Cât de mult rău face boom-ul eolian economiei româneşti

Dincolo de beneficiile de mediu pe care centralele eoliene, nepoluante, le aduc pentru industria energiei din România, există şi aspecte negative. Deja, numărul lor a devenit o problemă iar energia pe care o produc poate destabiliza sistemul.

Cea mai mare problemă a centralelor eoliene este că energia produsă de acestea este volatilă, depinde de cât bate vântul. Astfel, azi se pot produce 2.000 de MWh eolieni (capacitatea maximă actuală a centralelor din România) iar mâine 0. În aceste condiţii Sistemul Energetic Naţional înregistrează un dezechilibru major pentru că Dispecerul Energetic nu ştie pe ce cantităţi de curent se bazează.

Consumul este relativ constant, zi de zi, pe perioade din an astfel încât o penurie de energie eoliană trebuie acoperită din altă parte, fie că acest lucru înseamnă pornirea unor termocentrale vechi sau a unor hidrocentrale care, în mod normal, nu trebuiau să uzineze apă. Pornirea neprevăzută a unităţilor termo şi hidro este generatoare de costuri pentru companiile care le operează.

Directorul de Dezvoltare de la Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie din ţară, Ion Petroniu spune că principalul „defect” al eolienelor este că „nu sunt constante”. „Dacă bate vântul, produc. Dacă nu, nu. Un astfel de regim de producţie poate aduce distorsiuni ale sistemului. Fireşte că ne afectează şi pe noi pentru că energia produsă de eoliene este preluată cu prioritate în sistem aşa că, dacă au o zi bună, sau mai multe zile, noi nu ne putem vinde întreaga energie, aşa că fie reducem încărcarea, fie oprim din capacitate”, arată Petroniu.

Potrivit legii, energia produsă în centrale eoliene este preluată cu prioritate în sistem în defavoarea energiei termo sau nucleare, spre exemplu. Pentru că exista o diferenţă semnificativă între estimarea de producţie a morilor de vânt şi producţia efectivă, ANRE a dat un ordin prin care tot ce se produce peste estimări este preluat doar în limita a 20%.

„A fost nevoie de acest lucru. La solicitarea Dispecerului Naţional, ca să nu se mai întîmple ca în august, anul trecut, când am avut o zi cu producţie de energie eoliană foarte mare şi a fost nevoie să se oprească grupuri termo şi să se golească din lacurile Hidroelectrica ca să se preia tot ce produceau eolienele”, a spus, pentru ECONOMICA.NET, Nicolae Havrileţ, preşedinte ANRE.

Devoltarea sectorului eolian în România este susţinută de populaţie. Miza investitorilor este subvenţia de la stat pentru producţia de energie verde care se face prin sistemul certificatelor verzi. Potrivit legii, o centrală eoliană primeşte de la stat 2 certificate verzi pentru fiecare MWh livrat în sistem iar preţul unui certificat pe piaţa liberă fluctuează între 28 de euro şi 57 de euro. 

Ce interesează, însă, cel mai mult populaţia este că boom-ul din eolian aduce scumpiri la curent. Fiecare investiţie într-o nouă centrală eoliană este susţinută, în parte, de fiecare dintre noi. În partea de jos a facturii la energie electrică este înscrisă suma plătită în plus faţă de ceea ce s-a consumat, care se duce la operatorii de centrale eoliene. La o factură de 230 de lei, fără TVA, certificatele verzi reprezintă 27 de lei, adică mai mult de 10%.

Un certificat verde se emite de Transelectrica după producerea şi livrarea unui MWh de energie regenerabilă. Schema prin care România acordă aceste certificate este completată de obligaţia ca furnizorii de electricitate să achiziţioneze un procent anual de certificate proporţional cu energia livrată. La rândul lor, aceştia îşi recuperează banii de la consumatori prin factura la curent, în aşa fel încât toată populaţia României sprijină producţia de energie verde. 

Mai mult decât toate aceste aspecte negative amintite, eolienele nici nu produc valoare adăugată în economia românească. Dincolo de energia produsă, montarea şi exploatarea unei centrale de acest tip nu presupune costuri mari de mentenanţă, un număr semnificativ de angajaţi sau achiziţionarea de piese de schimb produse local. Turbinele nu sunt produse la noi în ţară fiind aduse din afară de la marii producători precum Vestas, Siemens sau Sinovel. Mai mult, operarea centralei nu necesită un număr mare de angajaţi.

Recent, fraţii Cristescu au anunţat că au ajuns la un acord cu Sinovel în urma căruia chinezii ar urma să înceapă producţia de axuri eoliene la uzinele Faur din Bucureşti.

Asociaţia pentru Energie Eoliană din România, susţine că beneficiile pe care turbinele de vânt le au exced cu mult dezavantajele. Un singur aspect negativ a fost evidenţiat de RWEA. Acela că producţia de energie de acest tip este impredictibilă. „Depindem de vânt. Nu putem livra energie în bandă ca ceilalţi producători””, afirmă Ionel David, consultant RWEA.

În România există aproximativ 2.000 de MW eolieni instalaţi. La sfârşitul acestui an se estimează că această cifră se va dubla. Avizele emise de Transelectrica acoperă un total de 30.000 de MW deşi sistemul nu poate suporta, acum, mai mult de 6.000 de MW.

România trebuie să-şi asigure 38% din energia produsă din surse regenerabile până în 2020. Dacă la aceste surse includem şi Hidroelectrica, atunci ţara naostră a atins deja ţinta.