Robo-advisory, fintech-urile care pot revitaliza piaţa de 100 de miliarde de euro deţinuţi de populaţie în active financiare

„Robo-advisorii sunt practic cele mai temute fintech-uri pentru administratorii de fonduri de investiţii şi bănci, dat fiind faptul că oferă servicii alternative şi independente de consiliere financiară, la costuri mult mai mici. Estimările din 2016 ale PwC, prezentate într-un studiu dat publicităţii, indică faptul că 64% din administratorii de fonduri de investiţii sau portofolii individuale administrate de societăţi de administrare de investiţii, vor pierde în viitor o parte semnificativă din business-ul lor, în favoarea fintech-urilor din categoria robo-advisors. Aceste fintech-uri reuşesc să înlocuiască modelele actuale de business din acest sector, în principal, prin unul bazat pe algoritmizarea şi automatizarea proceselor şi utilizarea în mod pragmatic a noilor descoperiri ale ştiinţelor economice din domeniul finanţelor comportamentale” a spus Sorin Mititelu, cofondator şi CEO al companiei Optimus Fintech.

Optimus Fintech este companie din categoria fintech, care oferă consultanță de investiții și este în proces de autorizare în România. Sorin Mititelu a condus BCR Asigurări de Viaţă, a fost şi director al Direcţiei managementul segmentelor retail în cadrul BCR, iar în perioada 2005-2007 a fost şeful diviziei de retail la Banca Românească.

Printre cele mai cunoscute companii din această categorie, robo-advisory, la nivel mondial, se află: Wealthfront, Betterment, Personal Fianance, CharlesSwabb, Vanguard, Future Advisor, SigFig, Nutmeg, Scalable Capital, Ginmon, Yomoni, Indexacapital, TrueWealth. Spre exemplu, în domeniul de investiții, unde băncile și brokerii de investiții au deținut supremația în Vest, companiile fintech se bazează pe algoritmi pentru a pune în mâna clientului decizia de tranzacționare, potrivit profilului de risc, explică Mititelu.

El indică o sumă minimă de plecare de minimum 1.000 de lei, dar optim ar fi o sumă de la cel puţin 40.000 de lei, pentru a reduce la minim spre nesemnificativ costurile. Practic fintech-urile de acest fel recomandă ca posesorul activelor să nu fie şi custodele lor, iar investiţiile propriu-zise sunt dictate de o plartformă IT care oferă circa 300.000 de probabilităţi de investire a banilor în funcţie de profilul de risc ales şi de condiţiile de piaţă existente.

Aceste platforme IT înlocuiesc practic consultantul financiar şi oferă mult mai multe probabilităţi pentru investiţii. La ora actuală în România există doar 25 de consultanţi financiari acreditaţi. Avem de asemenea câteva bănci care s-au certificat pentru a oferi consultanţă financiară, de fapt, ele sunt pregătite sa vîndă produse complexe de investiţii. Este practic o profesie nouă care stă să apară. De altfel, statisticile BNR arată că există active financiare de peste 100 de miliarde de euro deţinute de populaţia din România şi majoritatea sunt stocate în depozite bancare. Aceste active financiare lichide ale populaţiei sunt folosite suboptimal. De aceea, piaţa se aşteaptă la o diversificare a învestiţiilor. Un studiu al McKinsey apreciază că până în 2030, ponderea robo-advisory în administrarea managerilor de portofolii şi de fonduri va fi de 15%.

În cazul acestor fintech-uri, lucrurile au fost automatizate atât de mult încât inclusiv bănci precum Merrill Lynch (Bank of America) l-au scos în fața clienților. Liderul pieței, Betterment, are active în administrare de 12 miliarde de dolari. Cu toate acestea, cel mai valoros fintech este cel deţinut de chinezii de la Alibaba. Este vorba de Ant Financial. Compania Ali Baba a fost evaluată recent la 150 de miliarde de dolari, peste valoarea de piaţă a unor bănci precum Goldman Sachs.

Viitorul este cel care va confirma, până la urmă, ce este viabil şi util sau nu, atât pentru investitorii instituţiilor financiare, vechi sau noi, cât şi pentru clienţi. Cel mai probabil parte din actualele fintech-uri se vor integra în sistemele instituţiilor financiare tradiţionale, altele vor continua să fie în opoziţie, chiar concurente cu acestea, altele vor dispărea, iar cel mai probabil altele vor colabora, se vor afla în diverse forme de parteneriat cu instituţiile financiare tradiţionale.

„Oricât de utile ar fi aceste fintech-uri, va fi aproape imposibil ca acestea să preia rolul jucat de marile instituţii financiare tradiţionale ce au reuşit să acumuleze, în decursul multor ani (în unele cazuri chiar foarte multor ani), încrederea clienţilor, mult capital, dar şi mult know-how în administrarea riscurilor”, precizează Sorin Mititelu.

În esenţa lor, fintech-urile sunt inovative, dar ceea ce le deosebeşte de celelalte inovaţii (mai ales cele din extinsul domeniu al digitalizării) este caracterul lor disruptiv. Probabil, acesta este şi motivul pentru care fintech-urile sunt dificil de internalizat în existentele instituţii financiare. Când se încearcă realizarea unui tablou al acestor noi tipuri de instituţii financiare, se realizează clasificări în funcţie de domeniul lor principal de activitate în corelaţie cu produsele şi serviciile instituţiilor financiare tradiţionale.

La ora actuală, din cele 15 categorii de fintech-uri existente pe piaţa internaţională la ora actuală, în România, funcţionează câteva în domeniul transferurilor şi alte câteva în cel al marketplace-urilor. Fintech-urile din prima categorie au putut să apară mai ales datorită interesului băncilor de retail, dar şi a furnizorilor de utilităţi de a scoate plăţile de facturi de la ghişee, apărând astfel o bună oportunitate pentru fintech-uri.

Marketplace-urile în România au apărut şi s-au dezvoltat fără implicarea instituţiilor financiare, dar, încet-încet, nevoia pentru plăti cu cardul a crescut, iar cel de a oferi clienţilor posibilitatea de a cumpăra mărfuri pe credit este la început de drum. Perspectivele de apariţie a unor noi instituţii financiare de tip fintech şi pe piaţa din România sunt totuşi favorabile, întrucât putem identifica cu mare uşurinţă ingredientele necesare.