Cum se vor explora gazele de şist şi care este impactul asupra mediului – versiunea ANRM

„Nu există o deosebire netă între zăcămintele de gaz sau de petrol convenţionale şi neconvenţionale. Diferenţa apare la modul de stocare a lor precum şi la metodele de exploatare utilizate”, este concluzia unui material al Agenţiei de Resurse Minerale, pus la dispoziţia ECONOMICA.NET, despre gazele de şist, făcut în contextul în care subiectul este unul disputat în prezent.

În materialul Agenţiei, gazele de şist sunt definite drept gaze naturale incluse în categoria surselor neconvenţionale de gaz, datorită modului de stocare în depozitede roci cu permeabilitate şi porozitate extrem de mică, în formaţiuni de rocă de şist. Eliberarea gazului natural din acest roci sedimentare fin granulate se realizează prin aplicarea unor tehnologii complexe care combină forajul orizontal cu fracturarea hidraulică.

Tot gaz neconvenţional este metanul din zăcămintele de cărbuni, care se află izolat în pungile depozitelor de cărbune

Potrivit articolului 2, litera 15 din Legea Petrolului, numărul 238/2004, explorarea presupune “ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează pentru cunoaşterea condiţiilor geologice de acumulare a petrolului şi cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare“.

Astfel, în faza de identificare a zăcămintelor se realizează prospecţiuni petroliere de explorare geologică, geofizică şi geochimică şi foraje de deschidere, care au ca obiectiv punerea în evidenţă a unor noi acumulări de ţiţei şi gaze naturale, indiferent de modul lor de geneză, acumulare, litologie sau permeabilitatea rocilor.

În prima etapă de explorare a gazelor de şist, şi după avizul în acest sens dat de ANRM, activităţile desfăşurate sunt identice ca şi în cazul resurselor convenţionale fiind reprezentate de colectarea datelor existente, proiectarea operaţiunilor petroliere din faza de explorare, prospecţiuni geologice şi geofizice, săparea şi investigarea sondelor verticale de explorare.

Metoda geofizică cea mai utilizată este prospecţiunea seismică , bazată pe generarea de unde elastice care se propagă în subsol şi înregistrarea refelexiilor acestora la suprafaţă- Prelucrarea şi interpretarea înregistrărilor conduce la cunoaşterea precisă a structurii subsolului şi permite astfel amplasarea unor eventuale sonde de explorare. Prospecţiunea seismică se face în trei etape: una de teren, cu achiziţia datelor, şi două la sediul firmei, prelucrare şi interpretare. „Posibilul impact asupra mediului poate exista numai în etapa de teren”, se arată în materialul ANRM

Datele obţinute din procesarea şi interpretarea datelor geologice, geofizice şi geochimice sunt utilizate în proiectarea amplasamentelor sondelor de explorare cu traiect vertical. „Faţă de explorarea gazelor convenţionale, unde locaţiile sondelor sunt condiţionate de amplasamentul exact al pungii cu gaz, la gazele de şist, fiind vorba de formaţiuni de dezvoltare cu suprafeţe de sute sau mii de km2 există posibilitatea de a fi evitate zonel rezidenţiale şi ariile naturale ori arheologice citate”, potrivit documentului citat.

Dacă rezultatele sondei de explorare sunt favorabile, continuarea evaluării potenţialului de gaze de şist se face prin săparea, pe acelaşi amplasament, a unei noi găuri de sondă pe întregul interval de dezvoltare a formaţiunilor de interes. În cazul unor rezultate defavorabile sonda va fi abandonată şi terenul va fi redat la starea iniţială.

Faza de explorare durează între 3 şi 8 ani. Datele obţinute de aici asigură elaborarea studiilor de zăcământ cu calculul rezervelor şi a studiilor de fezabilitate tehnico-ecnomică, pentru a se putea vedea dacă e corectă decizia de trecere la faza de dezvoltare. Aceasta se poate face doar după ce ANRM confirmă rezervele, calculate prin studii de fezabilitate tehnico-economică.

Cea mai importantă metodă geofizică de explorare aplicată în domeniul geologiei petrolului şi a gazelor naturale este prospecţiunea seismică. Prin intermediul ei se stabileşte variaţia adâncimii şi grosimile stratelor şi nu presupune extragerea sau utilizarea vreunei substanţe din subsol.

Impactul prospecţiunii seismice asupra mediului

Potrivit documentului ANRM tipurile de impact asupra mediului identificate în cadrul explorărilor de gaze de şist sunt

directe: prin prezenţa personalului şi utilajelor în timpul lucrărilor, nedepăşind însă durata câtorva ore pe zi, „urmele trecerii se estompează total în câteva zile sau după prima ploaie”
indirecte: prin creşterea nivelului de zgomot care însă depăşeşte pe cel obişnuit al circulaţiei rutiere
pe termen scurt sau lung – impactul lucrărilor de prospecţiune seismică nu poate fi decât pe termen scurt şi foarte scurt, „ de mai amplă intensitate în perioada lucrării pe respectiva locaţie de generare(10-15 minute) şi mult mai redus” pe întreaga lungime a dispozitivului de recepţie activ(2-8 ore)
din faze de construcţie, de operare şi de dezafectare  – Lucrările se prospecţiune seismică nu implică lucrări de construcţie-montaj, fiind lucrări care se desfăşoară „în mers” în lungul profilului respectiv, cu viteza de deplasare a autovehiculelor de 3-5 kilometri/zi, staţionările fiind de 3-15 secunde
rezidual –  impactulprodus asupra mediului ambiant prin lucrările seismice are caracter local, temporar şi ireversibil, efectele sale dispărând odată cu încetarea acestei activităţi
cumulativ – terenul traversat de autovehicule de tip uşor este redat la starea iniţială

Recent, compania sârbească NIS, filiala a gigantului rusesc Gazprom a anunţat că a contractat serviciile de prospecţiune seismică a unui perimetru petrolier şi gazeifer situat în vestul ţării, lucrările urmând a începe în scurt timp. Şi compania americană Chevron este pe punctul de a obţine toate avizele de la comunităţile locale pentru a putea începe explorarea gazelor de şist în judeţul Vaslui şi în sudul litoralului.

ANRM nu a avizat, încă, nicio lucrare de explorare de gaze de şist însă susţine începerea operaţiunilor în ţară. „Vorbim despre beneficile pe care le-ar genera pentru ţara noastră: creştere economic, securitate energetică şi venituri la bugetul de stat. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere declinul producţiei autohtone de gaze naturale şi petrol din ultimii 30 de ani, ca urmare a epuizării rezervelor din zăcămintele aflate în explotare”, se arată în materialul Agenţiei.

Estimările Agenţiei Americane pentru Energie arată că România are rezerve potenţiale de gaze de şist de 1.400 de miliarde de metri cubi de gaze, echivalentul acoperirii consumului pe următorii 100 de ani.