Agenţia de Resurse Minerale defineşte exploatarea de gaze drept „ansamblul de lucrări efectuate la şi de la suprafaţă pentru extragerea gazului, colectarea, tratarea, transportul, precum şi tranzitul acestuia prin conductele magistrale, în vederea realizării unor scopuri economice prin folosirea şi punerea în valoare a acestuia”
Survenind explorării, exploatarea presupune operaţiunile efectuate pentru extragerea gazului, colectarea, tratarea, transportul, precum şi tranzitul spre conductele magistrale, în vederea valorificării.
Vezi aici cum se face explorarea de gaze de şist
Potrivit unui document al Agenţiei, principalele activităţi aferente fazei de exploatare sunt
– operaţiuni de rutină, de extragere, tratare, transport şi valorificare a gazelor naturale
– reluarea, la intervale de 4-5 ani, a fisurării hidraulice în sonde, pentru creşterea factorului de recuperare şi reconfirmarea rezervelor suplimentare obţinute prin aceste operaţiuni
– monitorizarea permanentă a debitelor sondelor, anivelului impurităţilor şi a parametrilor de mediu
– raportarea cantităţilor de gaz obţinut din fiecare zăcământ, în vederea calculării şi plăţii redevenţei petroliere
– remedierea promptă a oricărui accident tehnic care ar putea conduce la poluarea apei, aerului, solului şi subsolului
Încetarea exploatării la nivelul fiecărui zăcământ se face în momentul în care exploatarea nu mai poate continua din motive tehnice, geologice sau economice.
Potrivit documentului citat, pe plan mondial, în prezent, „exploatarea gazelor naturale din argilele gazeifere se face utilizând forajele orizontale şi fracturarea hidraulică. Menţionăm că forajele orizontale, injecţia de apă cu diverşi aditivi, acidizările şi fisurările hidraulice se aplică pe scară largă în exploatarea ţiţeiului din întreaga lume, în vederea creşterii factorului de recuperare a ţiţeiului din zăcământ”.
Fracturarea hidraulică a fost descoperită în 1948 şi folosită, pentru prima dată, un an mai târziu, la vremea respectivă existenţa gazelor neconvenţionale nefiind pusă în evidenţă. Procesul a căpătat rapid popularitate datorită ratei mari de succes şi a fost aplicată în câţiva ani la mii de sonde pe an.
Fracturarea hidraulică constă în exercitarea unei presiuni hidraulice mari, prin intermediul unui fluid de fisurare, asupra unui strat productiv – pentru a determina iniţierea de fisuri noi, sau extinderea fisurilor existente în rocă, prin care gazele sau ţiţeiul să aflueze mai activ către gaura de sondă. Principalele avantaje ale acestei metode sunt:
– creşterea importantă a productivităţii sondelor cu debite mici de la 30% – 600%
– înlăturarea colmatării găurilor de sondă şi mărireaq afluxului de ţiţei în sondă
– prelungirea perioadei de erupţie
– reducerea formării de poduri de nisip de sondă
– prevenirea inundării premature a sondelor cu apă de sinclinal
– reducerea timpului de pregătire a sondelor de injecţie acolo unde se aplică recuperarea secundară prin menţinerea presiunilor de strat
În România această metodă se foloseşte de aproximativ 40 de ani în exploatarea zăcămintelor aflate în faza finală de viaţă(40-60% din zăcămintele existente se află în faza finală de exploatare ). ANRM nu acordă licenţe pentru metodele de exploatare dar metoda de exploatare a unui zăcământ este aprobată de ANRM în baza unui Studiu de exploatare şi calcul al rezervelor, iar trecerea la exploatare se poate face numai după obţinerea autorizaţiei de mediu”, se arată în documentul Agenţiei.
În România, intenţie declarată de a exploata gaze de şist are doar gigantul american Chevron. Acesta poate începe lucrările de explorare doar după ce obţine avizele de mediu, lucru estimat a se întâmpla până săptămâna viitoare potrivit unei afirmaţii recente a unui oficial de la Ministerul Mediului. Lucrările ar urma să înceapă pe cele trei perimetre concesionate de Chevron în Vaslui.
Lucrări de explorare de gaze va începe şi compania sârbească NIS, în vestul ţării, însă aceasta susţine că este în căutarea a doar gaze convenţionale.