Cum testează recrutorul profilul moral al candidaţilor şi pentru ce posturi şi profesii îl verifică

„De la entry-level (recepţionist, asistent manager, chiar şi interni) până la nivel de top management, confidenţialitatea va fi întotdeauna un „deal-breaker”, nicio companie nedorind să fie transmise în afară informaţii/documente preţioase”, a spus pentru ECONOMICA.NET Bogdan Florea, director general al firmei de recrutare Trenkwalder.

Posturile pentru care profilul moral al candidatului este criteriu eliminatoriu la angajare

În cazul posturilor de conducere, profilul moral este criteriu eliminatoriu la angajare, cel puţin declarativ.
„Cele mai sensibile posturi din acest punct de vedere sunt în primul rând cele de conducere, atât cele din zona de business management (director general, director financiar, director comercial), cât şi cele cu responsabilitate directă în zona de leadership organizaţional (director de resurse umane, corporate affairs, director operţional)”, ne-a spus Sorin Diulescu, regional manager key accounts al firmei de recrutare Manpower.

Profesiile de sub cupola serviciilor secrete

„Prin natura muncii lor intră în contact cu informaţii confidenţiale care pot afecta viaţa unor oameni sau destinul unor companii sau state. În mod particular, aceşti oameni trec prin numeroase filtre şi verificări psihologice şi de integritate pentru a putea fi angajaţi”, ne-a spus Sorin Faur, director Human Resources & Outsourcing Services la BDO Outsourcing Services.

Concret, cum verifică recrutorul că un candidat este, într-adevăr, integru

Evaluarea profilului moral al candidatului (în cazul posturilor pentru care e relevant) este un proces complex şi scump. În esenţă, presupune evaluarea candidatului prin interviu, verificarea referinţelor sale, testarea psihologică şi poligraf a acestuia. Iată câteva metode de validare la care recurg recrutorii, potrivit lui Sorin Faur:

Interviul

„Interviul reprezintă pentru un recrutor experimentat o bună ocazie de a identifica anumite riscuri, atunci când observă inadvertenţe în relatarea subiectului sau anumite exagerări. De exemplu, candidând la un post de manager unde se cere experienţă, unii ar putea în mod „convenabil” să declare că ei conduc echipe de 20 de oameni, când în realitate conduc poate doar cinci oameni. Solicitarea de detalii şi atenţia la detalii, plus experienţa şi intuitia sunt în general suficiente nu pentru a afla neapărat adevărul, cât pentru a fi sigur că ceea ce relatează candidatul nu este adevărat”, ne-a spus Sorin Faur.

Verificarea referinţelor

Mai departe, recrutorul solicită referinţe punctuale şi în relaţie cu activităţi specifice dintre cele trecute de candidat în CV, nu acele „recomandări” binevoitoare pe care candidatul le prezintă oricum, a adăugat Sorin Faur.

Testarea cunoştinţelor/competenţelor declarate de candidaţi în CV

Cel mai des se „minte” în legatură cu o limbă străină sau cu anumite softuri (de la Excel până la softuri specializate sau limbaje de programare). De exemplu, o firmă de contabilitate poate solicita cunoştinţe avansate de Excel şi un anumit soft de contabilitate. Candidatul trece în CV că le ştie, dar firma programează un test practic pe calculator, cu aplicaţia în faţă şi astfel poate evalua uşor ceea ce a declarat candidatul respectiv. Poate că uneori este vorba despre supraevaluare, dar dacă discrepanţa între ceea ce declară şi ceea ce ştie este mare, atunci cu certitudine că avem o tentativă clară de inducere în eroare a angajatorului, fapt ce pune sub semnul întrebării profilul moral al candidatului respectiv, explică Sorin Faur.

Verificarea diplomelor şi atestatelor obţinute de candidaţi

În cazul candidaţilor care inventează anumite calificări/expertize, solicitarea unei mape cu copii certificate sau diplome în original (nu pentru a fi păstrate de angajator, doar pentru consultare) reprezintă un bun mijloc de detectare a falsurilor din CV în acest sens, adaugă Sorin Faur.

Testarea psihologică

„Testele psihologice ajută la construirea unui profil de personalitate a candidatului. Unele au aşa-numita „scală de minciună” care de fapt este un mecanism complex de validare a testului şi care arată tendinţa de deformare pozitivă/negativă a candidatului. Orice astfel de tendinţă, dincolo de limitele fireşti,  în care este logic să presupui că cineva doreşte să se prezinte mai degrabă într-o lumina pozitivă decât într-o lumină negativă, şi care trece graniţa în zona falsificării, minciunii, poate fi detectată prin aceste teste. În plus, un psiholog cu experienţă poate lua în considerare şi alte aspecte care ţin de comportamentul nonverbal al candidatului în timpul relatării şi care îl pot trăda în relaţie cu anumite istorisiri”, ne-a explicat Sorin Faur.

Testarea poligraf

„Testul poligraf, mai puţin obişnuit şi relativ pretenţios, deoarece pe de o parte presupune acordul candidatului, transmite un semn clar de neîncredere în relatările lui şi desigur pe de altă parte, presupune echipament dedicat/apelarea la un cabinet specializat. Nu este o problemă, în România avem profesionişti de înaltă calificare pe aceste instrumente, dar nu este o practică foarte curentă în recrutare”, ne-a mai spus Sorin Faur.

Firmele specializate care verifică dacă ai minţit în CV

„Mai nou, au apărut şi în România firme specializate în investigarea autenticităţii celor trecute în CV. Aceste servicii vor deveni cu certitudine soluţii fireşti la care profesioniştii din recrutare vor apela în curând. Practic, o astfel de firmă preia sarcina verificării trecutului unei persoane, cu acordul acesteia, într-un mod transparent şi aplicând practic aceleaşi metode ca mai sus dar într-un mod sistematic şi oferind la final un raport detaliat cu cele constatate”, precizează Sorin Faur.

Când ştii că eşuează o recrutare

Dacă metodele de verificare a candidaţilor explicitate mai sus sunt aplicate superficial sau nu sunt aplicate deloc de recrutor, angajatorul (căruia îi revine decizia de angajare la recomandarea recrutorului) riscă să aducă în companie oameni care cel mai probabil vor fura, cu prima ocazie.
Vorbim de regulă despre auditori, contabili, trezorieri şi casieri corupţi care pot frauda, deturna fonduri şi falsifica documente importante din companie, din posturile pe care le ocupă. „Toate (n. red. aceste posturi şi profesii) sunt în zona de contact direct cu diverse tentaţii şi presiuni cărora nu este simplu să le rezişti fără un filon moral puternic”, spune Sorin Faur.

Auditorii

„Deoarece sunt angajaţi pentru a valida, certifica situaţiile financiare ale unei companii, auditorii sunt garantul moral şi legal al corectitudinii întocmirii situaţiilor financiare pentru o companie. Calitatea morală impecabilă a auditorului permite investitorilor să aibă încredere în situaţiile financiare ale unei companii şi să se protejeze contra unor eventuale fraude”, ne-a spus Sorin Faur.

Contabilii

„Deoarece întocmesc şi menţin situaţiile financiare ale unei companii, contabilii sunt primii care pot detecta, falsifica documente importante, inducând în eroare parteneri de business, investitori, autorităţi. Este obligatoriu pentru contabili să adere la un cod etic şi moral”, ne-a mai spus Sorin Faur.

Trezorierii şi casierii

„Sunt cei care lucrează direct cu banii şi evident sunt „gardienii” acestora. Un „lup” pus să păzească stâna sub forma unui trezorier necinstit poate produce prejudicii financiare uriaşe şi evident şi de imagine”, ne-a explicat Sorin Faur.

Joburile din achiziţii, logistică, gestiune

„Achiziţiile, logistica, gestiunea reprezintă unul dintre cele mai importante moduri în care o firmă îşi cheltuie banii şi deci o cale perfectă pentru un eventual profitor să deturneze contracte sau să încheie contracte defavorabile companiei, dar profitabile în plan personal. Un buyer poate produce pierderi financiare uriaşe companiei angajatoare prin simplu fapt că încheie un contract cu un distribuitor mai scump (evident presupunem condiţii egale şi calitate între distribuitori). De ce? Pentru că acel cost se propagă apoi pe lanţul producţiei ducând la un preţ final mai mare, fapt care poate face compania necompetitivă în relaţie cu alte firme, şi în final se pierde cota de piaţă şi clienţi”, a conchis Sorin Faur.