De ce se schimbă Codul Muncii
În controalele făcute la angajatori, inspectorii de muncă se confuntă adesea cu situaţii de muncă nedeclarată pe care nu le-au putut încadra ca atare şi, pe cale de consecinţă, nu le-au sancţionat, pentru că în Codul Muncii nu există o definiţie a muncii nedeclarate, iar legea prevede sancţiune doar pentru fapta de a primi la muncă o persoană fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii activităţii, nu şi pentru munca nedeclarată parţial de angajator, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege pentru modificarea Codului Muncii.
Cum se schimbă Codul Muncii
Prima schimbare: o definire clară a muncii „la negru” şi a muncii „la gri”.
Munca nedeclarată se defineşte ca fiind:
Conform proiectului de act normativ, angajatorii vor fi obligaţi să încheie contract individual de muncă salariatului cu o zi înainte de începerea efectivă a lucrului de către acesta, în caz contrar pot fi sancţionaţi pentru muncă nedeclarată.
A doua schimbare: contractul de muncă încheiat în formă verbală va fi valabil, echivalent cu cel încheiat în scris şi considerat încheiat pe perioadă nedeterminată.
Angajatorii vor putea fi sancţionaţi de Inspecţia Muncii dacă au angajaţi fără forme legale cărora le-au promis că le încheie contracte de muncă, dar nu au făcut-o.
Concret, ce schimbări sunt aduse Codului Muncii: contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activităţii de către salariat. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Spre comparaţie, în prezent, Codul Muncii stipulează că „forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului de muncă”.
Guvernul spune că e necesară abrogarea prevederii potrivit căreia “forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”, având în vedere că dovada existenţei raportului de muncă se poate face prin orice alt mijloc de probă.
Iată de ce
În litigiile de muncă care vizează probarea faptului că un om a lucrat pentru o firmă care nu i-a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, instanţa de fond a luat în considerare orice probă administrată de către persoană, în condiţiile legii, pentru a dovedi faptul că a prestat activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, în condiţiile specifice unui raport juridic de muncă, se arată în expunerea de motive a proiectului de act normativ.
A treia schimbare adusă Codului Muncii: actul adiţional la contractul individual de muncă va fi încheiat înainte de producerea efectelor juridice ale modificării, nu în 20 de zile lucrătoare după producerea modificării, cum prevede acum Codul Muncii, efectele producându-se pentru viitor şi nu retroactiv, cum este stipulat în prezent.
A patra schimbare adusă Codului Muncii: Guvernul vrea să le acorde angajatorilor sancţionaţi pentru muncă nedeclarată posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii aplicate pentru muncă nedeclarată, dacă fac plata în 48 de ore de la comunicare.
În acest sens, Guvernul propune completarea articolului 260 din Codul Muncii cu un nou alineat: „contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1) lit. e-e 3, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.
A cincea schimbare: amenzi pentru angajatorii care nu respectă noile reguli aduse de Codul Muncii, enumerate mai sus.
Concret, proiectul de lege prevede că:
A şasea schimbare adusă Codului Muncii: obligaţii şi reguli clare pentru angajatori privind evidenţa timpului lucrat efectiv de angajaţi.
Articolul 119 din Codul Muncii se modifică şi va avea următorul cuprins: „angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit a programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă ori de câte ori se solicită acest lucru”.
În prezent, articolul 119 din Codul Muncii spune că „angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat”.
De ce se schimbă
În forma actuală a Codului Muncii lipsesc prevederi clare referitoare la modalitatea de întocmire, completare, modificare, păstrare şi prezentare a documentelor referitoare la evidenţa timpului lucrat de angajaţi, dar şi pârghiile legale coercitive care să oblige angajatorul la întocmirea acestor documente.
„Considerăm că este necesară o astfel de evidenţă pentru a exista posibilitatea verificării orelor de muncă prestate efectiv de către salariaţi, având în vedere că în multe situaţii evidenţa timpului de muncă prezentată de către angajator în urma controalelor Inspecţiei Muncii nu corespunde cu situaţia de fapt”, se arată în expunerea de motive a proiectului de modificare a Codului Muncii.
Citeşte aici proiectul de modificare a Codului Muncii şi aici Codul Muncii în vigoare.