Povestea primului antreprenor din România proaspăt capitalistă şi a primei firme înfiinţată după Revoluţie

Antreprenoriatul românesc a început cu un apartament de patru camere din Buzău, două autoturisme, ceva mobilă şi aparatură casnică. În bani, în jur de 575.000 de lei vechi, potrivit actelor, pe care doi buzoieni, economistul Giurgea A. Gheorghe (născut în 1941) şi inginerul (Bârla M. Fănică (născut în 1957), i-au riscat în slujba unui vis ce se numea antreprenoriat. În fapt, principalul activ al primei companii româneşti, Model GB SNC, a fost know-how-ul acţionarilor, care luaseră deja contact cu occidentul. Capitalul social a fost de 10.000 de lei. „Eu am lucrat până în 1988 ca inginer energetic la Cernavodă. Am pornit ca inginer simplu, după care am fost numit inginer energetic şef şi am ajuns să lucrez cu italienii de la Ansaldo şi canadienii. Am avut astfel acces la lumea liberă şi mi s-au deschis orizonturile”, povesteşte pentru ECONOMICA.NET Fănică Bârla, fiu de şofer al cărui prim business a fost transport internaţional de marfă.

Din datele oferite ECONOMICA.NET de Oficiul Naţional al registrului Comerţului, firma a fost înregistrată pe 21 decembrie 1990 ca societate comercială în nume colectiv, având al patrulea J, după cele trei firme de stat care şi-au făcut firma conform noii legislaţii a societăţilor comerciale.  „Decembrie 1989 m-a prins în Buzău unde mă întorsesem pentru că mi se născuse al doilea copil. La Revoluţie am fost pe stradă, dar nu pot spune că am veleităţi de revoluţionar. Doar mi-am făcut datoria. În schimb, am avut deschidere către activitatea privată. Tatăl meu a fost şofer toată viaţa pe rute internaţionale. Şi el a avut această deschidere către lumea occidentală în perioada comunistă, având curse în Italia, Belgia, Franţa. Avea o altă viziune asupra a ceea ce înseamnă lumea liberă şi am considerat atunci că putem face activitate privată – transport internaţional de persoane”, mai povesteşte primul antreprenor român.

Şi-a pornit business-ul cu două depozite bancare pe care le avea, dintre care unul, al mamei sale, provenea dintr-un depozit la CEC pentru achiziţionarea de autoturisme Dacia 1310. „Cum maşina a întârziat să vină, am rămas cu banii”, mai spune Bârlă care, lucrând la Cernavodă, câştiga de aproape cinci-şase ori salariul unui inginer din Buzău. „Câştigam în jur de 20.000 de lei pe lună”, mai spune actualul viceprimar care şi-a cumpărat primul autocar, un Mercedes, de la fosta Romtir pentru 20-22.000 de lei.

A stat pe „un munte” de bani

„Mergeam la Istanbul şi Budapesta pentru că oamenii se apucaseră de un fel de turism comercial pe vremea aceea. Mergeau în Turcia şi Ungaria şi se întorceau cu ce era nevoie. Dintr-un singur transport câştigam în jur de 45-50.000 de lei vechi, ceea ce însemna contravaloarea unei Dacia 1310. Din şase curse către Istanbul de şase zile puteam cumpăra un autocar Mercedes din 1987. Se desfiinţase Romtir aşa că avea de vânzare 400 de autocare. Preţul era de 200-220.000 de lei autocarul”, ne-a declarat Bârlă, care, la scurtă vreme, a ajuns să stea, la propriu, pe un morman de cash. „Ajunsesem să am foarte mulţi bani cash. Cred că duceam lunar în jur de 600.000 de lei pe lună la bancă pentru că nu aveam ce face cu ei. Nu aveam în ce să îi investesc”, rememorează fostul antreprenor pentru care soluţia salvatoare a venit de la o firmă de stat care intrase, alături de multe altele, în colaps financiar.

A vândut damasc pe tot litoralul

„Fabrica de textile Buzău (unde soţia lui Bârla lucra ca inginer n. red.) rămăsese fără cash flow. Nu mai aveau cu ce să îşi plătească cei 3.000 de angajaţi. Îmi aduc aminte şi acum. Era august 1991 şi am decis să plătim noi salariile pe acea lună. În schimb, ei ne-au oferit la preţ de producător damascul pe care îl produceau pentru a-l exporta în Italia – prima cantitate a fost de cinci tone. Am închiriat şi 16 maşini de cusut şi am angajat şase croitorese, astfel că am aprovizionat cu damasc, feţe de masă şi lenjerie tot litoralul românesc”, povesteşte antreprenorul al cărui business cu material textil a durat până în toamna lui 1994. Marfa ieftină din China i-a năruit însă planurile, iar când au apărut primele stocuri, primul antreprenor român a decis că este timpul să se oprească. „Din 1991 şi până în toamna lui 1995 am făcut producţie. Se lucra cu cash, iar strategia noastră a fost de a nu lucra absolut deloc pe stoc”, mai spune Bârlă care a mers, în paralel, şi cu firma de transport internaţional persoane la care a renunţat în 1997. „Am închis firma de transport din cauza unor probleme cu fiscul, ANAF-ul de astăzi. Ei au considerat că suntem plătitori de TVA şi ne-au imputat 8 milioane de lei (vechi n. red.). Ulterior, am demonstrat că nu suntem, de fapt, plătitori de TVA, fiscul a eliminat datoria, dar deja era prea târziu. Ne-au stricat afacerea. Pierdusem nişte oportunităţi şi am decis să închidem”, mai povesteşte actualul viceprimar de Buzău, care şi-a continuat business-urile pe cont propriu, prin societăţile Electronic Univers SRL (lichidată) şi Envient SRL – firmă activă şi astăzi cu domeniu de activitate transport călători, pe care a cedat-o pentru a nu fi în incompatibilitate cu poziţia de viceprimar.

România, un turn din Pisa care stă să cadă

Începând cu anul 2000, Fănică Bârlă a fost consilier municipal în cadrul Primăriei Buzău, iar din 2008 este viceprimar, poziţie din care, spune el, se va întoarce în antreprenoriat. Atrage însă atenţia că lumea oamenilor de afaceri de astăzi este mult mai dură şi mai necinstită faţă de cea din anii ’90, când autorităţile şi proaspeţii oameni de afaceri colaborau pentru a putea face legi şi  proceduri. „Pe vremea aceea făceam ordine de plată doar ca să se obişnuiască băncile cu investitorii, iar Garda Financiară făcea exerciţii de control – dădea amenzi pe care le anula – pentru a învăţa proceduri, iar legea era transpusă în urma unui ajutor reciproc între stat şi investitori. Era o perioadă de pionierat, dar era mult mai multă ordine şi o totală încredere şi deschidere pentru progres. Astăzi, mediul de afaceri este bulversat de legi care se schimbă şi de două ori pe săptămână. Diferenţa dintre ce înseamnă capitalismul şi ce se întâmplă de fapt în România este aproape insuportabilă. Moral şi material este aproape imposibil să faci business în România, să porneşti ceva de la zero. Dacă nu ai pile şi nu stai la uşă cu instituţiile statului nu poţi reuşi, iar asta, din punctul meu de vedere, nu este democraţie. Aceasta nu este o ţară liberă! A devenit imposibil să construieşti ceva de la zero.  România a devenit un turn din Pisa care stă să pice”, atrage atenţia primul antreprenor român.

Ce i-a rămas din avere

Potrivit declaraţiei de avere depusă în mai 2015, Fănică Bârlă deţine două terenuri intravilane în Buzău, de 164 şi respectiv 448 de mp, un spaţiu comercial de 93 de mp şi o anexă de 10 mp, patru autobuze fabricaţie 1997 şi 1998, un minibus şi un autoturism Seat Leon din 2002, un cont bancar cu 30.000 de lei şi datorii de 35.000 de lei cu scadenţa în 2017. De la Primărie, viceprimarul a încasat o indemnizaţie de 39.616 lei, iar din închirierea autorirismelor pe care le deţine a câştigat 7.200 de lei. 

În ceea ce îl priveşte pe Giurgea A. Gheorge şi acesta a intrat în politică de partea PD, ajungând la rândul său consilier judeţean.

România post-decembristă a învaţat afaceri pornind de la comerţ

Al doilea business din România a fost în domeniul comerţului şi a pornit tot din Buzău.  Moise V. Tina (născută în 1955) din Limpeziş Buzău şi Vîlcu I. Gheorghe (născut în 1954) din Bacău au înscris în Registrul Comerţului, pe 20 decembrie 1990, societatea în comandită simplă Contrast Vilcu SCS,  cu capital social în valoare de 500.000 de lei. Firma  a primit număr de ordine de la RC pe 27 decembrie 1990 şi avea ca activitate, potrivit CAEN, comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare. Firma a fost dizolvată în februarie 2005.

 Al treilea business – un birt în Buzău 

În data de 28 decembrie 1990, Registrul Comerţului înscria firma Birt Familial SCS, o societate comercială în comandită simplă cu capital subscris de 100.000 de ROL deţinută de avocatul Oniţa C. Mihai (născut în 1946) şi şeful de unitate ICS Aurelia Ştefanovici (născută în 1941). Societatea a fost dizolvată în 2005.