O nouă ieftinire la motorină. 4,4 lei/litru în Bucureşti, 4,2 lei, în ţară. Preţurile din cele mai ieftine benzinării Petrom

În staţia din Şoseaua Alexandriei, sectorul 5, motorina standard costă acum 4,47 lei pe litru, iar benzina standard a rămas la 4,76 lei pe litru.

În strada Jiului, sectorul 1, motorina costă 4,48 lei pentru un litru, iar benzina 4,80 lei pe litru. În această staţie, ieftinirea a fost de 4 bani la motorină şi un ban la benzină.

În Odorheiu Secuiesc, motorina standard costa 4,24 lei/litru, pe Str. Beclean, nr. 284 şi tot 4,24 lei, la staţia de pe strada Str. II Rakoczi Ferenc, nr. 25, cele mai ieftine benzinării Petrom din ţară pentru motorină. Benzina costă aici 4,84 lei.

În staţia de pe DN 2A, nr. cadastru 910, Slobozia, motorina standard costă 4,34 lei/litru, iar benzina a rămas la 4,68 lei/litru.

În Moldova, în localitatea Buhuşi, motorina standard costă 4,38 lei/litru, iar benzina are un preţ de 4,67 lei/litru.

Două treimi din autovehiculele înmatriculate în România folosesc motorina drept carburant. Restul, benzină sau GPL.

Preţul carburanţilor comercializaţi în România scăzut abrupt de la 1 ianuarie 2016, de când a intrat în vigoare noua cotă TVA de 20%. Scăderile au fost de 3,22%, în medie 16 bani pe litru.

Preţul carburanţilor din România este în continuă scădere, de la jumătatea acestui an, pentru că preţul barilului de petrol s-a prăbuşit – scădere de circa 50% (barilul al scăzut chiar cu 70% în decurs de un an). Cotaţiile internaţionale ale produselor petroliere, după care se formează preţurile carburanţilor în România, au coborât şi ele, însă nu în aceeaşi măsură. Aici, contează foarte mult şi cursul de schimb leu/dolar, care a crescut, în 2015, anulând parţial efectul benefic al ieftinirii ţiţeiului. În plus, preţul carburanţilor conţine acum circa 55% taxe către stat, deci nu poate urma în acelaşi procent cotaţia barilului de ţiţei. Spre exemplu, o ieftinire de 50% a barilului antrenează o ieftinire a carburanţilor de circa 20%.

Ce plăteşti la pompă

În România, 55% din preţul unui litru de carburant reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă. 

Un procent de doar 45% din preţul carburantului din benzinării înseamnă marfa propriu-zisă, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 52% şi 55% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză, supraacciză şi taxa pe stâlp.

Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovinieta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”.

Explicaţiile ne-au fost oferite de reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Dacă luăm în calcul doar componenta „baril”, o scădere de, spre exemplu, de 50% a cotaţiilor barilului de petrol se transpune într-o ajustare de circa 20% a preţului carburanţilor.

Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.

O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.

Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.
În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori.

Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.