De ce pe străini îi convinge sărăcia să vină ca să lucreze în România, iar pe unii dintre români nu? Viaţa străinilor care muncesc în ţară, calităţi, defecte şi diferenţe culturale cu impact asupra muncii INTERVIU

Precizare

Prin străin înţelegem cetăţean din afara UE, Spaţiului Economic European şi Elveţiei.

Elena Panţiru, cofondatoarea Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă din România, a acordat un interviu amplu pentru Economica.net în care ne-a vorbit în profunzime despre motivele pentru care străinii vor să vină să muncească în România, despre viaţa lor cotidiană în ţara de origine şi provocările cu care se confruntă în ţara noastră, despre etica muncii acestor oameni şi cum se integrează la locul de muncă şi în comunitatea în care trăiesc.

Economica.net: Care credeţi că sunt motivele pentru care cetăţenii români refuză posturile pentru care angajatorii români recurg la forţă de muncă extracomunitară?

Elena Panţiru: Cetățenii români își doresc, asa cum este și normal de altfel, salarii cât mai mari şi ,,condiţii ca afară”, deşi de multe ori nu au calificarea sau experienţa solicitată de angajator. Din păcate, lipsa şcolilor profesinale din România îşi spune cuvântul.
(Valabil n. red.) în aproape în orice domeniu, persoanele din România care au experienţă sunt mai interesate să fie propriii lor angajatori decât să fie angajaţi.

Un alt motiv îl reprezintă lipsa reală de inters pentru a presta o muncă. Zilele trecute am participat la un interviu cu două persoane trimise de AJOM la un angajator, pentru postul de spălator vase într-un restaurant. Ambele persoane au motivat că nu pot ocupa posturile vacante deoarece: nu pot lucra stând în picioare, distanţa este prea mare între domicilul lor şi locul desfăşurării activităţii, au diverse afecţiuni, deși nu aveau niciun act medical care să ateste această stare. În plus, au refuzat chiar şi să meargă la bucătăria restaurantului pentru a o vizita.

În ultimii ani, din documentele emise de AJOFM din România am constatat că în baza lor de date există foarte rar persoane care ar fi potrivite cerinţelor angajatorilor, dar care nu prezintă interes pentru angajare. Când se publică anunţurile la nivel naţional, dacă primim vreun CV, dintr-un maxim de două sau trei pe an, pentru angajare, constatăm că persoana interesată nu are nicio legătură cu postul pe care ar urma să-l ocupe.

Economica.net: Ce ar motiva românii să accepte posturile ocupate acum de cetăţeni străini?

Elena Panţiru: Motivul pe care îl aud cel mai des este acela al salariilor apropiate de cele din alte ţări europene mai dezvoltate.

Economica.net: Care sunt provocările cu care se confruntă angajatorii din România când integrează cetăţenii străini la locul de muncă?

Elena Panţiru: Respectarea regulamentului intern, absentarea de la serviciu fără să anunţe. Majoritatea străinilor nu au bine implementată cultura muncii şi este puţin mai complicat până când înţeleg că toţi trebuie să respecte anumite reguli.
Respectarea curăţeniei la locul de cazare este de asemenea o problemă în unele cazuri, pentru că de regulă cazarea o asigură angajatorul şi ar fi normal ca unii muncitori străini să păstreze un minim de curăţenie, mai ales în campusurile special amenajate.

Economica.net: Care sunt cele provocările şi diferenţele culturale semnificative cu impact asupra muncii străinilor aduşi în România?

Elena Panţiru: Muncitorii care provin din țări precum Nepal, Sri Lanka și Indonezia s-au integrat destul de repede, mai ales cei din domeniul HoReCa. După o zi sau două de instruire, și-au intrat repede în atribuții.
Mici diferențe s-au simțit în domeniul construcțiilor, în special atunci când muncitorii proveneau dintr-o țară călduroasă, acomodarea la clima rece de la noi, în lunile friguroase, a fost puțin mai anevoioasă.
În domeniul domestic, fără reguli bine determinate este foarte greu să obții rezultate bune. Fiecare familie are norme proprii cu privire la curățenia și îngrijirea copiilor. O menajeră sau guvernanată care are experiență în alte țări nu este întotdeauna compatibilă cu așteptările unei familii din România, aici întotdeauna este de lucrat și de educat angajatul străin.

Majoritatea străinilor aduşi la muncă în România cunosc limba engleză la nivel conversaţional.

Elena Panţiru: Toţi angajaţii străini au cunoștințe minime de limba engleză și 95% dintre angajaţii străini au cunoştinţe de engleză spre nivel conversaţional.
Muncitorii din Nepal, Sri Lanka și Indonezia cunosc foarte bine limba engleză. În ceea ce privește forţa de muncă de proveniență din țări precum Vietnam și Tadjikistan, în acest caz doar liderii (şefii de echipă n. red.) vorbesc limba engleză, restul mai puțin.
Angajatorii români comunică aproape exclusiv în limba engleză cu muncitorii străini, iar toate documentele muncitorilor sunt traduse în engleză. Pentru cei din Tadjikistan, de exemplu, se face apel la limba rusă. Există angajatori care au șefi de echipă vorbitori de limba rusă, din Ucraina sau Republica Moldova, și pentru ei s-au adaptat la limba rusă.

Economica.net: De ce vor cetăţenii străini să muncească în România?

Elena Panţiru: Întotdeauna motivul principal îl reprezintă nevoia unui trai mai bun, cu venituri mult mai mari decât cele obținute în țara de origine. În România pot economisi mulţi bani pentru simplul motiv că pe lângă salariu au cazare și cel puțin o masă asigurată.

Nu au alte posibilități în țara lor sau într-o zonă mai apropiată de zona lor de origine.
În primul rând, vorbim despre avantajul oferit de veniturile pe care le obțin în România, apoi despre posibilitatea reîntregirii familiei, care bineînţeles că le oferă mult mai multe oportunităţi. Sunt lucrători străini care pe lângă faptul că au obținut un drept de ședere pe termen lung (cinci ani) și-au adus soțiile, copiii și viața lor a cunoscut o îmbunătățire substanțială. Copiii lor au acum acces la școli din România.
Cum adaptarea la o cultură nouă se face trepatat, lucrătorul străin este deja adaptat atunci când ajung și membrii familiei sale în România.

Elena Panţiru: În unele cazuri, viețile acestor oameni în ţara lor de origine sunt la limită. Pentru a vă face o idee mai clară asupra gravității situatiei, vă voi împărtăși doar unul dintre numeroasele cazuri întâlnite de mine: o mamă de 52 ani, care lucra în Romania ca menajară, iar din banii câștigați își întreținea fiica, pe soțul acesteia, precum și pe cei doi copii ai lor. Din cauza faptului că în țara lor nu-și găseau de lucru, singura sursă de venit a întregii familii o reprezenta mama care lucra în România.

Cum trăiesc în ţările lor de origine străinii veniţi la muncă în România

Elena Panţiru: Se descurcă fiecare dintre ei cum poate. Unii muncitori povesteau de vechiul troc la care apelau pentru a schimba ananasul pe porumb, sau alte produse, în funcție de ce cultiva fiecare în grădina lui.
În general, în țările de unde provin majoritatea lucrătorilor străini, salariile sunt până în 250 de dolari net lunar. Din acei bani ei își intrețin familiile, plătesc facturi, chirii, hrană, iar în proporție de 90% dintre cazuri doar unul dintre membrii familiei lucrează.
În România salariul minum net pe economie este mai mare decât orice salariu net din Sri Lanka, Nepal, Indonezia, Vietnam, Tadjikistan.

Etica muncii
Calităţile străinilor care sunt apreciate de angajatorii România

Elena Panţiru: Cei care sunt interesaţi de evoluţia personală își dau interesul să se adapteze și să exceleze în domeniul în care sunt angajați. Avem cazuri în care de la simpli vânzători sau ajutoare în bucatarie, oamenii respectivi au ajuns chiar să conducă o echipă de mai multe persoane. Bineînțeles că aceste persoane sunt recompensate financiar, ocupă un post superior fața de cel pe care au fost angajate inițial și sunt susținute de angajator exact ca salariații români.
Modul docil și deschis de a învăța și de a se adapta la lucruri noi sunt calități indubitabile, care îi fac să fie foarte apreciați de angajatorii români. Chiar dacă în țara de origine ocupă un post similar, în România există tehnologii și reguli diferite, așadar își modifică destul de rapid modul de desfășurare a activității.
În domeniul HoReCa, cel mai bine pregatiți pot fi considerați muncitorii din Sri Lanka, Indonezia și Nepal. Personalul din Tadjikistan şi Vietnam nu are neapărat abilităţile necesare pentru acest domeniu de activitate.
În ceea ce priveşte domeniul construcţiilor, atunci luăm în calcul forţa de muncă din Vietnam, Tadjikistan și Sri Lanka pentru anumite activităţi.
Bineînțeles că trebuie menționat și sectorul domestic, respectiv tot ce înseamnă bone și menajere, iar aici recomand personal din Sri Lanka, Indonezia și Nepal.
Ca argumentare, țările cu capital turistic au personal pregătit în domeniul HoReCa, curățenie, îngrijire copii, pentru că acestea sunt industriile lor principale, iar ei din asta își câștigă existența.
Dacă ne referim la domeniul construcțiilor, țări precum Vietnam și Tadjikistan încă au școli de pregătire și formare profesională, iar la ei lucrează preponderant bărbaţii.

Străinii care aleg să-şi aducă familiile în România şi să se stabilească aici.

Elena Panţiru: Din experinţa proprie, pot să vă spun că din Sri Lanka și Vietnam am avut un număr foarte mare de cereri de reîntregire a familiei, mai puține însă pentru Nepal şi Tadjikistan, în timp ce din Indonezia nu am înregistrat nicio cerere.

Trebuie să tinem cont de faptul că în ultimii doi ani numărul lucrătorilor străini în România a crescut cu câte 100.000 anual față de anii anteriori. Deja au format mici comunităţi la noi în țară, puncte de întâlnire, au propriile locuri de unde își fac aprovizionarea cu produse tradiționale din țara lor, au coafor, frizerie, biserici frecventate doar de ei. Pentru că angajatorii le respectă sărbătorile lor religioase, primesc liber în zilele respective sau chiar le organizează mici petreceri, similar cu cele organizate pentru salariații români.

În mod cert, în ultimii ani, numărul străinilor care își aduc membrii de familie în România a crescut foarte mult.

A doua parte a interviului realizat cu Elena Panţiru poate fi citită în Economica.net în zilele care urmează.