1 Decembrie cu gust de sarmale gratis, afumătură şi miros de ţuică fiartă, în sectoarele Capitalei
Parade cu desfăşurări de forţe demne de un membru NATO, discursuri scoase de la naftalină, steguleţe tricolore la ferestre şi pe maşini. Acestea pot fi numite „ingrediente” deja obişnuite ale Zilei Naţionale.
În unele sectoare din Bucureşti, la astea s-au adăugat, deloc în premieră, condimentele din sarmalele, fasolea, ţuica şi vinul împărţite gratuit, pe stradă, de primării. Şi dacă bormaşinile băgate la reduceri în supermarket scot lumea din casă mai ceva ca laptele de dinainte de 1990, nu mai surprinde pe nimeni că şi astăzi, la 1 decembrie 2013, tot ce a fost gratis s-a dat aproape instantaneu.
E cam frig, ce-i drept, dar asta nu-i sperie pe bucureştenii care ştiu că primarul dă de mâncare, la ceas festiv.
Primii aşteptaţi la masă sunt cei din sectorul 6. Primăria le-a pregătit o mie de porţii de fasole cu ciolan, iar vestea se împrăştie rapid şi printre cei neinformaţi. „Dar ce se dă aici?”. „Fasole, doamnă, fasole cu ciolan”. Şi doamna intră în rândul de la Piaţa Drumul Taberei, alături de cei deja zgribuliţi.
La coadă, ca la coadă, n-au cum să lipsească remarcile şi întrebările mai mult sau mai puţin retorice. „Stăm la coadă pentru o lingură de ciorbă de fasole. Ei cred că dacă îmi dau un mic îmi cumpără votul?”, spune un pensionar la vreo 60 de ani, care nu părăseşte însă rândul.
Prin zonă trece o doamnă încărcată de sacoşe. Vine de la piaţă şi zăreşte în mulţime o vecină. În câteva secunde, se pune la curent cu ce se întâmplă, iar concluzia ei e simplă: „Cum să stau la coada asta? Ce, eu nu am ce să mănânc acasă? Am friptură, am orez, am salată. Am de toate”, se laudă ea şi dă să-şi vadă de drum. O femeie de la coadă îi dă replica. „Chiar credeţi că noi stăm aici că nu avem ce mânca?”. Replica la replică nu mai este aşteptată, pentru că femeii i-a venit rândul să-şi ia porţia.
La coada din Drumul Taberei, organizarea a fost ca pentru pelerinii veniţi să pupe moaşte. În capul rândului, un grilaj ridicat periodic de poliţiştii locali. Se ridică grilajul, trec zece oameni de la coadă. În faţa lor, mai încolo, al doilea grilaj, iar abia după ăsta se văd porţiile – fasole cu ciolan afumat, un sfert de gogoşar în oţet şi aproape o jumătate de pâine.
Unii mai cer o porţie, că „mai sunt cu cineva”. Li se dă, nu-i problemă. „Este pentru toată lumea”, spune un tânăr cu atribuţii de gazdă, care, de altfel, a şi făcut „instructajul” cu oamenii strânşi să mănânce pe gratis. „Veţi primi fiecare câte o porţie de mâncare. Pentru că azi e 1 Decembrie. E Ziua Naţională”, adaugă el, ca să fie clar pentru toată lumea.
Cei mai mulţi de la coadă sunt în vârstă. Până să ajungă la fasole, au timp destul să socializeze, pe subiecte mii: ce zici de politicianul ăla? da’ de ăla din Guvern? măresc, dom’ne, pensiile la anu’ sau la anu’ şi la mulţi ani? cele mai bune garnituri pentru bateria de chiuvetă le-am găsit tot la magazinul din colţ! ce mai ştii de nea Sandu, că nu l-am mai văzut de când s-a operat? fiică mea a plecat la munte, de, ca tineretu’…
Odată văzuţi cu caserolele în mână, oamenii se aşază la mesele amenajate în faţa cortului cu fasole. Acolo, în general, e linişte, că nu e frumos să vorbeşti cu gura plină. Un bătrân se încumetă la o recenzie: „E bună. Cam puţină carne, dar e bună”. Unii pun cutiile în sacoşe şi se îndreaptă către case. „Luăm la pachet. E prea frig ca să stăm aici”, explică o pensionară.
În sectorul 2, aceeaşi tradiţie, dar cu alt meniu: sarmale, cinci-şase la porţie, şi un păhărel cu ţuică fiartă. Primăria de sector se laudă că are de împărţit 100.000 de sarmale. La un aşa „contingent” gastronomic, şi mise en place-ul e pe măsură: 20 de corturi, cele mai multe în faţa primăriei de sector. Pentru antren, muzică populară, la boxe.
„Ne încălzim şi noi puţin”, spune un bărbat fericit că sarmalele sunt asortate cu ţuică. Într-un colţ, o femeie răstoarnă două porţii de sarmale într-o găletuşă. Găletuşa o bagă într-o sacoşă, iar apoi se aşază iar la rând. Forţele de ordine o văd, dar nu îi spun nimic. „Ce să facem? Să ne certăm cu lumea? N-are rost…”, explică un cerber.
În faţa Primăriei Sectorului 2, porţiile se împart la patru cozi. Unul dintre rânduri este monitorizat de un domn în parpalac, care îl strigă pe „Georgică”. Oamenii de la coadă, nu doar cei de la organizare, ştiu şi ei cine e Georgică. E un un tânăr din Garda Civică Militară, care, astăzi, are grijă ca lumea să stea în şir indian şi să nu se înghesuie. Muncă de răspundere, premiată pe măsură: 10 caserole cu sarmale. „Ia, mă, de aici”, zice domnul cu parpalac. „Da, da. Să trăiţi!”, mulţumeşte Georgică.
Departe de febra cozilor, două doamne comentează tabloul. „A anunţat la televizor că vor fi spectacole în sectoare. De obicei, mâncarea era după spectacol. Lumea asta parcă n-a mai văzut mâncare”, spune una dintre ele. „Suntem un popor cam trist”, concluzionează cealaltă, ducând apoi la gură un pahar cu ţuică.
În Sectorul 3, invitaţia sună astfel: 5.000 de porţii de fasole cu cârnaţi şi vin fiert. Cine n-a prins micul dejun în sectoarele 2 şi 6, poate