Datoriile guvernele şi ale corporaţiilor au explodat, măsurile de stimulare a politicii monetare au fost extreme şi nu au fost luate măsuri legale majore împotriva băncilor.
Prin urmare, preţurile activelor financiare au urcat semnificativ, înregistrându-se cea mai îndelungată perioadă în care piaţa este în urcare (bull market – se cumpără speculativ, anticipând creşterea preţului). Apple şi Amazon au devenit primele companii americane listate a căror capitalizare bursieră a ajuns la 1.000 de miliarde de dolari. De asemenea, indicele S&P 500 al Bursei de la New York, care în martie 2009 se situa la nivelul scăzut record de 666 puncte, a urcat cu 336% şi se îndreaptă spre pragul de 3.000 de puncte.
Şi încrederea consumatorilor este la un nivel ridicat, aceştia investesc masiv prin diverse instrumente financiare, fiind încrezători că vor continua câştigurile de pe pieţele financiare, ignorând riscurile.
Ani de zile, pieţele bursiere au resimţit turbulenţele politice şi financiare, şi nu au reprezentat oportunităţi de achiziţii. În prezent, pieţele bursiere sunt supraevaluate, iar corporaţiilor folosesc banii ieftini lansaţi pe pieţe de băncile financiare pentru a-şi răscumpăra propriile acţiuni, majorând artificial preţul acţiunilor lor pe bursă.
Albert Edwards, de la Societe Generale, unul din puţinii sceptici rămaşi pe Wall Street după toţi aceşti ani de câştiguri, este îngrijorat că autorităţile şi investitorii au uitat lecţiile învăţate din prăbuşirea băncii Lehman Brothers şi din criza care a urmat. Cu alte cuvinte, bula imobiliară din anii ‘2000 a fost provocată de accesul facil la creditare şi de extinderea febrei speculative.
Brad McMillan, director de investiţii la Commonwealth Financial Network, crede că lecţia reală a colapsului Lehman „a fost că sistemul este mult mai vulnerabil decât s-a crezut”.
Fostul oficial al Rezervei Federale a SUA, Peter Fisher, a criticat recent Fed că nu şi-a recunoscut rolul în criza financiară: „În mod curios, Fed nu şi-a recunoscut greşelile. Toate experimentele au avut succes, nu au fost efecte negative, consecinţe grave, numai profit”.
Mai simplu spus: Atunci, ca şi acum, investitorii ignoră rolul pe care politicile monetare şi fiscale ultrarelaxate îl au în majorarea preţurilor activelor dincolo de ce este justificat prin fundamentele de bază. Aceasta este într-adevăr definiţia bulei. „De data aceasta, când va pocni bula, autorităţile nu vor mai avea la dispoziţie instrumentele necesare pentru a depăşi efectele turbulenţelor de pe pieţe. Oare ce vor folosi ei pentru a stopa criza?”, se întreabă realizatorii analizei.
Prăbuşirea spectaculoasă a băncii de investiţii Lehman Brothers a destabilizat profund sistemul financiar mondial şi a reprezentat cel mai mare faliment din istoria SUA. Lehman Brothers a depus cererea de intrarea sub protecţia legii falimentului în data de 15 septembrie 2008, când avea active de 639 miliarde de dolari. Falimentul Lehman Brothers a fost de şase ori mai mare decât al oricărei alte companii americane şi a fost considerat catalizatorul care a declanşat criza financiară globală.