1.000 de disponibilizaţi înseamnă o pierdere de peste 9 milioane de lei pe an pentru stat
Prin salvarea a 1.000 de locuri de muncă dintr-o companie, statul economisește peste 2 milioane de euro, arată o analiză efectuată de specialiștii Casei de Insolvență Transilvania.
Salvarea locurilor de muncă este unul dintre principalele motive pentru care specialiștii aleg aplicarea unui plan de reorganizare pentru companiile aflate în insolvență, față de varianta falimentului.
Prin efectul de multiplicare, în unele industrii un loc de muncă direct asigură alte patru locuri de muncă indirecte în rândul furnizorilor sau clienților.
Cele 1.000 de locuri de muncă ale companiei reprezintă 1.000 de consumatori care au un impact pozitiv direct asupra economiei locale.
Cum majoritatea acestora au familii sau alți aparținători pe care îi susțin din câștigurile salariale, la numărul inițial putem estima că se adaugă peste 2.000 de consumatori indirecți.
Prin urmare, vorbim și despre un impact pozitiv indirect în economie prin cererea sporită de servicii și produse, generată indirect de angajații companiei.
Faptul că nu vor avea loc disponibilizări, ca urmare a salvării companiei, înseamnă că nu se va pune presiune pe bugetul de stat, și că nu se vor accesa fondurile necesare acordării ajutorului de șomaj pentru disponibilizați.
Cât pierde statul dacă 1000 de angajaţi dintr-o companie sunt disponibilizaţi
Să luăm exemplul unei companii care îi plătește pe toți cei 1.000 de salariați cu salariul minim pe economie – 750 lei pe lună. În acest caz, salariul net va fi de 566 lei per salariat pe lună, adică 566.000 lei/lună pentru cei o mie de salariați.
Contribuția celor 1.000 de angajați la buget va fi de 184.000 lei/lună, iar contribuția angajatorului se va ridica la 210.000 lei/lună. Vorbim, în total, de o contribuție lunară de 394.000 lei.
În cazul în care sunt disponibilizați cei 1.000 de salariați, statul va plăti pentru șomaj 375.000 lei/lună.
În concluzie, în cazul disponibilizării a 1.000 de angajați, statul ar avea o pierdere de 769.000 lei/lună (9,22 milioane de lei pe an).
Aceste calcule sunt mult simplificate, nu iau în considerare faptul că o companie cu 1.000 de salariați, de fapt, nu plătește doar salariul minim pe economie, deci diferența între încasarea în caz de menținere a locurilor de muncă și valoarea plăților la șomaj crește proporțional cu valoarea fondului de salarii.
Analiza impactului pe care îl are în economie salvarea a 1.000 de locuri de muncă trebuie să ia în calcul și „efectul de multiplicare”, impactul pe care îl are salvarea unei societăți de anvergură, cum este cea care ar asigura 1.000 de locuri de muncă, asupra economiei pe orizontală.
Concret, pentru a-și desfășura activitatea, compania asigură desfacerea unor produse și servicii de către companii locale care-i sunt furnizori. Și nu e vorba doar despre furnizori de materie primă sau de utilități, ci este vorba și de furnizori de servicii cum ar fi avocați, medicina muncii, consultanță, servicii financiare etc. Eliminarea de pe piață a unui astfel de agent economic va duce la scăderea cifrei de afaceri și la pierderi directe pentru furnizorii săi.
În cazul intrării în faliment a unei societăți comerciale, rata medie de acoperire a creanțelor creditorilor furnizori care nu beneficiază de garanții reale este sub 20%.
Prin păstrarea în circuitul economic a unei astfel de companii, se păstrează de asemenea și locurile de muncă indirecte asigurate de aceasta. Numărul locurilor de muncă indirecte poate fi de câteva ori mai mare decât cel al locurilor de muncă directe asigurate.
Fără a face calcule complicate în care să luăm în considerare și celelate aspecte – consumul, întreținerea familiilor etc. – menținerea unei companii care asigură 1000 de locuri de muncă ar trebui să fie o prioritate a statului, iar acesta ar trebui să se implice în mod activ în a crea facilități, înlesniri și reduceri la plata datoriilor bugetare, spun specialiştii de la Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR).
Din aceste considerente economice și de politică socială, CITR s-a concentrat pe identificarea de mecanisme care să crească procentul național de restructurare și reorganizare judiciară, situat în prezent la valori de 4-8% din total insolvențe.