160 de ani de rafinare: România deţine 0,3% din capacitatea mondială de rafinare

Primele trei locuri, în funcţie de capacitatea de rafinare, sunt ocupate, în regiune, de Federaţia Rusă, cu o capacitate de 6,428 milioane barili pe zi, în 2015, Germania – 2,032 milioane barili şi Italia – 1,915 milioane barili, conform statisticilor British Petroleum.

Capacitatea de rafinare la nivel mondial a fost, anul trecut, de 97,227 milioane barili pe zi, în Uniunea Europeană aceasta ridicându-se la 14,124 milioane barili/zi.

În primele opt luni ale acestui an, producţia de produse petroliere a României a totalizat 8,44 milioane tone, conform datelor Institutului Naţional de Statistică. La finele lunii august, în stocuri se aflau 92.000 tone benzină, 348.000 tone motorină şi 37.000 tone păcură. Exporturile de produse petroliere s-au cifrat, în perioada menţionată, la 3,387 milioane tone.

Comisia Naţională de Prognoză semnalează că, în primele zece luni ale anului trecut, cererea pe piaţă a produselor petroliere a crescut, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2014. Astfel, ramura ‘fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului’ a înregistrat o creştere a producţiei cu 3,5%, dar cifra de afaceri a cunoscut cea mai scăzută valoare (-24,4%) de după anul 2009, probabil, pe de o parte, din cauza diminuării semnificative a preţului produselor petroliere, diminuare compensată într-o oarecare măsură de creşterea volumului cifrei de afaceri în comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule, iar pe de altă parte, ca urmare a faptului că a fost majorat stocul de astfel de produse.

Cantitatea de ţiţei supus la prelucrare a crescut cu circa 1% în primele zece luni ale anului 2015, faţă de perioada similară a anului 2014, datorită creşterii cu 2% a cantităţii de ţiţei importat, în timp ce cantitatea de ţiţei extras a scăzut cu 1,0%.

Benzina este cel mai important, dar şi cel mai utilizat combustibil lichid obţinut prin diferite procedee de rafinare a petrolului. Spectrul larg de întrebuinţări a condus la dezvoltarea producţiei, astfel că, în primele zece luni ale anului 2015, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, s-a înregistrat o creştere a producţiei cu 1,8%.

Petrolurile sunt folosite atât drept carburant, cât şi drept combustibil pentru încălzire, în timp ce white-spirit-ul se utilizează ca solvent în industria lacurilor şi vopselelor, a cauciucului şi pentru condiţionarea insecticidelor, ceea ce explică majorarea producţiei cu 7,4% în perioada analizată, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior.

Motorina are avantajul că necesită mai puţină rafinare, fiind astfel mai ieftină decât benzina. Folosită de obicei la alimentarea motoarelor Diesel, atât de către populaţie, cât şi industrial, producţia de motorină a marcat o creştere cu 3,2% în perioada primelor zece luni din 2015, faţă de primele zece luni din anul 2014.

Păcura, sau reziduul distilării, reprezintă circa 40% din petrolul iniţial. Serveşte ca materie primă pentru fabricarea uleiurilor de uns, a parafinei şi a asfaltului, ca material pentru procedeele de cracare sau se arde ca atare, ceea ce explică creşterea cu 5,6% a producţiei de păcură din această perioadă.

Bitumul, obţinut din prelucrarea păcurii, constituie stratul exterior al şoselelor şi este componenta de culoare închisă din petrol. Utilizarea pe scară largă în asfaltarea drumurilor şi în construcţii (ex. la hidroizolaţii) a determinat o creştere a producţiei cu 30,3%.

Combustibilul lichid uşor este utilizat în domenii diverse precum încălziri centrale şi la focarele utilajelor şi instalaţiilor industriale. Cerinţa crescută a determinat şi creşterea producţiei cu 28,3% în primele zece luni ale anului 2015, faţă de primele zece luni ale anului anterior.

Proiectul Strategiei energetice a României, publicat recent de Ministerul Energiei, semnalează că, în pofida diminuării numărului de rafinării operaţionale, România are o capacitate de prelucrare a ţiţeiului mai mare decât cererea internă de produse petroliere. Rafinăriile româneşti, care achiziţionează producţia naţională de ţiţei şi importă circa două treimi din necesar, au în prezent o capacitate operaţională de 12 milioane tone/an.

‘România a cunoscut, în ultimii ani, o scădere a activităţii de rafinare, urmând tendinţa de pierdere de competitivitate a industriei europene a rafinării, pe fondul preţului relativ ridicat al energiei în UE faţă de ţările competitoare şi al costului rezultat din reglementările europene de reducere a emisiilor de CO2 şi de noxe’, se menţionează în document.

În 2014, rafinăriile din România au prelucrat 11,66 milioane tone de ţiţei şi aditivi, rezultând 5,17 milioane tone motorină; 3,06 milioane tone benzină; 0,75 milioane tone cocs de petrol; 0,56 milioane tone GPL; 0,46 milioane tone asfalt; 0,38 milioane tone kerosen; 0,32 milioane tone păcură; 0,28 milioane tone nafta; 0,75 milioane tone gaze de rafinărie şi 0,46 milioane tone de alte produse de rafinărie. Consumul total de produse petroliere a fost de 8,64 milioane tone.

Importul net de ţiţei a fost de 6,67 milioane tone, în principal din Kazahstan şi Federaţia Rusă, dar şi din Azerbaidjan, Irak, Libia şi Turkmenistan. În 2016 au avut loc şi importuri de ţiţei din Iran. Importurile de produse petroliere au fost, în principal, de motorină (circa 1 milion tone din Rusia, Ungaria şi SUA, cu volume mici din alte state vecine) şi de asfalt (0,41 milioane tone, în special din Ungaria, Serbia şi Polonia). România rămâne un exportator net de produse petroliere.

‘Cererea de produse petroliere depinde în special de evoluţia sectorului transporturilor. În ultimul deceniu, ca urmare a reglementărilor tot mai stringente, tehnologia a evoluat către motoare cu ardere internă de eficienţă crescută. În paralel, la nivel mondial are loc diversificarea modului de propulsie a autovehiculelor, prin utilizarea biocarburanţilor, a gazului natural şi biogazului, dar şi a energiei electrice şi, marginal, a hidrogenului’, se menţionează în proiectul de strategie.

Totuşi, deşi importator net de ţiţei, România exportă produse petroliere în regiune şi există condiţii favorabile pentru păstrarea nivelului actual de activitate în sectorul de rafinare, cel puţin până în 2030.

Proiectul strategiei energetice subliniază că, în România, consumul final de produse petroliere înregistrează evoluţii puternic divergente de la scenariu la scenariu. În Scenariul Optim, este preconizată o scădere continuă a consumului de la 79 TWh în 2030 la 70 TWh în 2040 şi doar 55 TWh în 2050. Pe de altă parte, Scenariul de Referinţă estimează un nivel staţionar, situat în jurul nivelului de 93 TWh în varianta de preţ mic al combustibililor, în vreme ce ultimul scenariu prevede cea mai accentuată scădere, până la nivelul de 35 TWh în 2050. Evoluţia este determinată de ritmul diferit de creştere a ponderii electromobilităţii în transportul rutier, în funcţie de scenariu.

Se estimează că producţia de ţiţei îşi va continua tendinţa de scădere lentă între 2030 şi 2050, de la 22 la 13 TWh (1,93 la 1,15 milioane tep). În scenariul ambiţios de decarbonare combinat cu preţuri mici ale petrolului, producţia de ţiţei cunoaşte un punct de cotitură în 2035, începând de la care are loc o scădere abruptă către zero.