„Gaura neagră este din ce în ce mai mare”, îşi exprimă îngrijorarea Mercedes Gonzalez, o femeie în vârstă de 52 de ani din Spania, care, cu mai puţin de 800 de euro pe lună, se zbate pentru a asigura viaţa de zi cu zi a unei familii afectate de şomaj din Fuenlabrada, la periferia Madridului.
În iulie, ea şi soţul ei primeau un ajutor guvernamental de 426 de euro, dar care în prezent a fost redus la 360 de euro. „În acest timp, (preţurile) alimentelor şi facturilor au crescut prin majorarea TVA-ului” din septembrie, povesteşte ea.
„Lucrurile merg din rău în mai rău, suntem asfixiaţi”, afirmă ea, pe un ton pesimist.
Spania, a patra economie din zona euro, prezintă semnele unei crize sociale majore. Un sfert dintre cetăţenii activi sunt în şomaj, o politică de austeritate istorică, reduceri implacabile de cheltuieli în domeniul educaţiei şi în domeniul sănătăţii, mii de familii îndatorate aruncate în stradă.
În această ţară, unde doi mici proprietari ameninţaţi cu expulzarea s-au sinucis recent, la fel ca în Grecia sau Italia, alte două ţări din sudul Europei lovite de recesiune, criza uneori se transformă în tragedie.
La sfârşitul lunii martie, întreaga Italie a rămas şocată de gestul disperat al lui Giuseppe Campaniello, un zidar în şomaj din Bologna care şi-a dat foc din cauză că era urmărit pentru că nu şi-a plătit impozitele.
„Giuseppe a fost victima unui sistem care funcţionează împotriva cetăţenilor”, acuză văduva sa în vârstă de 48 de ani, Tiziana Marrone.
„Giuseppe nu a primit niciun ajutor. El s-a simţit pus la zid”, adaugă ea, folosind cuvinte extrem de dure. „Aceasta nu este o sinucidere legată de criză, este o crimă cauzată de stat”, conchide ea.
Dar, fără îndoială, Grecia, cu economia pusă sub tutelă şi o rată a şomajului record (26%), suferă impactul social cel mai dramatic al crizei. Astfel, 31% din locuitori erau în 2011 în pericol de sărăcie sau marginalizare socială, potrivit Eurostat, comparativ cu media europeană de 24,2%.
George Tsouvalakis, un dulgher şomer în vârstă de 31 de ani, şi soţia sa Lia, în vârstă de 30 de ani, fac parte din această „generaţie pierdută”.
Împreună cu fiica lor de doi ani, ei încearcă să părăsească ţara, dar nu pot plăti biletele de avion. Veniturile lor, de peste 2.500 de euro înainte de criză, au ajuns la un nivel de sub 400 de euro pe lună.
„Nu avem mijloacele de a pleca. Suntem prizonieri în propria casă”, mărturiseşte Lia.
Nilce Carvalho, o studentă portugheză în vârstă de 29 de ani care are o diplomă de master în Artele spectacolului la prestigioasa Univeristate din Coimbra, a imaginat un alt mijloc de a se salva, lansând un îndemn pe Facebook pentru a-şi plăti datoria care o împiedică să îşi ridice diploma.
Bursa i-a fost redusă de la 400 la 98 de euro din cauza austerităţii guvernamentale, iar ea datorează astfel o mie de euro pentru taxe de şcolarizare. „A fost foarte dificil”, povesteşte ea.
În aceste ţări, organizaţiile umanitare îşi îndreaptă atenţia spre o sărăcie care ia noi feţe.”Există familii în care toţi membrii cu vârstă activă sunt în şomaj, oameni care îşi pierd locuinţele pentru că sunt evacuaţi, care nu sunt obişnuiţi să recurgă la reţelele de protecţie socială”, subliniază Fernando Cuevas, purtător de cuvânt al Crucii Roşii din Spania.
ONG-urile sunt preocupate în special de situaţia femeilor şi copiilor, protejaţi până în prezent de mecanisme de solidaritate familială care se clatină.
„Unde este astăzi clasa de mijloc din Spania?”, se întreabă David Polo, care se ocupă de persoanele fără adăpost pentru Caritas la Burgos, un oraş din nordul ţării. „Ea se fisurează. Începem să vedem o polarizare a acestei clase”, adaugă el.
Potrivit UNICEF, aproximativ 2.200.000 de copii trăiesc în sărăcie în Spania. În Portugalia, Ministerul Educaţiei a dezvăluit la sfârşitul lui noiembrie că, în mai puţin de 20 de zile, numărul elevilor care suferă de lipsuri alimentare a trecut de la aproximativ 10.000 la aproape 13.000.
Chiar şi pensionarii, între care unii poartă povara unei familii întregi, nu mai sunt feriţi. Guvernul de dreapta spaniol a anunţat că indexarea pensiilor în 2013 va fi mai mică decât era prevăzut, încălcând tabuul unei promisiuni electorale pe un subiect extrem de sensibil.