Studiul a examinat, în perioada martie-noiembrie 2017, subiectul sărăciei energetice şi a consumatorului vulnerabil din România şi Europa, într-un proiect de cercetare susţinut de Enel România.
‘Sărăcia energetică, înţeleasă ca o problemă de suportabilitate a facturii, dar şi ca acces deficitar la mijloace moderne de asigurare a confortului în locuinţă, este un fenomen răspândit la nivelul Uniunii Europene, România fiind cu precădere afectată. Sărăcia energetică este un factor important de marginalizare socială, iar lipsa de suportabilitate a facturii sau de acces la forme moderne de energie generează obstacole în parcursul educaţional şi socio-economic al comunităţilor. Principalele concluzii ale studiului sunt următoarele: În România, 20% din gospodării sunt afectate de sărăcie energetică; Măsurile de combatere a sărăciei energetice sunt insuficiente şi ineficiente; Redimensionarea şi simplificarea ajutoarelor pentru încălzire, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi măsurile nonfinanciare ar reduce incidenţa acestui fenomen’, arată autorii studiului.
Aceştia susţin că, ‘punând cap la cap date din diferite surse sau aplicând indicatori de măsurare a sărăciei energetice utilizaţi la nivel european, estimăm că peste 20% dintre gospodăriile din România se află în sărăcie energetică, în timp ce ajutoarele de încălzire ating aproximativ 5% dintre gospodării’.
De asemenea, potrivit acestora, suma totală acordată pentru ajutoarele cu încălzirea este de sub 0,5% din totalul bugetului pe 2017 al Ministerului Muncii şi este în continuă scădere, iar peste jumătate din numărul de ajutoare acordate sunt sub 15 lei/lună, ‘cheltuiala administrativă cu acordarea beneficiului fiind, cel mai probabil, mai mare decât ajutorul’.
O altă formă a sărăciei energetice o reprezintă, susţin cercetătorii, lipsa accesului formal la electricitate.
‘Conform unor estimări din raport, luând în considerare numărul locuinţelor neelectrificate, pe cel al locuinţelor ridicate fără autorizaţie (care nu pot fi conectate de operatorii de distribuţie) şi datele privind pierderile de reţea şi consumul propriu tehnologic, aproximativ 460.000 de locuinţe din România (7% din totalul locuinţelor) nu au acces sau au acces informal la electricitate’, relevă studiul citat.
Cercetătorii CSD concluzionează că autorităţile trebuie să redimensioneze semnificativ ajutoarele cu încălzirea, ca măsuri de de protecţie socială pe termen scurt, ţinând cont de cuantumurile extrem de scăzute ale acestora şi de slaba ţintire a populaţiei vulnerabile.
‘Complementar, trebuie realizată o tranziţie către măsuri nonfinanciare şi de îmbunătăţire a stării locuinţelor şi eficientizare a consumului. Sub coordonarea ANRE, ar trebui elaborat Planul Naţional de Acţiune privind sărăcia energetică impus de legislaţia europeană încă din 2012. Procedurile pentru acordarea ajutoarelor de încălzire trebuie simplificate atât din perspectiva solicitantului, prin reducerea numărului de documente, cât şi a autorităţilor, prin digitalizarea sistemului şi includerea lor într-un sistem informatic centralizat. Se impune, de asemenea, majorarea ajutorului pentru încălzirea pe lemne, complet insuficient în raport cu nevoile gospodăriilor, deşi cea mai mare parte din ajutoare sunt direcţionate către această formă de încălzire. O altă propunere se referă la actualizarea reglementărilor privind tariful social la energie electrică, astfel încât consumatorii să fie avertizaţi atunci când depăşesc limita de consum până la care legea permite acordarea acestui tip de tarif’, mai arată studiul.
Autorii cercetării sunt Corina Murafa, George Jiglău şi Anca Sinea, experţi ai Centrului pentru Studiul Democraţiei.
CSD este un think tank fondat în 2006 de Facultatea de Ştiinţe Politice, al cărui preşedinte este George Jiglău, lector la Departamentul de Ştiinţe Politice.