18% dintre respondenţi (reprezentativi pentru aproximativ 3,6 milioane de persoane) au declarat că intenţionează să se mute în următorii 5 ani, cu o rată medie a certitudinii de 85%. 82% au afirmat că nu s-au gândit să se mute în următorii 5 ani. În rândul celor care au în vedere să se mute, o pondere extrem de mare o au tinerii – vârsta medie a celor care intenţionează să se mute este de 35 de ani. 75% dintre respondenţii care au în vedere să se mute în următorii 5 ani nu au copii, iar din cei 25% care au copii, majoritatea au doar un singur copil.
În general, persoanele care iau în calcul această posibilitate au un nivel de studii mai ridicat, venituri mai mari şi sunt,
într-o proporţie mai mare decât media pe ţară, angajaţi în sectorul privat. La nivel teritorial, locuitorii din regiunile cel mai puţin dezvoltate (de exemplu Sud-Muntenia, Nord-Est) sunt mai predispuşi să se mute decât cei din regiunile mai dezvoltate (de exemplu Vest, Centru).
Atunci când au fost întrebaţi unde şi-ar dori să se mute, 66,5% dintre respondenţi au afirmat că ar prefera să se mute tot în România, în timp ce 31,3% au menţionat că ar prefera să se mute în străinătate. Astfel, rezultatele arată că aproximativ 2,5 milioane de români iau în calcul ideea de a se muta tot pe teritoriul ţării în următorii 5 ani, în timp ce 1,1 milioane au în vedere să emigreze – o inversare faţă de dinamica anilor anteriori, când majoritatea românilor preferau să se mute în străinătate.
Din perspectivă teritorială, locuitorii din vestul României iau mai mult în calcul posibilitatea mutatului în străinătate, în timp ce locuitorii zonelor mai apropiate de Bucureşti sunt mai predispuşi să se mute în interiorul ţării. Locuitorii din mediul urban şi cei cu un nivel de studii mai ridicat sunt mai predispuşi să emigreze, în timp ce aceia cu un nivel de studii mai redus şi locuitorii din zona rurală sunt mai predispuşi să se mute în interiorul ţării. Studiul arată că bărbaţii preferă să emigreze, iar femeile preferă migraţia în interiorul ţării.
La întrebarea privind preferinţa destinaţiei în interiorul României, 71,4% dintre respondenţi şi-au declarat înclinaţia către zonele urbane.
Potrivit raportului, cele mai atractive oraşe sunt Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov. O pondere covârşitoare de respondenţi doresc să locuiască în Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov – adică ponderea persoanelor care şi-ar dori să locuiască în aceste oraşe este mult mai mare decât ponderea populaţiei din propria zonă urbană funcţională (ZUF) raportată la populaţia întregii ţari.
La întrebarea ‘În ce oraş v-ar plăcea mai mult să locuiţi?’, 15,23% au indicat Bucureşti, 11,37% – Cluj-Napoca, iar 9,14% – Timişoara. Dar la întrebarea ‘În ce oraş, diferit de cel în care locuiţi în prezent, v-ar plăcea cel mai mult să locuiţi?’, 15,32% au menţionat Cluj-Napoca, 14,46% Bucureşti şi 11,88% Timişoara.
Raportul precizează că sondajul a fost aplicat unui eşantion reprezentativ de 1.250 de persoane din România, utilizând o metodă de eşantionare aleatorie care a ţinut seama de distribuţia teritorială a populaţiei, de structura demografică şi de
distribuţia pe sexe şi pe zone urbane/rurale.
Conform raportului, Cluj-Napoca este al doilea oraş ca mărime din România, dar zona sa urbană funcţională (ZUF) este abia a cincea. ZUF Ploieşti se situează pe poziţia a doua (după Bucureşti) în ceea ce priveşte numărul de navetişti atraşi, peste o treime dintre aceştia făcând naveta spre zonele peri-urbane ale ZUF (adică nu spre centrul urban). În mod similar, ZUF Timişoara s-a situat pe poziţia a doua ca număr de migranţi atraşi în perioada 2001-2011, peste o treime dintre aceştia mutându-se în zonele peri-urbane din cadrul ZUF. De asemenea, Timişoara se situează pe poziţia a doua ca număr de persoane angajate la nivel de ZUF, 35% dintre acestea lucrând în zonele peri-urbane din cadrul ZUF
‘Rezultatele finale ale recensământului din 2011 indică faptul că 6,18 milioane de cetăţeni români (30,7% din totalul populaţiei stabile) şi-au schimbat reşedinţa în ţară cel puţin o dată în timpul vieţii. Numărul este uşor mai mic decât cel raportat cu ocazia recensământului din 2002 (6,73 milioane, 31%). În plus, aproximativ 3 milioane de români au migrat în afara ţării după 1990. Spre deosebire de navetă, cele mai multe fluxuri migratorii din România se desfăşoară pe distanţe mari. Aproape 51% dintre migranţi s-au mutat în alt judeţ decât cel în care s-au născut sau în care obişnuiau să locuiască şi doar 49% s-au mutat într-o altă localitate din acelaşi judeţ. Acest lucru indică faptul că migraţia pe termen lung este mai intensă în zonele unde naveta este limitată de distanţă, explicând astfel şi colapsul demografic care se înregistrează în multe zone rurale izolate din România’, se arată în raport.
Analiza arată că între anii 2001 şi 2011, perioada de creştere economică rapidă a României, 65,5% dintre migranţi proveneau din zone urbane – mutându-se în principal din localităţi şi oraşe mai mici către oraşe mari şi din oraşele mari spre suburbii. În zonele urbane funcţionale ale oraşelor Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara şi Iaşi, peste 75% dintre migranţi au provenit din zone urbane.
Pe ansamblu, în procesele de migraţie care au avut loc în România în ultimele 5-6 decenii, zonele urbane au raportat un bilanţ pozitiv de aproximativ 1,6 milioane de persoane.
Între anii 2001 şi 2011, perioada de creştere economică rapidă, o parte covârşitoare a migranţilor (66,3%) a fost reprezentată de tineri (sub 35 de ani). Oraşele care s-au bucurat de cel mai mare succes în atragerea tinerilor au fost în principal centrele universitare importante din ţară – Cluj-Napoca (80,1%), Iaşi (74,4%), Timişoara (70,2%), Bucureşti (69,5%), Sibiu (68,4%), Craiova (67,6%).
Între 2001 şi 2011, 56,6% dintre persoane au migrat din motive personale, 19,4% din motive educaţionale şi 11,1% din motive profesionale. Din numărul total al migranţilor, 42,9% sunt bărbaţi şi 57,1% femei, acestea din urmă prezentând nu numai un grad mai mare de mobilitate, ci şi o mai mare disponibilitate de a migra pe termen lung. Majoritatea migranţilor către cele 40 de reşedinţe de judeţ, mai precis 34% dintre ei, au studii secundare de nivel superior (liceale şi postliceale), fiind urmaţi de cei cu studii primare (25,9%), terţiare – universitare şi postuniversitare (23%) şi studii secundare de nivel inferior – gimnaziale (15,8%).