Vă mai amintiți cum a fost prima zi de antreprenoriat ? Ne puteți povești cum a pornit totul? Ați avut experiență în domeniu sau a fost ceva nou?
Prima zi de antreprenoriat pentru mine a fost cea în care am luat decizia să pornesc pe acest drum. Nu sunt genul de persoană care să fi avut inițiative antreprenoriale din fragedă pruncie, mi-am urmat studiile – universitare și post universitare – în ideea că voi face carieră într-o mare companie. Cred că apetitul meu pentru independență și pentru provocări perpetue m-a atras în direcția aceasta.
Ați pornit la început ca Aluterm. Care fost motivele schimbării în KADRA?
Am ajuns într-un punct al dezvoltării companiei în care a devenit evident că este nevoie de o structurare a organizației care să permită scalarea businessului. Numele Aluterm nu ne mai „încăpea” de ceva vreme, dar ceea ce am făcut noi nu a fost doar schimbarea identității de brand, ci o reașezare a companiei pe un model de business care să ne permită evoluția.
Au trecut 30 de ani de la capitalism. Cum au fost?
Nu aș vrea să-mi dau cu părerea despre ce fel de capitalism la modul general a fost în România, dar din perspectiva de antreprenori, vă pot spune că cel puțin în primii ani de activitate ai companiei, ne-am simțit ca în Vestul Sălbatic. Am intrat într-un joc fără reguli, din care au ieșit în viață fie cei care au avut „relații”, fie cei care au luptat cu toată forța pentru supraviețuire. În România, s-au putut face afaceri și fără să cunoști „pe cineva care cunoaște pe cineva” și cea mai bună dovadă este că noi, la Aluterm și apoi KADRA, am reușit. Am avut noroc că ne-a plăcut mult ceea ce făceam și am fost genul de oameni care au renunțat bucuroși la zona de confort ca să ne realizăm visul de a construi o companie care să conteze în piață. Ultimii 30 de ani de capitalism pentru mine ca antreprenor au însemnat: multe oportunități, o țară în care au fost și mai sunt foarte multe de făcut în domeniul construcțiilor, falimente, instrumente de plată fără acoperire, criza financiară din 2008, devalorizarea monedei naționale, șomaj crescut, apoi criza forței de muncă, lupta necinstită pentru contractele cu statul, instabilitatea legislativă, impozite pe dividende și profit avantajoase în comparație cu țările dezvoltate, companii private care se dezvoltă și se profesionalizează pe zi ce trece, companii care nu se vor profesionaliza niciodată, oameni serioși și oameni neserioși, ani obositori, dar plini de provocări și, în cele din urmă, o experiență pe care mă bucur că am avut-o.
Care a fost cea mai mare provocare atunci și care ar fi astăzi cea mai mare provocare pentru un antreprenor?
Un antreprenor este o persoană care nu poate să renunțe. Ai o greutate, o piedică? Singura opțiune este să o depășești. Ai probleme? Ești responsabili să le rezolvi, nu ai cui să te plângi. Totodată, eu am simțit că este nevoie să înveți mereu ca să poți profesionaliza compania. Și mai este o mare, mare provocare: să înțelegi când nu mai ești suficient de bun ca să conduci compania pe care ai construit-o. Una peste alta, un antreprenor își trăiește mare parte din viața profesională în afară zonei de confort, cred eu.
Vă mai amintiți cum a fost primul an de funcționare din punctul de vedere al cifrelor? Care sunt estimările dumneavoastră pentru 2021 și 2022 ?
Nu îmi aduc aminte cifrele, dar îmi aduc aminte că prietenii mei, care erau angajați, câștigau mult mai bine decât mine, conduceau mașini mai bune și mai scumpe și aveau birouri mai frumoase. Anul 2021 cred că îl vom închide cu o cifra de afaceri de peste 35 de milioane de lei, iar pentru 2022 încă nu am închis bugetul, dar în condiții normale de funcționare (fără pandemie sau criză financiară globală), noi reușim un avans între 10 și 20% pe an.
Care credeți că vor fi cele mai mari provocări din 2022? Pandemia încă nu s-a sfârșit, pe plan intern avem o criză politică, prețurile continuă să crească. O parte din investițiile în imobiliare au fost puse pe hold, cum sunt centrele comerciale, iar investițiile în clădiri de birouri se cam reduc.
Partea bună când ai activat ca antreprenor în România ultimilor 30 de ani este că nu te sperii atât de ușor. Oricum mindsetul nostru este de a cauta cu lupa oportunitățile, nu piedicile. Sigur că suntem conștienți de starea lucrurilor, dar eu tot spun treaba asta și o spun cu optimism, nu cu naivitate: în România avem totul de reconstruit – școli, fabrici, drumuri, spitale, stadioane, bazine de înot, patinoare etc – așa că ne vom concentra pe ceea ce se face, nu pe ceea ce nu se face. Și nu neapărat pentru că ar face parte din strategia pe termen scurt a KADRA, dar ca încurajare pentru antreprenori, mă întreb ce ne poate opri să mergem în alte țări cu oferta noastră?
În ceea ce ne privește, având în vedere că noi ne ocupăm de automatizarea și managementul căilor de acces, ne uităm și spre fondul de clădiri existente, pentru că multe construcții vechi au nevoie de modernizare ca de aer. De la fluidizarea circulației (prin spațiile de producție, hoteluri, gări, aeroporturi etc), la controlul accesului, managementul parcărilor, reabilitarea din perspectiva protecției la foc și evacuarea fumului pentru protecția vieților omenești, până la transformarea spitalelor învechite în medii prietenoase, sigure și „curate”, nelimitându-se la acestea, toate sunt exemple de proiecte la care KADRA își poate aduce aportul cu servicii integrate, de la consultanță până la livrare la cheie și mentenanță.
Există însă o provocare perpetuă în legătură cu care avem mare nevoie de ajutor și anume lipsa resurselor umane competente, specializate pe anumite meserii.
Sunteți cel mai mare furnizor de astfel de soluții pe piață, cu siguranță ați fost abordați pentru a vinde compania. V-ați gândit vreodată să renunțați și, poate, să vindeți? Ce v-a făcut să mergeți mai departe?
Am primit niște întrebări, este adevărat. Dar KADRA este terenul nostru de joacă de care încă nu ne-am plictisit. Avem foarte multe idei de dezvoltare, iar asta ne ține în priză, pentru că nu am descoperit încă limita peste care această companie nu mai poate crește.
Care a fost cel mai complex contract? Dar cel care v-a dat cele mai mari bătăi de cap?
Nu aș putea să aleg un singur contract. Proiectele care ne dau bătăi mari de cap sunt, fie cele în care implementăm soluții complexe pe care nu le-am mai implementat până la acel moment sau condițiile de montaj sunt improprii, fie de tipul celor în care partenerii sunt foarte dificili.
Dacă ar fi să dau câteva exemple m-aș referi la sistemul de management al celei mai sigure parcări pentru camioane din Europa de Est – AO Lugoj (3 lacăte) – care a fost o soluție non-standard, adaptată nevoilor clientului.
De asemenea, la Spitalul Victor Gomoiu am implementat soluții automate de acces și uși curate pentru care avem foarte multă experiență, dar durerea de cap a venit din cauza faptului că proiectul s-a întins de la un termen inițial de câteva luni la peste patru ani.
Ce schimbări sau adaptări ați operat în business-ul dumneavoastră în ultimii ani, inclusiv în contextul dificil al pandemiei?
Cea mai importantă schimbare am făcut-o în anul 2019 când am trecut de la organizarea în cele trei divizii comerciale –Siatec, Parkomatic și Makroplast – la noul model de business prin care acum putem oferi clienților noștri soluții și servicii integrate de automatizare și management al căilor de acces. A fost momentul în care am reorganizat activitatea în trei divizii productive și anume cea de proiecte integrate, cea de distribuție, în care colaborăm doar cu parteneri revânzători și cea de service care oferă atât servicii de instalare cât și post vânzare (service și mentenanță) atât pentru soluțiile oferite de KADRA cât și alte soluții de automatizare prezente pe piață din România. Acela a fost și momentul în care Aluterm Group s-a transformat în KADRA – Access engineering și care a reprezentat o reașezare a structurii companiei, capabilă să susțină dezvoltarea viitoare.
Anul trecut, spaima a fost mare și adevărul este că am făcut zi de zi adaptări ca să depășim criza apărută pe neașteptate în primăvară lui 2020. Practic, ne-am adus aminte de cum este să fii un start-up în care trebuie să fii foarte flexibil și să schimbi lucrurile din mers. Totuși, nu cred că am schimbat ceva de fond și pe termen lung.
Cum faceți față creșterii prețurilor la materiale?
Este complicat, consumăm foarte multă energie ca să nu cadă pe capul clienților noștri creșteri incontrolabile de preț și întârzieri în livrare, care să pericliteze dramatic proiectele. Colegii noștri de la achiziții au avut un an al naibii de greu și le mulțumesc că nu și-au pierdut energia de luptă. Estimez că vom pierde câte ceva atât la cifra de afaceri, cât și la profit anul acesta, dar echipa managerială a reușit să țină lucrurile sub control în mod rezonabil.
V-ați gândit să pătrundeți și pe alte piețe?
Avem acest obicei noi, oamenii de la KADRA, să avem foarte multe idei, însă până nu există un plan, acestea rămân în „cartea cu idei posibile”. Ne-am întrebat de-a lungul timpului cum ar fi să fim prezenți și peste hotare, dar deocamdată ne ținem între granițele țării, chiar dacă punctual, am avut mici contracte în Republica Moldova, în Franța. Practic doar am reacționat la solicitări, nu a fost vorba despre un plan de expansiune.
Cu ce vă umpleți timpul liber, care sunt pasiunile dumneavoastră ?
Familia, călătoriile și descoperirea culturii altor popoare de pe această planetă, prietenii și învățatul de lucruri noi.
Dacă nu era să activați în businessul acesta, ce v-ar fi plăcut să faceți ?
În acest moment al vieții mele de om matur știu că mi-ar fi plăcut să fiu un CFO de mare calibru. Acum 30 de ani dacă m-ați fi întrebat, aș fi spus că mi-ar fi plăcut să fiu creator de modă.
Cu o experiență de 27 de ani, KADRA este singura companie din România care oferă soluții tehnice integrate de inginerie și management al căilor de acces. Fie că este vorba de soluții de automatizare a ușilor, porților și ferestrelor, de managementul parcărilor (Parkomatic) sau de sisteme automate de evacuare a fumului, KADRA inovează continuu, asigurând partenerilor săi servicii complete, de la consultanță până la proiectare, execuție și mentenanță, totul pentru sporirea confortului și sentimentului de siguranță.