30 de ani de capitalism. De la o presă manuală, la patru fabrici de unde pleacă milioane de pavele Elis Pavaje

Au trecut 30 de ani de la capitalism. Cum au fost?

Pentru noi s-au suprapus peste perioada de existență a companiei, deci am prins toate momentele din evoluția capitalismului în România. Începutul a însemnat oportunități, dar și o piață virgină, pentru care a fost nevoie de un timp destul de lung de educare și asimilare a noilor soluții sau produse.

Vă mai amintiți cum a fost prima zi de antreprenoriat ? Ne puteți povesti cum a pornit totul?

Eu și fratele meu am preluat afacerea de la tatăl nostru în urmă cu 12 ani, când eram deja suficient de experimentați în domeniu. Începuturile afacerii ne-a prins copii fiind, însă am fost implicați în toate etapele și ariile de activitate. Am aflat destul de devreme ce însemna betonul, cum se montează pavelele, cum să vorbești cu un client și ce argumente să îi aduci pentru a-l determina să aleagă această soluție. Oricum, au fost ani grei în care a fost nevoie de multă determinare pentru a continua.

Care a fost cea mai mare provocare la început și care e acum?

La început, provocarea a fost lipsa pieței de desfacere. Produsul lansat în 1991 era cvasinecunoscut. Acum, provocarea este de a răspunde cererii mari și de a păstra calitatea la nivelul la care ne-am consacrat.

Care sunt cele mai dificile probleme cu care vă confruntați? 

Problema cea mai mare cu care ne confruntăm este personalul, care este fie necalificat, fie prea fluctuant. Este o problemă a generației tinere, care are o altă cultură a muncii decât generația celor care au copilărit în perioada comunismului. Pe de altă parte, desigur sunt mult mai multe oportunități pe piața muncii decât în urmă cu zece ani. În ceea ce privește taxele, numărul acestora și timpul de răspuns pentru avizare sau autorizare, birocratia, lipsa reglementarilor, sunt multe piedici pentru antreprenori.

Vă mai amintiți care era cifra de afaceri a companiei în primul an de operare și ce estimări aveți pentru 2021 și 2022?

Îmi este mult prea greu să-mi mai amintesc cifra de afaceri din primul an, dar în mod cert, ani întregi am venit cu bani de acasă. Pentru 2021 estimăm 63 de milioane de euro, dar încă nu putem spune că tragem linie. Iar pentru 2022, nu am finalizat discuțiile pentru stabilirea bugetului.

Care credeți că vor fi cele mai mari provocări din 2022? Pandemia încă nu s-a sfârșit, pe plan intern avem o criză politică, iar prețurile continuă să crească.

Inflația este ceea ce ne va afecta în mod cert și este posibil să resimțim în scurt timp efectele prin reducerea cererii. În ceea ce privește criza politică, urmărim oarecum detașați, fiindcă e o poveste perpetuă.

Ce schimbări sau adaptări ați făcut în ultimii ani ?

Am crescut capacitățile de producție pentru prefabricatele din beton, am deschis noi puncte de lucru, am intrat pe segmentul producției de piatră cubică, am devenit distribuitori exclusivi pentru plăcile ceramice de exterior Meissen și ne-am extins serviciile în zona de antrepriză generală în amenajări exterioare.

Ce planuri de extindere aveți?

Deocamdată consolidăm ceea ce am început, continuăm munca de educare a pieței pentru noile segmente de piață. Piatra cubică și plăcile ceramice se adresează unui target pretențios, vrem să devenim cunoscuți ca furnizori și pentru alte soluții decât prefabricate din beton.

Ați construit un business solid, l-ați dezvoltat în ani de muncă. Luați în calcul vânzarea afacerii sau o păstrați în familie ?

Nu ne gândim să vindem. Suntem implicați, și eu și fratele meu. Deocamdată ne gândim să transmitem mai departe copiilor noștri.

Cu ce vă umpleți timpul liber, care sunt pasiunile dumneavoastră ?

Sunt pasionat de golf, ciclism, schi, fac tot ce pot pentru ca în timpul liber, și mai ales în weekenduri, să petrec cu familia, facând ceea ce mă relaxează.

Daca nu era să activați în businessul acesta, ce v-ar fi plăcut să faceți ?

Având în vedere ca sunt în acest business de la vârsta de 16 ani, mi-este foarte greu să mă imaginez făcând altceva. Desigur, au fost momente în tinerețe când mă gândeam că drumul meu trebuie să fie independent de afacerea familiei. Spre exemplu, în studenție visam la o rețea de distribuție.

V-ați gândit vreodată cum ar arăta afacerea peste încă 30 de ani ? Ce imagine aveți în minte ?

În 30 de ani situația se poate schimba atât de mult, încât nici nu are sens să ne gândim. Și oricum, pentru ce se va întâmpla peste 30 de ani vor trebui să se gândească copiii.