30 de ani de capitalism. Raluca Șoaita, TESSERACT: Trebuie să transformăm spitalele reci și ostile care parcă prelungesc boala, în spații medicale care seamănă mai mult cu “acasă”

Ne puteți povesti cum ați pornit la drum cu TESSERACT? Cum a fost prima zi de antreprenoriat?

Alături de pregătirea academică din România, eu am urmat în Franța cursuri de specializare în cadrul Școlii de arhitectură Paris Belleville. Cei doi ani petrecuți în sistemul de educație francez m-au ajutat să înțeleg raportul om/spațiu/cultură, cât și abordarea integrată pe care o au cei din spațiile vestice asupra proiectelor de arhitectură – studiile preliminare bine făcute, analiza sitului, atât tehnică cât și socio-culturală sunt o bază solidă pentru realizarea conceptului.

Această experiență, împreună cu primii pași în carieră – care au coincis cu câteva proiecte de arhitectură medicală (spitale, clinici private, fabrici de medicamente) m-au făcut să realizez că în Romania (și la nivel de întreaga regiune Central și Est – Europeană) nu există un know-how specific pe segmentul de arhitectură medicală, nevoia și potențialul fiind de altfel foarte mari. Pe lângă aceste aspecte, în România spitalele sunt învechite și este nevoie de infrastructură nouă, deci potențial de lucru este enorm.

Astfel, după 15 ani de studiu foarte amănunțit, am decis să pun bazele TESSERACT ARCHITECTURE, care este astăzi singurul studio din România specializat în arhitectură medicală, dar care proiectează și clădiri cu funcțiuni industriale, comerciale, de birouri sau rezidențiale.  Când am fondat acest birou de proiectare mi-am propus să dezvolt proiecte medicale care să propună, să testeze și să cerceteze soluții noi în domeniul medical. Primele dintre ele deja au fost preluate ca exemple și ceea ce noi propunem sunt noutăți și la nivel internațional.

De ce ați ales tesseractul pentru denumirea firmei ?

Ideea s-a format în mintea mea în momentul în care am văzut un video ce îl prezenta pe Carl Sagan care explica ce înseamnă un tesseract. Teseractul este “cubul” când vorbim despre patru dimensiuni. Noi, în cadrul echipei TESSERACT, considerăm că această dimensiune este utilizatorul, care este în centrul fiecărui concept pe care noi îl propunem.

Care au fost primele lucrări, cu ce provocari v-ați confruntat?

Cea mai mare provocare a fost găsirea specialiștilor locali cu experiență în domeniu și formarea unei echipe de proiectare care să realizeze proiecte medicale complexe. În același timp, estimarea serviciilor de proiectare pentru domeniul medical, provocare care și azi este foarte mare, pentru că aceasta era adeseori comparată cu servicii de proiectare pentru programe de arhitectură mai puțin complexe. Din perspectiva provocărilor sistemice, provocările de atunci rămân valabile și acum, pentru că nu au trecut decât cinci ani de la momentul înființării studioului TESSERACT. 

Pe de o parte, legislaţia din domeniu este învechită şi nu este corelată. Avem un normativ de proiectare pentru spitale care a suferit ultima actualizare în 1997, avem ordine ale Ministerului Sănătăţii mai recente, pentru autorizarea diferitelor tipuri de spaţii medicale, care oferă şi specificaţii tehnice dar care nu sunt corecte din punct de vedere tehnic şi care se contrazic cu normativul de proiectare.

Nici normativul de proiectare pentru siguranţă şi evacuare în caz de incendiu nu este actualizat şi nu este adaptat pentru nevoia specifică domeniului medical – evacuarea unor persoane care nu se pot deplasa singure. În România, încă evacuăm pacienţii cu targa pe verticală utilizând scările, când soluţia cea mai potrivită şi eficientă pentru spitale este o evacuare pe orizontală între diferite compartimente de incendiu.

 Normativul de proiectare NP015 după care se proiectează spitalele este actualizat în 1997, dar de fapt el coincide cu cel din anii ’70, modificarile aduse în ’97 nefiind modificari majore. Pentru că proiectanţi fără experienţă folosesc acest normativ vechi ca şi ghid de proiectare, găsim în şantiere sau în proiecte soluţii depășite, care nu mai corespund cu tehnologiile din timpurile noastre, care sunt ineficiente şi uneori chiar periculoase.

Mentalitatea rămâne o problemă majoră, lipsa de gândire integrată și integrativă, care să coreleze nevoi și date reale cu investiții, masterplanuri, perspective pe termen lung și care într-adevăr să implice specialiști în proiecte.

Cum ați ajuns să aveți singurul studio specializat în infrastructură medicală?

Studioul nostru este specializat în arhitectură (proiectare) de spații cu destinație medicală și infrastructura aferentă (este o diferență de nuanță). Am studiat foarte tare acest domeniu și am avut norocul să și exersăm pe foarte multe proiecte – eu personal am participat la proiectarea a peste 1 milion de mp de spații medicale în ultimii 15 ani. Este într-adevăr o specializare rară, nu doar la noi ci și în Europa și credem că potențialul este uriaș, având în vedere nevoia atât de mare de clădiri medicale contemporane, care să fie gândite și proiectate de specialiști.

Preocuparea particulară pentru acest segment al arhitecturii vine dintr-o pasiune pentru domeniu – “dacă nu o luam pe drumul arhitecturii, o luam pe cel al medicinei.”

Ați avut proiecte și în alte țări. Ne puteți spune despre proiecte și cum ați ajuns să fiți contractați de companii străine?

Am avut proiecte în mai multe țări din Europa, mai ales la început de drum când rezidențialul ocupa o mare parte din serviciile noastre de proiectare. Am realizat proiecte de ansambluri rezidențiale în Elveția și Franța o perioadă, până ce nevoia de proiectare în domeniul medical a crescut local și serviciile noastre au început să fie tot mai căutate. Azi, dat fiind că avem parteneri care au deja mai multă experiență internațională în domeniul medical, care sunt interesați de deschiderea noastră spre noi soluții de proiectare în domeniu, precum și de mâna de lucru mai accesibilă din România, avem ocazia în ultima perioadă să ofertăm serviciile noastre și pentru proiecte în Africa sau America Centrală și de Sud.

Spitalele din Romania sunt vechi și cu siguranță ați văzut spitale din alte țări. Cât de departe suntem de acele standarde ? Cum ar trebui să arate și la noi spitalele ?

Suntem departe din anumite puncte de vedere – proiectare de calitate și cu echipe cu experiență, viziune de ansamblu și astfel proiectare eficientă, bugete de proiectare și execuție a lucrărilor adecvate, etc. Invesțiile în domeniul public se fac mult mai lent față de nevoia din sistem și față de cât de vechi și chiar periculoase au devenit spitalele publice. Pe de altă parte, personalul medical se străduiește să acopere aceste lipsuri de infrastructură, însă de cele mai multe ori cu riscul de epuizare.

Ceea ce noi recomandăm în primul rând este realizarea de Masterplanuri și strategii de dezvoltare a infrastructurii medicale, astfel încât să existe o perspectivă macro, pe termen lung (planuri pe trei, cinci sau 10 ani bazate pe nevoia reală a segmentului de populație adresat în zona respectivă). Sunt obligatorii studiile de fezabilitate făcute corect (o etapă peste care “se sare” în multe proiecte din România) și care trebuie să evalueze întotdeauna atât scenariul reabilitării, cât și un scenariu de extindere/ realizare de construcție nouă. La baza acestora trebuie să stea cel puțin un audit tehnic bine făcut, un proiect medical bazat pe nevoia reală (studii făcute de specialişti); acoperirea cu personal medical al nevoilor, posibilităţile de finanţare.

După ce s-au îndeplinit aceste tipuri de criterii (și altele similare), dacă vorbim despre cum să arate spitalele astfel încât să semene cu cele din alte țări, trebuie să vorbim despre “umanizare”, să transformăm spitalele reci și ostile care parcă prelungesc boala, la spații medicale care seamănă mai mult cu “acasă” prin design, forme, culori și care te fac să (mai) uiți de boală.  

În marile orașe din lume exemplele de astfel de spitale sunt multiple.  Un exemplu de umanizare simplă a unui spital este inserția de spații de joacă pentru copii – ați observat că în spitalele noastre sunt mai degrabă gratii la ferestre decât spații de joacă pentru copii? Sau spații civilizate în care o rudă a pacientului să poată bea o cafea, să se poată reculege după ore lungi de așteptat în spital. De asemenea, biofilia – să aducem natura și plantele în interiorul spitalului. Studiile spun ca acest tip de design interior, designul cu plante, poate crește cu 85% șansele de recuperare post-operatorie. Este atât de simplu și nici nu costă mult să facem acest lucru, trebuie doar să ne pese.

Ați realizat recent mai multe spitale modulare. Pentru că nu putem demola și construi la fel de repede, credeti că ar putea fi acestea o soluție ?

Am realizat șapte proiecte de spitale modulare, peste 25.000 mp de scheme funcționale și avem mai multe proiecte în curs. Este o soluție bună pentru situații de urgență și atunci când este nevoie de unități de mici dimensiuni. Prețul lor este însă foarte aproape de cel al construcțiilor clasice, având un termen mai mic de utilizare. Deci, consider că în cazul unităților spitalicesti complexe, pentru ca acestea să fie eficiente pe o perioadă de 30-50 ani, trebuie alese soluții mai trainice.

Ați anunțat că cifra de afaceri din acest an se va dubla, comparativ cu 2020. Ce segment generează această creștere și care sunt estimările pentru anul viitor?

Segmentul medical generează cea mai mare parte din creștere, atât cel privat (clinicile private sunt într-o expansiune dinamică în ultimii ani și tendința va continua), cât și cel public. Noi avem în lucru trei mari proiecte importante de spitale mari – spitalul Marie Curie (proiectul #NoiFacemUnSpital al Asociației Dăruiește Viață), Spitalul Județean de la Sibiu (care a obținut recent autorizație de construcție) și Spitalul Județean de la Focșani, aflat la stadiu de PUZ și numeroase proiecte în sistemul privat (clinici și spitale noi, reconversie și autorizare de clădiri existente în clădiri cu destinație medicală, etc.)

Și domeniul logistic este foarte dinamic, datorită expansiunii e-commerce și creșterii nevoilor de spații de depozitare, deci și pe acesta mizăm în perioada următoare. Estimăm în continuare creștere și anul viitor și ne dorim să obținem o performanță cel puțin egală cu cea de anul acesta, însă este devreme să oferim prognoze.

 V-ati dublat numărul de angajați anul acesta. Veti mai face angajări? Găsiți ușor sau greu oameni?

Da, continuăm și anul următor angajările, pe măsură ce anvergura proiectelor o va cere. Având în vedere raritatea acestui tip de specializare, nu putem spune că există un creuzet de arhitecți cu experiență în domeniul medical pe piață. Însă noi recrutăm arhitecți talentați și îi ajutăm să se specializeze în acest domeniu, odată intrați în echipa noastră. În acest sens, avem o proiecție mai largă cu privire la noile generații de arhitecți din România, pentru că ne dorim să contribuim și mai activ la pregătirea profesională a experților în proiectare medicală. Vrem să fim parte și mai activă din schimbare și să contribuim la educația de arhitectură specializată, cu experiența noastră.

Pandemia a accelerat nevoia de spații medicale moderne. Cum credeți că va evolua acest sector în viitor?

Va atrage în continuare investiții, atât private cât și publice. Deja presiunea este atât de mare și credem că va trebui investit mai mult și mai rapid în spitalele publice, pentru că altfel incendiile pe care le-am văzut anul acesta vor deveni tragedii și mai mari. De asemenea, credem că vom vedea noi formate de clădiri pe piață, cu destinație medicală – precum spațiile de depozitare special dezvoltate pentru spitale. Acest domeniu este inexistent la noi, iar nevoia este foarte mare.  Deja există și concepte de “mall-uri medicale” pe piață, iar în viitor nu este exclus să vedem unități de cazare (hoteluri) atașate spitalelor, special gândite în acest sens.

Cu ce vă umpleți timpul liber, care sunt pasiunile dumneavoastră?

Arta este una dintre preocupările de timp liber. Aceasta este o componentă importantă pentru mine ca architect și apropierea de artă nu este întâmplătoare, arhitectura este arta modelarii spațiului și mulți artiști contemporani includ astfel de tematici în cercetarea lor. Pe lângă aspectul cognitiv și de dezvoltare personală, arta poate fi utilizată și ca terapie. Arta este o ustensilă prin care atenția pacientului poate fi deviată de la suferință. Ne propunem ca în proiectele viitoare să aducem cât mai mult arta în spital, atât prin implicarea artiștilor contemporani în realizarea conceptelor de amenajre dar și prin includerea de lucrări de artă în spațiile medicale.

Dacă nu era să activați în businessul acesta, ce v-ar fi plăcut să faceți?

Îmi place foarte mult ceea ce fac și îmi este greu să îmi imaginez că aș face altceva.