Acum 5 ani lua naştere oficial criza mondială

 Creditele imobiliare toxice aveau sà devinà repede celebre fiind la originea declansàrii celei mai grave crize economico-financiare din ultimii 80 de ani. Interventia bàncilor centrale din lumea întreagà pentru a injecta capital – 330 de miliade de dolari în doar câteva zile dupà data de 9 august – si a evita paralizia pietelor interbancare nu va pune capàt degringoladei decât partial. Criza bancarà, devenità una economicà, este departe de a fi terminatà 5 ani mai târziu.

Epicentrul crizei a fost America, unde iresponsabilitatea bàncilor – la originea celebrelor „subprimes” – va fi luni de zile aràtatà cu degetul dupà acea zi de august 2007. Punctul culminant al crizei bancare va fi atins dealtfel în septembrie 2008, când una dintre cele mai respectate bànci de pe Wall Street, Lehman Brothers, este làsatà sà dea faliment. Sistemul bancar mondial va fi totusi salvat gratie ajutorului masiv adus de diversele state, în particular si multumità mobilizàrii grupului G20. Summiturile acestor 20 de principale economii din lume au încercat, mai ales la începutul crizei, sà propunà ambitioase reforme ale guvernantei mondiale pentru a refonda capitalismul. Intâlnirile succesive de la Washington, Londra, Pittsburgh, Toronto, Seul si Cannes, anul trecut, vor da tot mai putine rezultate concrete, scrie RFI Romania. 

Odatà trecutà marea fricà, intersele particulare au revenit în joc: disensisunile între tàrile capitaliste, incapacitatea europenilor de a-si rezolva problema datoriilor, supralicitarea statelor emergente, nimic din toate acestea nu a ajutat la gàsiera unui numitor comun, ba dimpotrivà. Discutiile devin tot mai interminabile iar rezulatele lipsesc. Intre timp, criza acelor „subprimes” se va transforma treptat într-una tot mai acutà a datorilor suverane, iar în acest caz, epicentrul nu se va mai afla de partea celalaltà a Atlanticului, ci aici pe bàtrânul continent, în Europa monedei unice, unde programele de cheltuieli publice pentru a evita recesiunea mondialà au fragilizat economiile tàrilor industrializate. Amploarea crizie declansatà în urmà cu 5 ani a obligat institutiile financiare sà-si regândeascà strategia de interventie, exemplul cel mai concret fiind astàzi Banca Centralà Europeanà de care se agatà toatà lumea si care a càpàtat un rol inconturnabil.

Toatà lumea a înteles cà institutia cu sediul la Frankfurt este singura în màsurà sà spijine si sà salveze zona euro. Cu toate acestea, criza datoriilor a scos în evidentà faliile, slàbiciunile monedei unice europene. Lipsa de comptetitivitate a tàrilor din sudul Europei, datoriile publice enorme ale unora dintre actori si regulile bancae, limitate la nivel national, sunt în opinia specialistilor cei trei factori care diminueazà forta monedei euro.
Consecinte spectaculoase ale crizei economice mondiale s-au remarcat si pe scenele politice ale diverselor tàri. Partide sau lideri la putere în aceastà perioadà au fost màturati: Gordon Brown, Geoges Papandreou, Silvio Berlusconi, José Luis Zapatero si Nicolas Sarkozy nu au scàpat de verdictul alegàtorilor. Criza continuà sà afecteze si azi mai toate statele, e deci departe de a fi terminate, iar întrebàrile persistà. In particular, ne spune editorialistul de la Les Echos, cea referitoare la fiabilitatea lumii capitaliste asa cum s-a dezvoltat ea din anii 80 si pânà acum. O certitudine se impune aici si anume cà o anumità formà de globalizare fàrà nicio regulà nu poate exista. Cei care cred cà statele sunt inutile ba uneori chiar nocive s-au înselat.

Ani mai târziu, dupà acel 9 august 2007, criza continuà mai peste tot: în SUA relansarea serioasà se lasà asteptatà, americanii descoperà somajul de lungà duratà, iar în Franta se anticipeazà déjà o nouà recesiune dupà cea din 2009.

Banca Frantei este cea care trage semnalul, face previziui sumbre si spune cà dupà un al doilea trimestru cu crestere negativà, economia francezà va da înapoi si în trimestrul al treilea. Douà trimestre la rând cu crestere negativà, egal recesiune – scenariul este prost pentru guvernul socialist de la Paris, iar pentru francezi el se aseamànà cu cel din 2009, ultima datà când Franta fusese în recesiune. Fireste, dacà ipoteza Bàncii Frantei se confirmà, tara nu ar fi singura din Europa în aceastà situatie, Europa unde unle tàri – cum ar Spania si Italia – se afundà încà de multà vreme în recesiune.

Diminuarea activitàtii industriale – în partciular în sectorul auto si al textilor – cât si proastele cife ale comertului exterior explicà în parte aceste previziuni ale bàncii Frantei. Previzuni contrazise de Institutul national de statistici care el spune cà Franta va scàpa în aceastà varà de recesiune. Oricare ar fi însà rezulatul final, indicatorii nu sunt buni, iar presiunea asupra Guvernului se va accentua odatà cu debutul discutiilor la toamnà referitoare la bugetul pe 2013.