ZF: Reportaj la Oltchim – Îţi imaginezi că este un morman de fiare vechi, o uzină prăfuită. Fals. Instalaţii moderne, echipamente noi, procese de producţie automatizate. Când auzi de Oltchim Râmnicu Vâlcea, o companie în insolvenţă şi cu pierderi uriaşe, cu producţia oprită şi oameni în stradă, îţi imaginezi că este un morman de fiare vechi, o uzină prăfuită şi invechită cum sunt atâtea altele care au fost falimentate şi demolate după Revoluţie, dar când ajungi la faţa locului şi vezi instalaţiile moderne şi procesele de producţie automatizate, monitorizate prin tablouri de comandă cu ajutorul calculatoarelor, echipamente aproape noi în care s-au investit sute de milioane de euro în ultimii zece ani, te întrebi cum a putut să ajungă Oltchim în această situaţie. Tehnologic, Oltchim nu este cu nimic mai prejos decât alte combinate din Europa, piaţă pentru produsele sale există, dar totuşi de jumătate de an instalaţiile se învechesc fără să producă nimic. Principala problemă: lipsa materiei prime.
Magazinul Progresiv: 2013, anul de plata al politelor în retail. Anul 2012 a fost unul intens pentru industria de retail si cea a bunurilor de larg consum, cu retrageri de pe piata a unor companii mari, tranzactii cu miza ridicata, fuziuni si insolvente fara numar. Un fel de „survival of the fittest” in varianta moderna. Exista si companii care au reusit sa se repuna pe picioare, insa putine. Altii se pot considera norocosi daca piata pe care activeaza si brandurile lor sunt suficient de atragatoare cat sa faca cu ochiul altor investori. Cei care nu se incadreaza in categoriile de mai sus, pur si simplu trag obloanele. Ingrijorator este si faptul ca, doi din trei manageri cu care am discutat in ultima perioada mi-au impartasit sentimentul ca „acesta este doar inceputul”.
ZF: O mie de firme au căzut în capcana „Kogălniceanu“. Subvenţionarea dobânzilor de către stat a rămas în aer. Creditul cu dobândă subvenţionată prin programul „Mihail Kogălniceanu” s-a transformat dintr-o măsură de relansare a economiei într-o capcană pentru firmele mici şi mijlocii care s-au trezit brusc că trebuie să suporte integral dobânzile după ce au trecut printr-un proces complicat şi de durată de aprobare a dosarului de credit. Vânzarea de credite Kogălniceanu a fost suspendată de către bănci pentru că, deşi au trecut două luni şi jumătate din acest an, Guvernul nu a aprobat plafonul de subvenţii pentru 2013. „Clienţii achită de circa patru luni integral dobânzile datorate pentru că în luna decembrie a fost sistată plata subvenţiilor. Este necesară o regândire a programului”, au declarat pentru ZF surse bancare.
Capital: Harta sărăciei în România. Criteriile sărăciei, în cel mai schematic mod posibil, sunt șomajul și salariul mic. Cifrele de la Comisia Națională de Prognoză oferă o imagine clară asupra situației sărăciei din România anului 2013. Cea mai ridicată rată a şomajului: Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinți – Regiunea Sud-Vest va înregistra în 2013 cea mai ridicată rată a şomajului, de 8,1%, cu 2,9% peste media la nivel naţional, în timp ce rata cea mai scăzută a şomajului se va consemna, așa cum era de așteptat, în Bucureşti-Ilfov – 1,9%. Mai precis, din această regiune, Dolj și Mehedinți înregistrează cel mai mare șomaj în 2013: 9,5%.
Income Magazine: De ce vor brandurile de lux în România. Patru români din o sută îşi permit în mod real să cumpere produse de lux. Pasiunea pentru etichetă o au mult mai mulţi dintre ei, ceea ce plasează România, alături de Ucraina, în rândul ţărilor est europene cu cel mai mare apetit pentru brandurile de lux.