Regina Elisabeta a II-a a murit, Charles al III-lea urcă pe tron. Ce se va întâmpla în următoarele 10 zile – O nouă eră pentru Regatul Unit al Marii Britanii

Moartea suveranei, a cărei stare de sănătate se deteriorase în ultimul an, a provocat o emoţie imensă în Marea Britanie şi în întreaga lume. Fiul şi moştenitorul ei a urcat pe tron la vârsta de 73 de ani cu numele de Charles al III-lea, scrie Agerpres.

Operaţiunile London Bridge şi Unicorn sunt activate

Odată cu dispariţia Reginei Elisabeta a II-a, decedată joi la reşedinţa sa din Balmoral (Scoţia), sunt activate operaţiunile London Bridge şi Unicorn, planuri puse milimetric la punct şi concepute încă din anii 1960 pentru a face faţă chiar situaţiei prin care trece acum Regatul Unit, moartea monarhului său, transmite joi EFE.

Între numeroasele planuri realizate pentru acest moment, misiunea oficială London Bridge detaliază pas cu pas ce se întâmplă cu monumentala maşinărie logistică ce va fi pusă în mişcare. Însă va fi activată şi aşa-numita Operaţiune Unicorn, mecanism care stabileşte paşii de urmat în Scoţia pentru a transporta trupul neînsufleţit al reginei la Londra, unde se vor oficia funeraliile.

Edward Young, secretarul privat al reginei şi principalul însărcinat cu organizarea succesiunii sale, a fost prima persoană care a primit vestea.

Apoi, conform protocolului, Young a înştiinţat-o pe şefa guvernului britanic Liz Truss, folosind o singură frază: „London Bridge is Down” (A căzut Podul Londrei).

De aici încolo, aşa-numitul Centru de Reacţie Globală al Foreign Office (MAE britanic) se ocupă să anunţe vestea morţii reginei celor 15 guverne din afara ţării unde regina era şefa statului şi altor 38 de naţiuni ale Commonwealth.

Operaţiunea London Bridge acoperă evenimentele care au loc în următoarele 10 zile, începând de la aşa-numita Zi Z (cea a morţii reginei), între care un turneu de patru zile în întregul regat al noului rege.

Miniştrii sunt informaţi imediat prin e-mail şi, după acest mesaj, drapelele de la sediul guvernului sunt coborâte în bernă, la mai puţin de 10 minute de la anunţ.

Agenţiei britanicei Press Association (PA) îi revine misiunea să difuzeze ştirea, un flash informativ, după care un servitor al palatului traversează curtea de la Buckingham pentru a agăţa „notificarea oficială” a decesului de porţile palatului.

Parlamentele, atât cel din Londra, cât şi cele scoţian, galez şi nord-irlandez, îşi suspendă sesiunile şi pagina web a familiei regale publică un comunicat pe un fond negru.

Truss este cea care transmite primul mesaj către naţiune după deces.

Ulterior, este anunţat un minut de reculegere la nivel naţional şi şefa executivului britanic are o audienţă cu noul rege, ceea ce pune în mişcare Operaţiunea Spring Tide (Maree de primăvară), care reglementează urcarea pe tron a noului monarh.

Charles, moştenitorul tronului, adresează un mesaj către naţiune la ora locală 18:00 (17:00 GMT), chiar în ziua morţii.

O slujbă în memoria reginei este organizată cu participarea prim-ministrului la Catedrala Sf. Paul.

Funeraliile

Dacă funeraliile pentru fostul premier britanic Winston Churchill au fost, potrivit unor analişti, „recviemul Regatului Unit ca mare putere”, cele ale reginei vor avea o amploare mult mai mare.

Totul este pus la punct pentru funeraliile suveranei. La fel cum s-a întâmplat la funeraliile ducelui de Edinburgh, soţul Elisabetei a II-a, elementul militar va fi o constantă în următoarele zile.

Biroul Lordului Chamberlain, situat în interiorul palatului, va fi centrul operaţiunilor, acţionând pe baza unui plan orchestrat de locotenent colonelul Anthony Mather, în rezervă din 2014, o figură cheie la funeraliile lui Churchill în cadrul aşa-numitei operaţiuni „Hope Not” (Să sperăm că nu).

Primele planuri pentru decesul reginei Elisabeta a II-a au început să prindă contur încă din anii 1960, dar între timp au avut loc modificări şi reuniuni, de două sau trei ori pe an, între diverse departamente ale guvernului, poliţiei, armatei, mass-media şi asociaţia Royal Park.

Obiectivul: ca totul să iasă perfect în aceste 10 zile de evenimente solemne.

Totuşi, în aceste prime ore de după deces există detalii pe care deocamdată doar Charles le cunoaşte.

Foreign Office se ocupă de sosirile în ţară ale demnitarilor din întreaga lume, dintre care mulţi vor fi găzduiţi la palat, iar alţii la Hotelul Claridge’s şi sunt prevăzute reuniuni în Parlament ale ambelor camere – Camera Comunelor (cameră inferioară) şi Camera Lorzilor (cameră superioară).

Vineri, drapelele vor flutura din nou, iar la ora locală 11:00 Charles va fi proclamat rege într-o ceremonie la St James’s cu toată pompa impusă de eveniment.

Parlamentul se va reuni pentru a se pune de acord asupra mesajului de condoleanţe pe care îl vor transmite, iar deputaţii vor aduce un omagiu Majestăţii Sale în Camera Comunelor.

Operaţiunea Unicorn

Cum decesul s-a produs în Scoţia, trupul reginei este transferat iniţial la sediul parlamentului scoţian, palatul Holyrood, unde va fi practic întreruptă orice fel de activitate parlamentară şi unde cetăţenilor li se va pune la dispoziţie o carte de condoleanţe.

Aici, sicriul va fi păzit de Compania Regală a Arcaşilor, care îşi vor decora pălăriile cu pene de acvilă.

Următorul pas este transportarea sicriului reginei, pe bulevardul Royal Mile din Edinburgh, până la Catedrala St Giles, unde va fi depus pe catafalc în capelă şi unde va avea loc un prim serviciu religios.

Pentru aşa-numita Ziua Z+2 se are în vedere ca sicriul reginei să fie transferat de la castelul Balmoral, cu trenul, din gara Waverley, la Palatul Buckingham, în Londra – iar toate aceste măsuri poartă numele de Operaţiunea Unicorn, protocolul imaginat în cazul decesului în Scoţia al reginei.

Este de aşteptat ca mii de oameni să aştepte pe traseul pe care trece trenul, în diferite localităţi, pentru a arunca cu flori în direcţia vagoanelor.

Potrivit acestui scenariu, în Ziua Z + 3, noul monarh britanic va începe un turneu în întreaga ţară, în cadrul căruia va vizita Edinburgh, Belfast şi Cardiff şi va asista la slujbe de comemorare a mamei sale.

Pentru Ziua Z + 5 (a şasea zi de la decesul suveranei), sicriul va fi transferat la Westminster Hall, unde va fi depus timp de patru zile până în momentul procesiunii de la Palatul Buckingham, care va include The Mall – prima mare defilare militară a acestei operaţiuni -, va trece prin Horse Guards şi prin Cenotaf. Un parcurs similar celui urmat la procesiunea Reginei Mamă în 2002.

Înainte de Ziua Z + 10 – ziua funeraliilor -, vor fi scoase din sicriu bijuteriile regale şi vor fi curăţate, iar această zi va fi declarată zi festivă la nivel naţional, în care magazinele şi Bursa de Valori din Londra vor fi închise.

În ziua funeraliilor – Ziua Z + 10 -, la ora locală 9:00, clopotele Big Ben vor bate pentru a anunţa funeralii de stat pentru regină în Westminster Abbey, unde vor fi prezenţi 2.000 de invitaţi.

Este de aşteptat ca exact la ora locală 11:00, sicriul să ajungă la porţile lăcaşului de cult şi ca întreaga ţară să amuţească în semn de respect. Rămăşiţele Reginei Elisabeta a II-a vor fi depuse în Capela Regelui George al VI-lea, în Castelul Windsor, alături de cele ale tatălui ei.

Procesul prin care ascensiunea la tron a prinţului Charles va fi formalizată

Prinţul Charles a devenit rege imediat, în momentul morţii mamei sale, regina. Un Consiliu de Ascensiune este convocat cu celeritate, de obicei în primele 24 de ore, şi se desfăşoară la St James’s Palace, reşedinţa oficială a suveranului, pentru a proclama succesorul.

Consiliul este format din Consilieri Privaţi care îi sfătuiesc pe monarhi încă din perioada normandă. În prezent acest consiliu este format din aproximativ 670 de politicieni de rang înalt, printre care şi premierul Liz Truss. De asemenea vor fi prezenţi şi episcopi ai Bisericii Anglicane cu loc în Camera Lorzilor, printre care şi Arhiepiscopul de Canterbury, alături de reprezentanţii seculari ai regatului.

Din acest Consiliu mai fac parte Lordul Primar al Londrei, funcţionari publici de rang înalt şi înalţii reprezentanţi ai celor 14 ţări şi ţinuturi ce îl recunosc pe monarh drept şef de stat. Lordul Preşedinte al Consiliului este în prezent parlamentarul Penny Mordaunt.

Toţi Consilierii Privaţi vor fi invitaţi, dar nu vor participa cu toţii din cauza timpului scurt în care au fost convocaţi. În 1952, după moartea regelui George al VI-lea, 191 de membri au participat la Consiliul pentru Ascensiunea la tron a Elisabetei.

Acest consiliu este împărţit în două. În prima parte, Lordul Preşedinte anunţă moartea monarhului şi grefierul consiliului, Richard Tilbrook, citeşte cu voce tare textul Proclamaţiei de Ascensiune. Apoi, un grup de supuşi de rang înalt ai monarhului, din care fac parte membri ai familiei regale, premierul, Arhiepiscopul de Canterbury şi Edward Fitzalan-Howard, duce de Norfolk şi deţinătorul titlului de Earl Marshal – primul membru al nobilimii responsabil de organizarea ceremoniilor de stat – vor semna proclamaţia.

Odată semnată, Lordul Preşedinte cheamă la tăcere şi consiliul se ocupă de treburile rămase, aşa cum sunt răspândirea proclamaţiei şi transmiterea ordinelor privind salvele de artilerie ce vor fi trase din Hyde Park şi de la Turnul Londrei.

După ce se termină prima parte a consiliului, noua proclamaţie este citită din Galeria de Proclamaţii (Proclamation Gallery), un balcon deasupra curţii Palatului St. James, de către deţinătorul titlului de „Garter King of Arms”, în prezent David White, heraldul de rang înalt al Angliei al cărui rol ceremonial îi aduce un salariu anual de 49 de lire sterline, stabilit încă din anii 1830. El este însoţit şi de alte oficialităţi, printre care şi Ducele de Norfolk, Earl Marshal, toţi purtând ţinute ceremoniale tradiţionale.

Proclamaţia este însoţită de salve de tun şi heralzii merg apoi la Mansion House din Londra şi proclamaţia este citită pe treptele de la Royal Exchange. Proclamaţia este citită public şi în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast şi Cardiff – dar şi în alte locaţii.

Partea a doua a Consiliului de Ascensiune este susţinută de noul suveran, dar poate să nu urmeze imediat părţii întâi. La această parte a consiliului participă doar Consilierii Privaţi şi ea începe cu o declaraţie personală a lui Charles cu privire la moartea reginei. Apoi, Charles rosteşte un jurământ cu privire la securitatea Bisericii Scoţiei, aşa cum este necesar în conformitate cu legea din 1707 prin care Scoţia s-a alăturat Angliei şi Ţării Galilor pentru a forma Marea Britanie. Acest jurământ a fost rostit în procesul de ascensiune de fiecare nou suveran, începând cu anul 1714. Apoi, noul monarh semnează două exemplare ale jurământului.

––––––––––––––––

”Regina a murit liniştită la Balmoral în această după-amiază. Regele şi regina consoartă vor rămâne la Balmoral în această seară şi se vor întoarce mâine (vineri n.e.) la Londra”, a precizat Palatul Buckingham într-un scurt comunicat.

Simbol al stabilităţii, ea a trecut neperturbată prin toate epocile şi crizele, iar de la moartea tatălui său, George al VI-lea, în 1952, când ea avea doar 25 de ani, i-a cunoscut pe Jawaharlal Nehru, Charles de Gaulle şi Nelson Mandela, care a numit-o „prietena mea”.

În timpul domniei sale, a asistat la construirea şi căderea Zidului Berlinului şi a întâlnit 12 preşedinţi americani.

Marţi, ea tocmai îşi numise cel de-al 15-lea prim-ministru, Liz Truss, ocazie a unei ultime fotografii, în care apare zâmbind şi sprijinindu-se într-un baston.

De-a lungul domniei sale de 70 de ani, cea mai lungă din istoria Marii Britanii, şi-a îndeplinit rolul cu un simţ al datoriei de nezdruncinat.

În timpul crizelor din regatul său şi ale regalităţii, ea a reuşit să păstreze sprijinul masiv al poporului britanic, care a venit cu zecile de mii de oameni să o vadă pentru câteva minute la balconul Palatului Buckingham, în iunie, cu ocazia jubileului de platină, o celebrare de adio a celor 70 de ani de domnie.

– Iubită în întreaga lume –

”Mă simt foarte tristă, mă simt ca şi cum bunica mea a murit”, a declarat Tonnie Cunningham, 35 de ani, intervievată de AFP pe străzile din Londra.

”Este singurul monarh pe care l-am cunoscut vreodată”, a observat Margaret Caselton, în vârstă de 75 de ani, „extrem de tristă”.

Televiziunile şi posturile de radio din Marea Britanie şi-au întrerupt programele pentru a anunţa decesul suveranei, care era văduvă de la moartea soţului ei, Philip, în aprilie 2021.

Steagurile au fost arborate în bernă pe Palatul Buckingham din Londra, unde unele persoane au izbucnit în lacrimi. ”God Save the Queen” a fost difuzat la BBC. În centrul Londrei, ecranele publicitare prezintă acum portrete ale suveranei.

”Moartea iubitei mele mame, Majestatea Sa Regina, este un moment de mare tristeţe pentru mine şi pentru toţi membrii familiei mele”, a declarat noul rege Charles al III-lea în prima sa declaraţie în calitate de suveran. ”Plângem profund pierderea unei suverane şi a unei mame iubite. Ştiu că pierderea ei va fi profund resimţită în întreaga ţară, în regate şi în Commonwealth, precum şi de nenumăraţi oameni din întreaga lume”.

Charles a mers la Balmoral în cursul dimineţii, după ce Palatul a anunţat o deteriorare a stării de sănătate a suveranei. El a fost urmat în cursul zilei de sora sa Anne, iar mai târziu, după-amiaza, de fraţii săi Andrew şi Edward, precum şi de noul moştenitor al tronului, William. Soţia acestuia din urmă, Kate, a rămas în Windsor cu cei trei copii ai lor, care începeau şcoala.

Prinţul Harry, fiul cel mic al lui Charles, a sosit seara fără soţia sa, Meghan. Cuplul, care locuieşte în California, urma să participe joi seara la o ceremonie la Londra.

Pe treptele de pe Downing Street 10, şefa guvernului, Liz Truss, a adus un omagiu unei suverane „iubite şi admirate în întreaga lume”. ”Moartea Majestăţii Sale este un şoc uriaş pentru naţiune şi pentru lume”, a declarat ea, făcând apel la britanici să se „unească” în spatele noului rege, cu care a vorbit pentru prima dată.

Din străinătate au sosit omagii din partea liderilor politici şi a capetelor încoronate. La Consiliul de Securitate al ONU s-a păstrat un minut de reculegere. Turnul Eiffel nu a strălucit în fiecare oră a serii. Drapelele de la Casa Albă, de la clădirile publice din SUA, de la ambasade, de la bazele militare şi de pe navele de război vor fi arborate în bernă până în ziua înmormântării Elisabetei a II-a, la apusul soarelui.

– Un moment istoric –

Decesul suveranei, care îşi limitase apariţiile după o noapte petrecută în spital în octombrie 2021 şi care recunoscuse dificultăţi în a se deplasa, deschide o perioadă de doliu naţional, până la înmormântarea sa peste aproximativ zece zile.

Elisabeta a II-a era, la moartea sa, şefa de stat a 15 regate, din Noua Zeelandă până în Bahamas, pe care le-a străbătut de-a lungul domniei sale, purtând întotdeauna ţinute asortate, adesea în culori vii.

Mai presus de toate, ea este, pentru marea majoritate a supuşilor săi, singura suverană pe care au cunoscut-o vreodată, prezentă pe bancnote, pe timbre (care vor trebui să îşi schimbe faţa) şi supusă atenţiei permanente a tabloidelor.

Ea a păstrat instituţia în ciuda mai multor crize, inclusiv moartea în 1997, la Paris, a fostei soţii a lui Charles, Diana, care a fost urmărită de paparazzi. Elisabeta a II-a a fost acuzată de lipsă de compasiune în faţa imensei emoţii provocate de moartea „prinţesei poporului”.

De asemenea, a rămas tăcută în faţa acuzaţiilor de agresiune sexuală la adresa fiului său Andrew, pe care le-a stins în luna martie a acestui an, plătind milioane de dolari, şi a rămas stoică în faţa acuzaţiilor de rasism îndreptate împotriva familiei regale, din partea nepotului său Harry şi a soţiei sale Meghan Markle.

– Unitatea regatului –

Viitorul monarhiei pare mai complicat cu Charles, a cărui popularitate este mult mai scăzută. Britanicii îl preferă pe prinţul William, acum moştenitor al coroanei, şi pe soţia sa Kate.

Elizabeth Alexandra Mary Windsor nu era destinată să devină regină atunci când s-a născut, la 21 aprilie 1926. Dar la sfârşitul anului 1936, unchiul ei, Edward al VIII-lea, a abdicat, preferând să se căsătorească cu Wallis Simpson, o americancă divorţată de două ori.

Tatăl Elisabetei a devenit apoi Regele George al VI-lea, iar ea a devenit moştenitoarea Coroanei. Pe 6 februarie 1952, în timpul unei călătorii în Kenya, a aflat că tatăl ei a murit de cancer, la vârsta de 56 de ani. S-a întors imediat în Marea Britanie şi a fost încoronată la 2 iunie 1953.

Distantă cu cei patru copii ai săi – Charles, născut în 1948, Anne (1950), Andrew (1960) şi Edward (1964) -, Elisabeta a II-a onora încă sute de angajamente în fiecare an, la vârsta de 90 de ani: inaugurări de tot felul, recepţii la Buckingham, înmânări de decoraţii sau premii.

Charles va trebui să facă multe pentru a păstra ataşamentul poporului britanic faţă de monarhie, o instituţie pe care unii o consideră învechită, dar al cărei prestigiu Elisabeta a II-a a reuşit să îl menţină.

El accede la tron într-un moment în care unitatea Regatului Unit se fisurează, sub efectul Brexitului, care a reaprins dorinţa de independenţă în Scoţia şi tensiunile comunitare în Irlanda de Nord. În fostele colonii britanice care au rămas regate, criticile la adresa trecutului colonialist sunt, de asemenea, în creştere, iar impulsurile republicane capătă forţă.