Datele statistice prezentate de banca centrală în cadrul raportului amintit arată că, până la data de 4 septembrie 2017, erau înregistrate 7.900 de solicitări de dare în plată pentru expuneri de 2,2 miliarde de lei, adică aproximativ 500 de milioane de euro. BNR arată că numărul solicitărilor noi a crescut cu 26% de la sfârşitul anului 2016 până la data amintită. Cea mai mare parte dintre aceste solicitări, 69%, sunt contestate de băncile comerciale în instanţele de judecată.
Chiar dacă au o pondere scăzută, atât ca volum cât şi ca număr, creditele denominate în franci elveţieni şi contractate de persoanele fizice reprezintă 42% din solicitările de dare în plată. Cele mai multe notificări au fost depuse până la momentul pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, din 26 octombrie, ulterior numărul solicitărilor diminuându-se.
Raportul BNR arată că, datorită măsurilor de restructurare sau conversie, numărul creditelor în franci elveţieni a continuat să se reducă, ajungând la 2,1 miliarde de lei în septembrie 2017. Numărul debitorilor în franci elveţieni a scăzut cu 8% în prima jumătate a anului 2017, ajungând la 35.000 de persoane. Din ianuarie 2015, momentul în care Banca Centrală a Elveţiei a decis să nu mai intervină pentru stoparea aprecierii francului faţă de euro, până în prezent au fost soluţionate 38.334 cereri de modificare a termenilor contractului de credit. Astfel, 25.179 de credite au fost convertite în alte valute, lei sau euro, iar 13.155 de credite au fost restructurate. Gradul de soluţionare a creditelor în franci elveţieni este de 63%.
Legea dării în plată a fost promulgată în luna aprilie a anului trecut. Curtea Constituțională a dat decizie definitivă și obligatorie la 33 de excepții de neconstituționalitate a legii ridicate de șase instituții de credit. Decizia admite excepția de neconstituționalitate din art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 și constată că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.