Bucureştiul, plin de gropi. Primăria admite că există o problemă cu asfaltul, dar continuă cu materiale slabe calitativ

Au fost suficiente trei luni de frig, iarna care a trecut, pentru ca  străzile din Bucureşti să se prezinte într-o stare deplorabilă, pline de gropi, crăpături sau denivelări.

Motivele sunt, în principal, legate de felul în care se face asfaltul, de materialele pe care constructorii le pun, dar şi de infrastructura drumului de sub asfalt. Problema este stringentă mai ales în cartiere, dar şi pe unele străzi principale, care ţin de Primăria Capitalei.

Până când Administraţia Străzilor Bucureşti nu va acorda o mai mare atenţie calităţii lucrărilor, şoselele se vor strica anual şi vor „înghiţi”, tot anual, zeci de milioane de euro pentru reparaţii. Drept dovadă, Administraţia Străzilor Bucureşti are în derulare, în prezent, şase licitaţii, câte una pentru fiecare sector, pentru a contracta servicii de reabilitare a drumurilor. Suma totală care urmeză să fie investită pentru acest proiect se ridică la 67,5 milioane de euro.

Anunţul publicat în SEAP arată intenţia Administraţiei Străzilor de a semna contracte pentru repararea străzilor în valoare de 39,9 milioane de lei, fără TVA, pentru fiecare dintre cele şase sectoare în parte.

Acordul cadru poate fi făcut cu maximum trei firme, prin licitaţie restrânsă, la care pot partcipa până la cinci societăţi comerciale, contractul urmând să se deruleze pe o perioadă de patru ani, potrivit anunţului.

Valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent este de 7,8 milioane de lei.

În acelaşi timp, valoarea estimată pentru serviciile de proiectare ajunge la 234.241 de lei iar valoarea estimată pentru execuţia lucrărilor se ridică la 7,57 milioane de lei.

Că există o problemă cu străzile din Bucureşti, din punct de vedere al calităţii asfaltului şi duratei lui de viaţă, recunoaşte chiar directorul Transporturi şi Infrastructură din PMB, Ion Dedu. „Da, există probleme la starea drumurilor, dar eu consider că, oricum, avem o evoluţie faţă de anii asfalturile din anii ’90 – 2.000. Contează foarte mult stratul de uzură care se pune, dar şi ce substrat există, beton, pietriş, pământ. Mai contează şi garanţia pe lucrare, dar şi traficul, condiţiile meteo. În prezent, garanţia pe lucrările de modernizare este, în general, de cinci ani. Dar sunt lucrări care  au şi 7-8 ani de garanţie, cum ar fi Aviatorilor sau Kiseleff. Sau chiar 10 ani, ca drumul de pe Podul Basarab”, arată Dedu.

Potrivit acestuia, folosirea unei mixturi asfaltice mai bune ar mări durata de viaţa a şoselei. O astfel de soluţie ar fi folosirea bitumului polimerizat, un bitum cu adaos de polimeri – plastic, un produs cu o rezistenţă mult mai mare la temperaturi extreme faţă de bitumul clasic şi cu o aderenţă sporită. Oficialul de la PMB recunoaşte calitatea acestui mix, însă spune că nu e obligatoriu ca, odată folosit, drumul să fie mai bun, pentru că sunt şi alţi factori de luat în calcul.

„Aviatorilor este, într-adevăr, un drum unde s-a folosit bitum polimerizat şi nu a necesitat reparaţii capitale de mulţi ani”, explică Dedu. „Poate fi un element de analiză la Administraţia Drumurilor un anumit standard de construcţie a drumurilor din Bucureşti folosind astfel de materiale compozite”, adaugă acesta.

Lucrările de înlocuire a pietrei cubice cu asfalt pe Bulevardul Aviatorilor au fost finalizate în anul 2010 . De atunci, nicio lucrare de reabilitare, nicio groapă în asfalt! Deşi, evident, şi pe-acolo a plouat, a nins, ba, mai mult, fiind una dintre cele mai circulate artere din Bucureşti, au trecut, în 5 ani, zeci de milioane de maşini (conform unei declaraţii a unui reprezentant al Administraţiei Străzilor din Capitală, în anul 2010, bd. Aviatorilor era tranzitat, zilnic, de 18.000 de maşini, ceea ce înseamnă peste 30 de milioane de maşini în 5 ani, fără a lua în consideraţie faptul că, de atunci, numărul autoturismelor a crescut şi că, evident, traficul este mai intens acolo).  De remarcat, conform primarului Sorin Oprescu, lucrările au garanţie 4 ani. Deşi garanţia a trecut, tot nu sunt necesare reparaţii.

Folosirea bitumului polimerizat pentru extinderea duratei de viaţă a asfaltului de pe şoselele din Bucureşti la mai mult de 2-3 ani, cât este acum, este una folosită pe scară largă în Europa de Vest încă de acum 20 de ani, iar în Polonia şi Cehia, de circa 10 ani. Acest bitum special extinde durata de viaţă a asfaltului cu cel puţin 50%. Folosirea în amestecul asfaltic a bitumului polimerizat creşte rezistenţa asfaltului la temperaturi înalte sau foarte scăzute şi oferă elasticitate crescută la deformări.

Că bitumul polimerizat este un material superior calitativ şi cu o durată de viaţă mai mare spune şi Florea Diaconu, patronul Delta ACM, unul dintre cei mai mari constructori din ţară, cu multiple lucrări şi în Bucureşti. Acesta apreciază că folosirea acestui material  măreşte cu cel puţin o treime durata de viaţă a asfaltului. Şi el vorbeşte că, singur, bitumul nu garantează performanţe superioare ale asfaltului, contând şi condiţiile de trafic, şi infrastructura substratului, şi proiectul de lucrare. Constructorul spune, în schimb, că este curios că autorităţile locale nu impun folosirea obligatorie a acestui material compozit, care, deşi mai scump, măreşte durata de viaţă a drumului, necesitând astfel lucrări de mentenanţă mult mai rare şi de dimensiuni mai mici.

„Durata de viaţă a drumului creşte cu 25%. Acest material este mai scump cu circa 20% decât unul clasic. Din diverse motive, nu prea există cerere la noi în ţară, în Bucureşti, cu atât mai puţin”, explică Diaconu.
Cu toate că această soluţie este de durată pentru drumul pe care se foloseşte şi, în timp se dovedeşte a fi chiar mai ieftină,  în standardele de calitate cerute pentru construcţia sau reparaţia drumurilor, Administraţia Străzilor Bucureşti nu cere un astfel de bitum. Lasă la latitudinea proiectantului ce impune în caietul de sarcini şi se pune accent pe performanţele mixturii asfaltice pentru categoria respectivă de drum.

Cum licitaţiile se câştigă pe criteriul preţului cel mai scăzut, este evident că şi constructorul va alege bitumul cel mai ieftin, şi mai slab calitativ, mai ales că nu i se cere o perioadă de garanţie mai mare de 2-3 ani.

Astfel, cel puţin pentru moment, Bucureştiul pare să fie condamnat să aibă drumuri de calitate îndoielnică ce se strică anual şi înghit, tot anual, bani pentru reparaţii.

Contactată de ECONOMICA.NET pentru a lămuri situaţia străzilor mereu în lucru, care se strică imediat, Administraţia Străzilor nu a furnizat niciun răspuns. Nu ştim în acest moment dacă lucrurile vor continua ca şi până acum sau, în sfârşit, vom putea circula printr-un Bucureşti care să nu fie tot timpul ca după război.
Aceeaşi problemă, cu drumurile acoperite cu un asfalt de o calitate îndoielnică, se găseşte şi în ţară. După cum ECONOMICA.NET a relatat, din reţeaua naţională de drumuri şi autostrăzi de 16.360,38 de kilometri, drumurile ce necesită reparaţii în acest an însumează 10.422 de kilometri, pentru care s-au alocat 64.305.276 de lei, cu TVA, corespunzător unui cost pe metrul pătrat de aproape 80 de lei.

De asemenea, doar 5.938 de kilometri mai sunt în garanţie, adică se repară de către constructorul lor, conform contractului încheiat cu CNADNR. Restul au durata de viaţă expirată, deci CNADNR trebuie să plătească reparaţiile.

Practic, cea mai mare parte din reţeaua naţională de drumuri este într-o stare proastă sau are durata de viaţă expirată, ceea ce înseamnă cheltuieli masive pentru reparaţii şi întreţinere. Până acum, confruntate mereu cu problema lipsei de fonduri, autorităţile din domeniu, CNADNR şi Ministerul Transporturilor au ales, pentru asfalt, soluţii în general ieftine, de moment, care fac ca reparaţia drumurilor să coste mai puţin.

Pe termen mediu şi lung însă, soluţiile ieftine devin mai scumpe. Un asfalt obişnuit costă mai puţin, dar se şi strică mai repede. Astfel, conform dictonului „Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine”, poate a venit momentul ca drumurile din România să merite un asfalt mai trainic.

Comform pieţei de profil, preţul unei tone de bitum modificat cu polimeri este, în medie, de 2.000 de lei, fară TVA, în timp ce bitumul simplu costă 1.400 de lei, fără TVA. Bitumul modificat ţine 5 ani, în timp ce bitumul simplu doar doi.
Piaţa bitumului din România este de circa 550.000 de tone anual. Partea ce revine bitumului polimerizat este infimă, până în 10.000 de tone, din care o treime reprezintă importuri, în principal din Ungaria, Polonia si Serbia.