Hidrocentrale de 400 de milioane de euro în pompaj stau degeaba de un an. „Mamutul” chinez Tarniţa ar putea fi un eşec

Cele cinci hidrocentrale cu acumulare în pompaj de pe Olt ale Hidroelectrica, Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru, Rusăneşti şi Izbiceni, sunt oprite din ciclul lor de pompaj încă din luna august a anului trecut, pentru că nu sunt eficiente, provoacă pierderi dacă sunt folosite altfel decât un simplu generator, precizează administratorul judiciar Hidroelectrica, Remus Borza.

„Anul trecut, în august, am pornit toate hidrocentralele de pe Olt pentru o lună. Apoi, cu cifre, am demonstrat autorităţilor şi tuturor celor interesaţi că acestea nu pot funcţiona în condiţii de rantabilitate economică cu actualele niveluri de preţ ale energiei din piaţă şi cu cadrul legislativ actual. Acelaşi lucru ar fi şi la Tarniţa, un proiect faraonic care, dacă s-ar face, ar ajunge în aceleaşi condiţii precum hidrocentralele noastre de pe Olt, care sunt noi-nouţe şi au costat 400 de milioane de euro, bani aruncaţi degeaba. Tarniţa-Lăpuşteşti nu are sens, nici cu chinezii, nici cu altcineva”, arată Borza.

În prezent, hidrocentralele de pe Olt funcţionează sporadic în regim de hidrocentrală clasică, adică exact ca un generator obişnuit. Practic, uzinează apă şi atât, fără a o urca din nou la deal, noaptea, pentru a o revărsa şi uzina din nou, a doua zi, scopul pentru care au fost construite. Dar, acest lucru înseamnă, potrivit lui Borza, că 300 de milioane de euro „s-au dus pe apa Oltului”, pentru că funcţionarea în regim clasic a celor cinci hidrocentrale ar fi necesitat o investiţie de doar 103 milioane de euro, nu 400 de milioane cât s-a cheltuit cu acest cinci unităţi.

Proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti, situat la 30 de kilometri de Cluj -Napoca, este anunţat de acest Guvern şi de cele din urmă, încă din 2007, ca o prioritate în energie, pentru că ar aduce reglaj în sistem şi încă 1.000 de MW putere instalată. Pentru realizarea acestui proiect gigantic, autorităţile au creat o companie de proiect denumită Hidro Tarniţa care ar urma să selecteze, până la sfârşitul anului, investitorul care va aduce banii şi va construi hidrocentrala. Singurii care şi-au arătat disponibilitatea clară de a investi în acest proiect au fost chinezii. Companiile China Gezhouba Group, Hanergy Holding Group Ltd. şi Guizhou Wujiang Hydropower Development Co. Ltd., au şi depus oferte preliminare şi neangajante în cadrul etapei de precalificare pentru dezvoltarea  hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti.

Directorul Hidro Tarniţa, Ovidiu Demetrescu, a declarat recent că investitorul desemnat pentru acest proiect va fi cunoscut până la sfârşitul anului.

După cum spune şeful Hidroelectrica însă, chinezii nu vor investi până când legea din România nu va fi schimbată, în sensul în care autorităţile române să le asigure un tarif de desfacere al energiei care să asigure profitabilitatea companiei. Borza aduce în acest sens exemplul hidrocentralelor cu acumulare prin pompaj de pe Olt. „Avem cifre care arată că funcţionarea în regim de pompaj a unei hidrocentrale noi necesită cheltuirea a 300 de lei pentru producerea a 1 MWh de energie, pe care îl vinzi apoi în piaţă cu circa 160 de lei. Deci, 140 de lei gaură. Dacă, prin lege, statul decide să acopere printr-un tarif preferenţial această diferenţă de 140 de lei, atunci nu există nicio problemă, o astfel de hidrocentrală devine rentabilă. Dar toată această diferenţă se va vedea în tariful pentru populaţie şi firme. Eu nu cred că nici partea chineză nu se va angrena la o asemenea investiţie fără a avea o garanţie de stat şi o lege de partea sa. Nu are sens”, precizează şeful Hidroelectrica.

Asigurarea profitabilităţii acestui colos energetic, dar şi a celorlalte hidrocentrale în pompaj din ţară, ar putea fi făcută prin acorddarea unui bonus operatorilor acestor centrale pe modelul bonsului pentru cogenerare, pe care toţi consumatorii de energie din România îl plătesc.

De remarcat, Hidroelectrica nici nu face parte din acţionariatul Hidro Tarniţa, deşi iniţial făcea. Prin ordin al ministerului de profil, paractic cu de-a sila, acţionarii sunt Complexul Energetic Hunedoara, Nuclearelectrica, Complexul Energetic Oltenia şi Societatea de Administrare pentru Participaţii în Energie (SAPE). Ulterior, investitorul sau investitorii selectaţi vor deveni majoritari în compani de proiect.

Hidrocentrala cu acumulare prin pompaj deversează ziua apă, apoi o ridică înapoi noaptea. Acest proces presupune consum de curent electric cumpărat din sistem. „Plătim taxe de injecţie în sistem, plătim taxa de cogenerare, e un curent scump, luat de la furnizori”, au explicat reprezentanţii Hidroelectrica.

Proiectul de la Tarniţa – Lăpuşteşti, lansat iniţial în 1979, se va întinde pe o suprafaţă de 205 hectare, iar costul investiţiei se ridică la circa 1,2 miliarde de euro. Durata lucrărilor este estimată la şapte ani şi presupune crearea a 4.000 de locuri de muncă.

Tarniţa a fost gândită ca o companie care să regleze Sistemul Energetic Naţional în ipoteza în care şi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă vor deveni realitate şi, mai ales, în cazurile în care miile de MWh din eoliene şi solare nu ar fi disponibile, din motiv de lispă de soare sau vânt, iar SEN ar fi privat deodată de această cantitate de energie necesară întregii ţări. Dar, chiar şi acum, Hidroelectrica reglează sistemul, cu precădere prin Porţile de Fier, care poate aduce imediat în sistem sute de MW în foarte scurt timp. Dacă şi Tarniţa, şi 3 şi 4 de la Cernavodă, vor deveni realitate SEN se va trezi co o criză de supracapacitate care va conduce la închiderea de alte centrale, cel mai probabil termo, din lipsă de cerere. Chiar şi acum, într-o zi cu mult soare şi vânt, eolienele şi fotovoltaicelem funcţionând la capacitate maximă, închid grupuri termo din ţară.