Sfaturile unui tânăr dependent de Bursă: Abia acum savurez adrenalina, după ce mi-am lăsat banii pe mâna profesioniştilor

Alexandru Juhasz este economist la o mutinaţională IT şi, ca să-şi vadă liniştit de carieră, i-a lăsat pe managerii de investiţii profesionişti să facă treabă în locul lui.

A deprins gustul pieţei de capital după ce a recuperat depozitele de la Bank Of Cyprus, după preluarea acesteia de către Marfin Bank.

„Nu mai speram să recuperez banii aceia şi mi-am zis că ăsta este momentul unui nou start. M-am gândit la Bursă, să cumpăr Petrom şi BRD şi altele direct de acolo, dar mi-am dat seama că ar fi trebuit să stau în fiecare clipă cu ochii pe cotaţii, pe ştiri şi pe analize. Asta mi-ar fi consumat, însă, destul de mult timp să urmăresc totul, să ştiu când să intru.

Şi atunci am intrat pe fondurile de investiţii care copiază indicii bursieri, au portofolii în proporţie de 90% similare cu ale indicilor şi au cele mai importante 10, 25 sau 100 de acţiuni de pe piaţă”, povesteşte Alexandru Juhasz, reporterului ECONOMICA.NET.

Decizia tânărului economist pare să fi fost înţeleaptă. Îşi iubeşte meseria, este mulţumit la corporaţia în care lucrează. „Lucrul într-o corporaţie m-a ajutat să aflu valoarea banului. Nu mi-am dorit niciodată lucruri extraordinare, dar îmi face plăcere să ştiu că le pot avea”.

A avut la început banii investiţi în fonduri mutuale pe indici precum Certinvest BET Index, sau diversificate ca BT Clasic, care face plasamente şi în obligaţiuni. „Mai mult pe BT Clasic că pe fondurile de indici riscul e mai mare”. Jumătate din bani încă îi păstra în depozite. Pe anumite perioade a mai avut expuneri pe fonduri administrate de firmele de specialitate a BCR şi Intercapital Invest.

Alexandru Juhasz este însă un tip metodic şi pasionat, totodată, şi vrea să aibă sub control tot ce face. A rezistat cu greu (şi uneori a cedat) tentaţiei de a specula prin intermediul fondurilor mutuale, chiar dacă operaţiunile nu erau prea frecvente, câteva pe lună.

„Asta cu controlul… este partea dificilă. Ajunsesem să-mi doresc să fiu un fel de zeu, care să controleze lumea, să fie totul bine în lumea asta, ca să fie bine portofoliului meu. Mă uitam la ştiri de dimineaţa până seara. Că este ebola, că este război în Ucraina şi Rusia se ceartă cu Occidentul, că Grecia intră în faliment…  şi mă rugam să se oprească ştirile rele. Vânam ca un speculator orice indiciu din ce spune doamna Yellen la FED (Janet Yellen, preşedinte la FEDeral Reserve, banca centrală a SUA), să văd când creşte dobânda. Mă durea prea tare Grecia, deşi până la urmă, efectul a ceea ce se întâmpla în Grecia era mai mult asupra psihicului meu decât asupra portofoliului.  Îmi păsa prea mult de ce face FED-ul, exageram importanţa FED-ului pentru portofoliul meu”, îşi continuă confesiunea tânărul investitor, amuzat de amintire.

Şi atunci: „M-am eliberat, am lăsat toată treaba în seama unui manager de portofoliu pe care l-am angajat. Şi acum mai ciulesc urechile la ştiri, şi acum mă uit pe cotaţii, dar nu mai pot face mare lucru, conform contractului de administrare, decât să deschid un nou portofoliu”.

Beneficieză de un randament garantat de 6% şi dacă este mai mult cu atât mai bine „Sunt pe plus şi e safe. E mai sigur. Am avut chiar o perioadă în care am împărţit investiţiile jumătate – jumătate între mine şi portofoliul administrat de Certinvest. Şi a devenit şi mai clar: în vreme ce meseriaşii şi-au făcut treaba, eu am pierdut”. Apoi a lăsat toată treaba în seama meseriaşilor. „Ospitalitatea şi pregătirea lor îmi asigură confortul şi siguranţa de care aveam nevoie”.

Tânărul economist a progresat ca investitor recunoscându-şi limitele şi alegând instrumentele specifice celor care îşi recunosc limitele, dar frustrările de jucător au fost mai puternice la început. Le-a tratat apelând şi mai mult la administratorii profesionişti de investiţii.

„Abia acum îmi savurez adrenalina”, glumeşte Alexandru Juhasz. În fapt, investiţiile i-au susţinut maturizarea. Obiectivul investitorului nostru a fost „să cresc cu 10% pe an. Probabil că am fost nerealist faţă de competenţa mea. Mi-a ieşit pe doi ani. Mama a riscat mai puţin, pe fonduri de obligaţiuni, şi a câştigat mai mult”, râde tânărul.

Înţelepciune şi „prostii”

Alexandru Juhasz a crescut într-o familie cu respect faţă de banul muncit. „Mama este tot economist, a făcut contabilitate şi de îndată ce piaţa s-a liberalizat a experimentat principiul de a nu pune toate resursele în acelaşi coş. Tata este mai conservator.

„Eu, în septembrie 2001, eram cu prietenii la gratar, când au avut loc atentatele. Mama mă anunţă înspăimântată de cele întâmplate şi de efectele asupra pieţelor, dar vestea nu a avut niciun efect emoţional asupra mea. Nu aş fi crezut atunci că nu cu mult mai tarziu, având investiţii pe bursă (fie şi indirect), am să stau lipit de televizor să aflu o clipă mai devreme dacă Janet Yellen decide să crească sau nu dobanda de referinţă la dolari, sau dacă Grecia ajunge la default. Iată că s-a întâmplat!”

„Peste noapte, nu mai era important ce se hotărăşte la şedinţa de bloc privind câinii comunitari sau fumatul pe scară, dacă ultima furtună a facut ravagii record în Capitală şi nici chiar că deschiderea metroului din Drumul Taberei este întârziată cu încă un an. Acum eşti tu şi investiţia ta, sau mai mult: devii una cu investiţia şi trebuie să ai nervii tari”, îşi continuă Alexandru Juhasz mărturia.

În câţiva ani, autodidact cu metodă, economistul a asimilat pe viu toate principiile şi regulile comportamentului pe piaţă. Nu fără costuri. Plăcerea jocului pe piaţă s-a răzbunat.

„Am făcut şi prostii, unele dramatice. Am vândut în panică, spre exemplu atunci când m-am temut că invazia Rusiei în Crimeea este începutul unui război. Am învăţat mult, şi nu am abandonat. Nu mi-am pierdut dorinţa de a juca. Am învăţat regulile, să nu reacţionezi impulsiv, nici de frică prea multă, nici de lăcomie prea mare, să respecţi o disciplină, să intri frecvent şi cu puţin. Am aflat că pierderea este reală atunci cand ieşi din piaţă, când marchezi, nu doar când este doar pe hârtie. Dacă aş fi citit la timp articolele ECONOMICA.NET despre păcatele investitorului începător, poate ar fi fost altfel”, adaugă, politicos, investitorul.

După pierderea pe Rusia, investitorul nostru a reintrat pe piaţă în iulie anul trecut.

„Am ajuns pe la +4%  pe suma cu care am reintrat,  apoi a fost un octombrie roşu şi în decembrie am ajuns la un minim de -8%. Şi am fost trist… am avut nişte sărbători! Nu mai făceam operaţiuni – asta învăţasem din pierderea pe Rusia, dar urmăream totul. Căci te roade şi deodată te gândeşti că mai bine lăsai banii în bancă. Dar uite care este recompensa celui care aşteaptă, în aprilie am ajuns peste +4,5%. Dacă nu mă lăcomeam, aveam şi mai mult. Acum am lăsat totul în seama administratorului”, mai spune Alexandru.

Se consideră un investitor cu profil de risc moderat. Ştie că îşi poate permite riscuri, pentru că este tânăr. Are plasamente 50% pe indici şi 50% pe obligaţiuni private.

„Economisesc. Periodic o sumă din salariu se duce în bancă pentru a acumula resurse pentru o oportunitate de investiţie. Nu mi-am propus să fac ceva anume cu banii, la un moment dat precis. Nu am vrut niciodată să epatez cu averi, maşină de ultimul răcnet, vilă, piscină etc. Vreau să ştiu că pot să le am la nevoie, fără vreo presiune, sau să pot să ajut pe cineva apropiat şi, în fine, să îmi pot permite să mă şi joc puţin. În investiţii eşti începător ca un copil. Trebuie să înveţi, pleci de la zero, dacă eşti pasionat”, a mai spus Alexandru Juhasz.

Clubul Investitorilor ECONOMICA.NET

Alexandru Juhasz intră de astăzi în Clubul Investitorilor  care au şi-au împărtăşit experienţele pentru cititorii ECONOMICA.NET.

Înaintea lui Juhasz, în Club au venit:

Maniu Popescu. La 46 de ani, şi-a găsit siguranţa zilei de mâine în investiţiile la bursă, după ce fusese martorul, adeseori activ, al tuturor aventurilor sălbatice ale pieţelor financiare româneşti.  A renunţat la micile sale afaceri de comerţ şi s-a dedicat exclusiv şi temeinic, ca un ardelean veritabil, portofoliilor sale.

Citeşte:

A dat afacerile pe investiţii la bursă. E mai uşor? A câştigat mai mult?

şi

Joacă la bursă ca să se distreze şi ca să nu facă Alzheimer, ca să aflaţi ce mai face Mihai Iordache, unul dintre maeştrii Cuponiadei din anii ’90. A refuzat un post de director la SIF Muntenia, ca să speculeze  la Bursă. Cunoştea o mare parte dintre companiile scoase la privatizare pe Rasdaq, căci fusese director la Fondul Proprietăţii Private IV Muntenia, predecesorul actualei SIF Muntenia. A intrat în piaţă cu 10.000 de dolari şi are acum acţiuni de 26 de ori mai valoroase, fără a mai socoti şi numeroasele operaţiuni de încasare a profitului.

şi despre Nicolae Volonciu, care…

La 88 de ani, face tranzacţii la bursă „din distracţie şi din chibzuinţă”: „A la long, n-am pierdut niciodată”

Profesorul Nicolae Volonciu cunoaşte Bursa încă din 1946, când ducea ordinele casei de brokeraj Shapira „în ringul din strada Doamnei, colţ cu Smârdan”. Acum nu are numai un portofoliu conservator, aşa cum se cuvine la cei 88 de ani ai săi. Este activ şi direct la Bursă, cu un alt portofoliu, bazat pe titlurile Fondului Proprietatea, ale SIF-urilor şi ale Băncii Transilvania.