Ce dezvăluiri privind preşedinţii francezi spionaţi de NSA conţin documentele WikiLeaks – AFP

Francois Hollande

Notă din 22 mai 2012: În cadrul unei discuţii cu prim-ministrul său din acel moment, Jean-Marc Ayrault, de la 18 mai 2012, respectiv la câteva zile după învestirea sa ca preşedinte al Republicii, Hollande ar fi ‘acceptat desfăşurarea de reuniuni secrete la Paris pentru a discuta despre criza din zona euro şi în special despre consecinţele unei ieşiri a Greciei din zona euro’.

‘Reuniunile secrete se vor desfăşura la Paris între responsabilii francezi şi membrii ai SPD german’, atunci în opoziţie faţă de cancelarul Angela Merkel, conform acestei note, care conţine şi informaţia că Jean-Marc Ayrault şi-ar fi exprimat îngrijorarea că aceasta ar putea fi informată.

De asemenea, Hollande şi-ar fi exprimat decepţia după prima sa întrevedere cu Angela Merkel, o întâlnire ‘pur şi simplu pentru spectacol’ fără a ajunge la ‘nimic substanţial’. Preşedintele francez ar mai fi împărtăşit, în urma inflexibilităţii Angelei Merkel, şi îngrijorarea sa pentru Grecia şi greci.

Nicolas Sarkozy

Notă din 30 octombrie 2008 (Mediapart precizează că ‘este imposibil de stabilit în acest stadiu dacă aceasta provine din ascultări, interceptări sau conversaţii cu surse americane’): ‘Preşedintele Nicolas Sarkozy consideră că ţine de responsabilitatea sa faţă de Europa şi de lume să iasă la luptă şi să rezolve criza financiară. El a declarat că era singurul, dat fiind faptul că preşedinţia UE este deţinută de Franţa, care se poate arunca în luptă în acest moment. Preşedintele impută numeroase probleme economice actuale erorilor comise de guvernul american, dar crede că Washingtonul urmează de acum unele dintre sfaturile sale’.

Notă din 24 martie 2010, care relatează despre o discuţie între ambasadorul francez la Washington, Pierre Vimont, şi un colaborator al lui Nicolas Sarkozy, Jean-David Levitte, pe tema unei vizite pe care Nicolas Sarkozy urma să o facă la Washington: Conform textului, ambasadorul Vimont ar fi indicat că preşedintele francez ‘îşi va anunţa frustrarea după ce Washingtonul a dat înapoi în privinţa acordului de cooperare bilaterală privind informaţiile’ şi că va continua să facă demersuri pentru adoptarea lui. Potrivit celor doi interlocutori, principalul punct de blocaj este acela că SUA intenţionează să continue să spioneze Franţa.

Notă din 10 iunie 2011: Nicolas Sarkozy ‘şi-a afirmat la 7 iunie determinarea sa de a merge mai departe cu o iniţiativă privind relansarea discuţiilor de pace directe în Orientul Mijlociu, între Israel şi palestinieni’. Conform acestei note, Sarkozy ar fi reflectat să includă Cvartetul în iniţiativa sa, temându-se totuşi că acesta ar putea confisca planul, care ar deveni din acel moment ‘născut mort’. Preşedintele francez de la acea vreme ar fi intenţionat să-l coopteze pentru iniţiativa sa pe preşedintele rus de atunci, Dimitri Medvedev, sau, o altă opţiune, să-i dea un ultimatum lui Barack Obama ‘privind statul palestinian’.

Conform unui alt ‘document confidenţial al NSA’ citat de Mediapart şi ‘elaborat în timpul preşedinţiei Sarkozy’, a fost întocmită o listă a ‘ţintelor franceze’. ‘Sunt vizate mobilul personal al lui Nicolas Sarkozy, cel al consilierului diplomatic Jean-David Levitte, al secretarului general al Palatului Elysée Claude Guéant, al purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe Bernard Valero, al fostului ministru Jean-Pierre Jouyet, al ministrului pentru comerţ exterior Pierre Lellouche şi al unui responsabil de la Quai d’Orsay neprecizat’, menţionează textul.

Jacques Chirac

Notă din decembrie 2006: Jacques Chirac ‘i-a spus ministrului de afaceri externe Philippe Douste-Blazy la 23 decembrie să se asigure că actualul trimis special al ONU pentru aplicarea rezoluţiei 1559 a Consiliului de Securitate să fie ales secretar general adjunct al ONU. Conform unui comentariu inclus în această notă ‘ordinele detaliate ale lui Chirac pot fi un răspuns la înclinaţia ministrului de afaceri externe, demonstrată în trecut şi sursă pentru numeroase mustrări prezidenţiale, de a face comentarii inadecvate sau inexacte’.