„Să fii profesor este o meserie frumoasă, dar nu mai doresc să ţin în viaţă acest sistem de educaţie”, este fraza cu care Mátyás László Levente, un profesor de matematică „de ţară” din judeţul Harghita, exprimă unul dintre motivele pentru care a decis să nu se mai întoarcă din toamnă la şcoală şi să se dedice, în schimb, business-ului. A fost profesor de matematică mai bine de zece ani, dar nu s-a obişnuit cu dezinteresul elevilor generat de un sistem „la pământ” din care prea puţini câştigă. „Acesta este un protest. Nu mai vreau să lucrez într-o astfel de situaţie. Este adevărat că sunt mulţi profesori slab pregătiţi, dar nu toţi profesorii sunt proşti. Este o problemă uriaşă cu educaţie din România”, a povestit pentru ECONOMICA.NET Mátyás nemulţumit şi de salariul pe care îl primea.
Un business cu investiţii zero
Povestea business-ului lui Mátyás a început cu o dorinţă- aceea de a lucra pentru sine şi s-a împotmolit într-o condiţie: „soţia mi-a spus să nu folosesc banii de care dispunem pentru a porni această afacere”, se uită acesta cu 10 ani în urmă când i-a venit ideea care l-a scos din impas. „Am citit într-o revistă chestia asta. Cum să faci humus (un îngrăşământ natural realizat cu ajutorul râmelor n.red din balegă de bovine). Râmele îşi dublează numărul anual, astfel că, dacă începi cu paşi mici, poţi deveni mare”, explică profesorul fericit că, într-un final, a respectat dorinţa soţiei.
Au urmat vizite la producători de humus din Ungaria şi consultări cu alţi întreprinzători, după care s-a pus pe adunat râme şi bălegar. „Prima tranşă de râme este mai greu de adunat. Am cumpărat o parte, iar restul am adunat. Este nevoie de 100.000 de râme pe tonă pe an”, mai explică producătorul de humus. „Balega de la bovine trebuie să se sedimenteze aproximativ jumătate de an pentru a deveni comestibil pentru râme. Sistemul este simplu. Peste o folie punem un strat de paie, peste care se pune balega veche şi apoi din nou paie. Aici introducem râmele, care trec toate acestea prin sistemul lor digestiv rezultând cel mai fin pământ posibil. Este un pământ foarte negru şi extrem de hrănitor pentru plante”, povesteşte Mátyás felul în care produce humusul.
De curând, profesorul de matematică a accesat şi fonduri europene prin Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, Măsura „Dezvoltarea micro-întreprinderilor” pentru a-şi achiziţiona un utilaj performant de cernere a solului şi a ajuns astfel la o capacitate de producţie de 100 de litri de humus pe oră. „Proiectul (finanţat de UE n.red) a fost în jur de 40.000 de euro, din care 75% asiguraţi de UE şi restul din fonduri proprii. Maşina mi-a ajuns anul trecut. Poate produce 100 de litri de humus pe oră, dar nu pot eu vinde atât”, explică producătorul nemulţumit de faptul că nu ştie să vândă la fel de bine cât ştie să producă. „De produs pot, dar de vândut, încă nu cât mi-aş dori. Probabil este şi o slăbiciune de a mea, pentru că nu sunt un comerciant înnăscut. Acum vând fermierilor pentru grădinile proprii. Am încercat şi la florării, dar nu a mers prea bine. Este destul de greu să schimbi mentalitatea. Fermierii vor să facă în continuare ce făceau şi până acum. De asemenea, nu au maşini adaptate pentru transportul unor astfel de îngrăşăminte, pentru că humusul se vinde sub formă de boabe moi”, mai povesteşte profesorul.
Business-ul are un mare potenţial, spune însă Mátyás, care mizează pe educarea consumatorului final care cere tot mai mult produse naturale, ceea ce înseamnă implicit îngrăşăminte naturale. „Trebuie să ai puţină răbdare. Spre exemplu, cineva din SUA a venit în vacanţă în România. El folosea acolo humus de râme şi a vrut să cumpere de aici. M-a găsit pe internet, m-a contactat şi a cumpărat”, spune producătorul, potrivit căruia, pentru ca afacerea sa să ia avânt „ar avea nevoie de doi fermieri serioşi care nu vor să facă roşia cât dovleacul, ci ceva comestibil”.
Profitmai bun decât salariul de profesor
Chiar şi în condiţiile unui număr limitat de clienţi, Mátyás spune că „profitul este, dar nu mare”, şi că şi-a amortizat investiţia rapid. „Investiţia nu presupune bani serioşi. Cel mai mult m-a costat maşina. Cred că sunt pe linia de plutire. În total, până acum am vândut 2 tone de humus”. Toamna şi primăvara profitul este undeva la 1.000-1500 de lei pe lună.
Preţul unui litru de humus este de aproximativ 1,5 lei. Humusul se vinde în saci de 10 sau de 20 de litri.
Un profesor câştigă în jur de 1000-1500 de lei.
Sursă foto: Laszlo Mihaly, www.7hatar.ro