‘Evoluţiile pe pieţele materiilor prime sunt importante pentru bănci, ţinând cont că ele ne dau informaţii despre creşterea economică şi implicaţiile asupra calităţii activelor’, susţin analiştii Nick Anderson şi James Chappell.
Aceştia avertizează că ‘financializarea materiilor prime (folosirea lor drept garanţii pe scară largă) sporeşte temerile privind calitatea activelor’.
Încetinirea cererii pentru materii prime în China le-a redus preţul şi i-a îngrijorat pe investitori, cum ar fi cei de la Glencore Plc, companie care anul acesta a pierdut 65% din capitalizarea de piaţă. Aceste evoluţii au contribuit la încetinirea economiei mondiale, dar şi la scăderea valorii materiilor prime folosite drept garanţii, conform Berenberg.
Băncile europene nu reuşesc să-şi majoreze rezervele de capital, pe fondul ratelor scăzute ale dobânzilor în zona euro. În plus, deciziile Guvernului chinez privind yuanul, măsurile de relaxare cantitativă adoptate de Banca Centrală Europeană şi perspectiva majorării ratei dobânzii de către Rezerva Federală a SUA (Fed) ‘sporesc temerile privind sustenabilitatea şi nivelul creşterii economice’, avertizează Nick Anderson şi James Chappell.
Şi compania de consultanţă Coalition a avertizat luna trecută că veniturile globale obţinute în urma tranzacţiilor cu materii prime de cele mai mari zece bănci de investiţii din lume, în primele şase luni din acest an, au scăzut cu 25%, din cauza dificultăţilor cu care se confruntă sectorul energetic.
Veniturile obţinute de Bank of America Merrill Lynch, Barclays, BNP Paribas, Citigroup, Credit Suisse, Deutsche Bank, Goldman Sachs, JPMorgan, Morgan Stanley şi UBS de pe urma tranzacţiilor cu materii prime, vânzarea derivatelor către investitori şi alte activităţi din acest sector au scăzut la 2,6 miliarde de dolari în perioada ianuarie – iunie 2015, de la 3,5 miliarde de dolari în primele şase luni din 2014, conform studiului Coalition.
În ultimii ani, firmele din sectorul financiar implicate în tranzacţiile cu materii prime au început să fie afectate de reducerea marjelor de profit, creşterea normelor de capital şi creşterea semnelor de întrebare din partea autorităţilor politice şi a organismelor de reglementare cu privire la rolul băncilor în lanţul de aprovizionare cu materii prime.