În contextul „tehnologizării” locurilor de muncă, monitorizarea timpului petrecut de angajați pe internet, în alte scopuri decât cele profesionale, a devenit un subiect de interes, atât în rândul acestora, cât mai ales în rândul angajatorilor. Oferta de aplicații care permit monitorizarea este consistentă, iar companiile IT se întrec în promisiuni privind creșterea productivității angajaților și, prin urmare, a profitului angajatorilor care apelează la astfel de soluții.
Deși aplicațiile atrag interesul angajatorilor, acestea sunt rareori privite cu ochi buni de către angajați. Motivele sunt lesne de înțeles: dacă angajatorul se simte intreptățit să aibă control asupra angajaților, pentru a preveni eventuale abuzuri săvârșite de către aceștia, angajații consideră adesea că o astfel de monitorizare le-ar îngrădi dreptul la viață privată în timpul programului de lucru.
Pe de o parte, utilizarea aplicației de către angajatori apare ca fiind legitimă, mai ales că ei sunt cei care suportă riscul financiar în cazul unor erori care periclitează bunul mers al afacerii pe care o conduc. Prin urmare, sunt îndreptățiți să ia toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea preîntâmpinării unui astfel de eșec. Pe de altă parte, angajatul „urmarit” nu se află într-o poziție confortabilă, știind că, la birou, îi vor fi contorizate absolut toate acțiunile pe care le desfășoară pe internet.
Citeşte integral articolul pe portalul revistei Cariere pe care îl poţi accesa aici.