The Economist: Iresponsabilitate, incompetenţă şi corupţie – România ultimilor 25 de ani, după tragedia de la Colectiv

Schimbarea premierilor în România nu are nimic special. Schimbarea lor pe motive de corupţie sau incompetenţă este fără precedent. Dar schimbarea întregului sistem politic disfuncţional este încă o perspectivă descurajantă şi îndepărtată, scrie The Economist în ediţia online. Însă de la demisia guvernului lui Victor Ponta săptămâna trecută, românii încep să simtă o undă de optimism, după 25 de ani de progrese intermitente în construirea instituţiilor şi consolidarea statului de drept.

Cauza imediată este o tragedie – un incendiu urmat de o busculadă în clubul bucureştean Colectiv, la sfârşitul lui octombrie, care a ucis 48 de oameni (54, conform celui mai recent bilanţ, n.red.) şi a lăsat zeci de persoane cu răni îngrozitoare, aminteşte publicaţia citată.

Dezastrul întruneşte multe dintre caracteristicile care au ţinut ţara pe loc: iresponsabilitate (folosirea artificiilor într-un subsol izolat fonic cu polistiren), incompetenţă (clubul era prost administrat, iar serviciile de urgenţă prost pregătite) şi, aparent, corupţie (imobilul pare să nu fi fost controlat corespunzător şi să nu fi avut autorizaţiile necesare), scrie sursa citată.

După incendiu, românii au ieşit în stradă, într-unele din cele mai mari proteste de la căderea comunismului. Sub sloganul ‘Corupţia ucide’, ei au cerut demisii şi inculpări, dar şi scăderea numărului de parlamentari, noi legi anticorupţie şi salarii mai mari pentru funcţionari pentru a reduce tentaţia mitei.

Instituţiile au părut iniţial descumpănite. Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns declarând că tinerii ar fi mai în siguranţă dacă ar merge la biserici decât în cluburi. Şi-a cerut scuze după aproape o săptămână. Prim-ministrul Victor Ponta a demisionat în cele din urmă pe 4 noiembrie, aceasta fiind prima dată în istoria post-comunistă a României când un lider a renunţat la funcţie la presiunea publică, notează The Economist.

Răsturnarea lui Ponta, adaugă The Economist, este punctul culminant al unei lupte începute în 2003, când un Parchet independent, DNA, a fost înfiinţat la ordinul Uniunii Europene, la care România încerca să adere. Deşi mare parte din sistemul de justiţie continuă să se împotrivească reformelor, DNA este acum una dintre instituţiile cele mai respectate ale României. Susţinută puternic de UE şi de SUA împotriva atacurilor politice interne, DNA şi-a consolidat constant puterea de-a lungul anilor, punând capăt prezumţiei de impunitate totală ce a marcat multă vreme clasa politică. Anul trecut a trimis în judecată 24 de primari, cinci parlamentari, doi foşti miniştri şi un ex-premier, ca şi alte 1.000 de persoane, cu o rată de condamnare de peste 90%. DNA este condusă de Laura Codruţa Kovesi, în vârstă de 42 de ani, fostul procuror general al României (cel mai tânăr numit vreodată şi singurul cu un mandat întreg).

DNA îl are în vizor şi pe Victor Ponta. O anchetă care a durată 4 luni a condus la acuzaţii de fals, spălare de bani şi evaziune fiscală, toate datând din perioada anterioară intrării sale în politică. Dacă nu ar fi reuşit să-şi păstreze imunitatea parlamentară, acţiunile sale din perioada mandatului ar fi fost şi ele în vizor. El neagă toate învinuirile şi acuză DNA de răzbunare politică, mai scrie The Economist.

Afectat de alte controverse (precum cea de presupus plagiat), Ponta a eşuat în tentativa de a deveni preşedinte la alegerile de anul trecut. A fost învins de austerul Klaus Iohannis, primarul cu mai multe mandate al Sibiului, un înfloritor oraş transilvănean. Alegerea unui etnic german protestant a însemnat o îndepărtare binevenită de la etno-naţionalismul febril care a marcat părţi din spectrul politic românesc după căderea comunismului.

Preşedintele Iohannis a desemnat acum ca prim-ministru un tehnocrat, pe Dacian Cioloş, un fost comisar european pentru agricultură. În ipoteza că va obţine votul de învestitură al parlamentului (ceea ce este foarte probabil, având în vedere cât de zguduite sunt partidele politice de revoltele din ultimele zile), Cioloş va conduce guvernul până la alegerile legislative din decembrie 2016. În această perioadă, el poate forma nucleul unei noi grupări, aducându-i în viaţa politică oficială pe protestatarii din stradă, care până acum au evitat contactul cu partidele politice, adaugă publicaţia citată.

Oameni noi la vârf şi nerăbdarea populaţiei faţă de trecut sunt condiţii necesare pentru ca România să devină un stat european modern. Nu însă şi suficiente. Crearea de instituţii este dificilă într-o ţară căreia îi lipseşte tradiţia lor. Întrebaţi-i pe greci, concluzionează The Economist.