Se schimbă legea vânzării produselor. Toate magazinele vor fi obligate să schimbe în 15 zile, la cerere, obiectul cumpărat

Se schimbă legea privind vânzarea produselor în România. Magazinul va fi obligat să-ţi schimbe, la cerere, obiectul cumpărat.

Legea 449/2003, privind vânzarea produselor şi garanţiilor asociate acestora,  va fi schimbată de Guvern, prin ordonanţă de urgenţă, în sensul obligării fiecărui vânzător să acorde un termen de preschimbare a produsului într-un termen de 15 zile caledaristice. În prezent, magazinele, cu excepţia celor online, nu sunt obligate să preschimbe, la cerere, produsele cumpărate. Cele ce totuşi fac acest lucru, o fac din proprie iniţiativă.

„Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la data la care cumpărătorul, după caz, a adus la cunoştinţă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului, sau a predat produsul vânzătorului sau persoanei desemnate de acesta pe baza unui document de predare – primire. Vânzătorul are aceleaşi obligaţii pentru produsul înlocuit ca şi pentru produsul vândut iniţial”, se arată în proiectul de ordonanţă.

În prezent, magazinele pot alege dacă preschimbă sau nu un produs vândut. Majoritatea magazinelor mari dau posibilitatea clienţilor să schimbe un produs achiziţionat într-un termen de până la 30 de zile de la achiziţionare, indiferent de motiv, dacă produsul cumpărat este adus înaoi nedeteriorat. Totuşi, există încă suficiente magazine care refuză să schimbe produsul cumpărat sau saă ofere banii înapoi, la cerere. Aici puteţi găsi afişe pe care să scrie „Marfa vândută nu se returnează”.

„Este un proiect bun, un pas înainte, conduce la responsabilizarea agentului economic. Creşte încrederea clientului în magazin”, spune, pentru ECONOMICA.NET, Marius Dunca, fost preşedinte ANPC până la sfârşitul lunii noimebrie 2015.

În privinţa garanţiei legale de conformitate, proiectul de lege  mai precizează că este „obligația legală a vânzătorului sau producătorului faţă de consumator, ca, fără solicitarea unor costuri suplimentare, să aducă produsul la conformitate, incluzând restituirea preţului plătit de consumator, repararea sau înlocuirea produsului, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă”.

Răspunderea vânzătorului privind garanţia legală de conformitate, conform prevederilor art.9 – 14, este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.
Garanţia comercială este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă.

Certificatul de garanţie, emis în baza garanţiei comerciale, trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită.

Certificatul de garanţie, emis în baza garanţiei comerciale, trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanţie, durata medie de utilizare, modalităţile de asigurare a garanţiei – întreţinere, reparare, înlocuire şi termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service. La cererea consumatorului certificatul de garanţie va fi oferit în scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil şi accesibil acestuia.

Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie emis în baza garanţiei comerciale şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.

De la momentul intrării în vigoare a legii şi până în prezent, s-a constatat, pe baza sesizărilor şi reclamaţiilor înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, că anumite aspecte ale legii nu sunt tocmai bine înţelese nici de către operatorul economic, nici de către consumator”, arată Ministerul Economiei în nota de fundamentare a Ordonanţei.

Ordonanţa de urgenţă completează şi definiţia consumatorului – ca fiind „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii de consumatori”.