Săptămână nebună pentru petrol şi burse. Ce urmează

Preţul petrolului a crescut cu 20% joi şi vineri, după ce a coborât miercuri sub 27 de dolari pe baril pentru prima dată din 2003. Raliul este atribuit în principal lichidării de poziţii scurte de către speculatori – pariuri că tendinţa descendentă pronunţată va continua – dar şi valului de frig din SUA şi Europa, care a mai ameliorat temerile legate de cererea slabă.

Iranul s-a pronunţat, vineri, împotriva convocării unei întruniri de urgenţă a liderilor Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), cerută vehement de Venezuela, care vrea măsuri de limitare a producţiei şi exporturilor de ţiţei pentru sprijinirea preţurilor.

Cu o zi înainte, un oficial din Arabia Saudită a declarat că preţul de 30 de dolari pentru un baril de petrol ar fi „iraţional”, iar Regatul anticipează revenirea cotaţiilor în cursul acestui an.

Acţiunile marilor companii petroliere sunt şi ele afectate de volatilitatea extremă a preţurilor barilului, care a forţat suspendarea a numeroase proiecte de explorare sau producţie şi concedieri masive în întreaga lume. Ieri grupul Schlumberger, cel mai mare furnizor de tehnologie pentru industria petrolieră, a anunţat 10.000 de concedieri, adică 10% din numărul total de angajaţi.

Preţul petrolului a încheiat săptămâna peste nivelul de 32 de dolari pe baril, după ce coborâse miercuri sub 27 de dolari pe baril.

Pe larg despre dinamica pieţei petrolului şi prăbuşirea preţurilor în ultimele 18 luni, aici

Efectul asupra pieţei româneşti a carburanţilor poate fi consultat aici

Bombardate de la începutul acestui an de prăbuşirea preţurilor petrolului, de volatilitatea din China şi de pesimismul emanat din Europa, bursele au reuşit şi ele o revenire spectaculoasă joi şi vineri, în principal datorită discursului de joi al preşedintelui Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Înaltul oficial italian a scos în evidenţă vigilenţa cu care BCE urmăreşte evoluţiile din economie şi din pieţe şi a anunţat că banca ar putea ieşi cu noi măsuri de stimulare încă din luna martie.

Relaxarea cantitativă, cunoscută în folclor şi ca „tiparniţa de bani”, reprezintă expansiunea rapidă a masei monetare prin cumpărarea din piaţă a obligaţiunilor de stat pentru a stimula creditarea către economia reală, inclusiv prin reducerea abruptă a costului creditulu. Nu este o idee nouă, fiind aplicată de BCE deja de aproximativ un an şi de băncile centrale din SUA şi Marea Britanie în timpul crizei financiare globale din 2008-2009 şi în timpul crizei datoriilor de stat din Europa din 2010-2012. „Banii ieftini” şi-au făcut deja simţit efectul în economia UE, principalii indicatori din zona euro afişând o oarecare ameliorare pe finalul anului trecut, însă nimic spectaculos. Şomajul este încă ridicat, mai ales în rândul tinerilor, inflaţia este aproape de zero, industria pare împotmolită, iar crizele financiare şi economice succesive din ultimii ani au contribuit la ascensiunea mişcărilor politice de extremă, cu mesaje populiste şi eurosceptice, care pun în pericol proiectul unei Europe unite. Doar consumul mai mişcă, în principal datorită unei reveniri a creditării imobiliare, ajutată de dobânzile aflate la minime record.

Bursele europene au crescut cu peste 5% joi şi vineri, cele mai bune zile din octombrie 2011, şi au încheiat săptămâna pe plus pentru prima dată în acest an, pe un rulaj care a depăşit cu peste 40% media ultimelor 30 de zile. Companiile petroliere au fost lideri de creştere, iar investitorii speră că este doar începutul unei reveniri de durată după cel mai prost început de an din 2009.