Se schimbă factura la gaze, de la 1 iulie 2016. Toate informaţiile despre ce va conţine şi ce aduce nou

De la 1 iulie 2016, facturile la gaze se schimbă, odată cu intrarea în noul an gazier 2016 – 2017 şi cu schimbarea Regulamentului de Furnizare a Gazelor Naturale. Potrivit ANRE, noua factură de gaze naturale – încă în lucru la ANRE – va avea o primă pagină care va cuprinde elementele necesare pentru a înţelege cum este facturat consumul de gaze naturale, exprimat în unităţi de energie, şi cât trebuie să plătească clientul final pentru acest consum. Printre elementele de noutate, va fi o comparaţie între consumul din urmă cu un an, pentru aceeaşi lună, adresele şi numerele de telefon unde se pot transmite plângerile clienţilor, link-uri către firme specializate în soluţii pentru optimizarea consumurilor energetice, precum şi  informaţii privind dreptul clientului final de a schimba furnizorul.

Mai mult, odată cu noua factură se instituie şi intervalul lunar minim în care clienţii îşi pot trimite indexul autocitit – cinci zile calendaristice. În prezent, acest interval este lăsat la latitudinea furnizorilor. GDF Suez are trei zile consecutive iar E.ON şapte zile.

„Noul Regulament privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali stabileşte principiile generale privind facturarea, perioada maximă de facturare, modul de determinare a consumului de gaze naturale aferent unei perioade de facturare, informațiile pe care furnizorul are obligaţia să le cuprindă în factura emisă clientului final, precum și modul de emitere, transmitere și plată a facturilor”, arată ANRE.

Toate informaţiile din noua factură

Potrivit documentului de discuţie ANRE, Furnizorul trebuie să includă în factura emisă clientului final, pe prima sau cel mult a doua pagină a facturii, cel puţin următoarele informaţii prioritare:

a) datele de identificare şi de contact ale furnizorului;
b) datele de identificare ale clientului final, adresa locului de consum şi adresa de facturare, în cazul în care aceasta este diferită faţă de adresa locului de consum;
c) codul de client atribuit de furnizor;
d) codul locului de consum atribuit de operator – CLC;
e) numărul şi data emiterii facturii;
f) data de începere şi de sfârşit a periodei de facturare;
g) termenul scadent de plată;
h) denumirea produselor/serviciilor cuprinse în factură, după caz;
i) unităţile de măsură şi preţul unitar/tarifele/taxele aplicate pentru fiecare produs/serviciu cuprins în factură, după caz; preţul unei unităţi de energie se exprimă în lei/MWh sau în submultiplu lei/KWh;
j) tipul preţului de furnizare aplicat (fix/variabil) şi elementele componente ale acestuia, cu precizarea celor care sunt reglementate şi care, pe cale de consecinţă, nu pot face obiectul negocierii cu clientul final, sau o referinţă cu privire la locul unde poate fi găsită o descriere detaliată a acestora;
k) costul total pentru fiecare produs/serviciu cuprins în factură;
l) intervalul de timp şi modalitatea/modalităţile prin care clientul poate transmite indexul echipamentului de măsurare determinat prin autocitire, în cazul clientului final la care intervalul de citire directă de către operator este mai mare decât perioada de facturare;
m) indexul echipamentului de măsurare folosit la începutul şi sfârşitul perioadei de facturare pentru determinarea cantităţii de gaze naturale, exprimată în mc; în cazul clientului final la care intervalul de citire directă de către operator este mai mare decât perioada de facturare se va preciza modul prin care a fost determinat indexul, respectiv citire directă de operator/autocitire de clientul final/estimare pe baza convenţiei de consum;
n) cantitatea de gaze naturale, exprimată în mc, aferentă perioadei de facturare;
o) valoarea puterii calorifice superioare comunicată de operator şi folosită de furnizor la determinarea cantităţii de energie, exprimată în MWh/KWh, aferentă perioadei de facturare;
p) cantitatea de energie, exprimată în MWh/KWh, ce reprezintă consumul de gaze naturale facturat;
q) modalitatea de conversie a cantităţii de gaze naturale, exprimată în mc, în cantitatea de energie, exprimată în MWh/KWh;
r) informaţii legate de accizarea gazelor naturale;
s) valoarea TVA;
t) valoarea totală de plată (cu TVA);
u) modalităţile de plată a facturii;
v) datele de contact ale centrului de relaţii cu clienţii pus la dispoziţie de furnizor;
w)  numărul de telefon pus la dispoziţie de operator pentru sesizarea situaţiilor de urgenţă privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor clientului final sau ale operatorului;

În situaţia în care clientul final nu achită o factură în termenul scadent, factura/facturile ulterioare trebuie să cuprindă informaţii privind debitul anterior neachitat la momentul emiterii facturii şi semnificaţia fiecărei obligaţii de plată cuprinsă în factură.

România are 3,4 milioane de consumatori de gaze şi consumă anual circa 11 miliarde de metri cubi de gaze. Facturarea gazelor în România se face în unităţi de energie, MWh, deşi consumul este măsurat în metri cubi.
ANRE este reglementatorul pieţei de energie şi gaze. Piaţa gazelor pentru clienţii casnici este reglementată. De anul viitor, ar putea deveni liberă şi fiecare consumator să-şi aleagă ce furnizor doreşte.