Isărescu despre legea dării în plată şi „Prima Casă”: Sună groaznic să pui în discuţie o garanţie a statului român

Realizator: Bună seara, doamnelor şi domnilor, vă spune Ruxandra Săraru, care vă invită la o ediţie specială a emisiunii „Oameni care mişcă România”. Un om care s-a încăpăţânat să mişte şi să creadă că România poate fi mişcată este guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. Bine aţi revenit la RRA, domnule guvernator.

Mugur Isărescu: Multe salutări.

Realizator: Domnule guvernator, recent aţi aniversat un sfert de veac de la prima licitaţie de pe piaţa valutară de la Bucureşti. Cât de important a fost acest moment şi de ce credeţi că ar trebui să-l reamintim?

Mugur Isărescu: Pentru noi, cei din Banca Naţională şi pentru cei din sistemul financiar bancar al României momentul a fost foarte importat. Atunci, practic, a început construcţia primului mecanism de piaţă într-o economie, care după 2003 a fost declarată ca fiind economie de piaţă funcţională. Piaţa valutară, trebuie să o spun încă odată, am spus-o şi atunci, este esenţială pentru funcţionarea sistemului bancar, pentru funcţionarea economiei româneşti, dar şi pentru legăturile dintre economia românească şi economia mondială. De ce trebuie să ne reamintim acum ce s-a întâmplat atunci? Sunt foarte multe lucruri, pe care nu avem timp să le spunem în această întâlnire a noastră, dar vreau să vă reamintesc dumneavoastră, întrucât aţi trăit momentele de atunci, câteva lucruri. Ia gândiţi-vă că în 1991, România mai avea mai mai puţin de 50 de milioane de dolari rezerve valutare, iar un vapor cu păcură, cu care era nevoie să scoatem ţara din iarnă, costa cel puţin 20 de milioane de dolari. În prezent avem o rezervă valutară de peste 33 de miliarde de dolari, adică de o mie de ori mai mare. Trebuie să ne reamintim într-adevăr de unde am plecat. Apoi, mai trebuie să ne reamintim un lucru, acela a fost începutul procesului de trecere la convertibilitatea leului. Procesul a durat mult, s-a încheiat în 2006, 16 ani, a durat mult, dacă ne comparăm cu ţări precum Polonia, Ungaria sau Cehia, dar a fost relativ scurt dacă ne raportăm la procesul mult mai îndelungat prin care au trecut ţările vest-europene, la ei a durat chiar 40 de ani. Sunt ţări în Europa Occidentală unde în anii ’80 mai aveau încă cursuri duale. Cu alte cuvinte, eu aş putea să spun în felul următor: trecerea la convertibilitatea leului începută atunci în februarie 1991, chiar dacă a durat mai mult decât în Ungaria, în Cehia sau în Polonia cu câţiva ani a fost, nu numai la nivel istoric, un proces destul de rapid, dar el a continuat fără întrerupere. Au fost suişuri, au fost coborâşuri, dar procesul a continuat fără întrerupere. Şi aş mai face aici un lucru, să vă reamintesc că în 1991 plăţile în România, mai ales plăţile la exterior, durau cu zilele.

Realizator: Aşa este.

Mugur Isărescu: Durau de multe ori cu săptămânile. Avem lucruri, pe care acuma putem să le spunem, erau plăţi întârziate la exterior de până la 30 de zile, plăţi comerciale, într-adevăr. Aici la BNR se făceau liste de aşteptare pentru a face o plată în exterior. În prezent, orice bancă din România face plăţile aproape instantaneu oriunde în lume. Acesta este un progres extraordinar.

Realizator: Fabulos.

Mugur Isărescu: Trebuie să ne dăm seama de unde am plecat, ca să ştim unde suntem şi să vedem unde ne ducem.

Realizator: Cum vă explicaţi ca totuşi lumea este cam nemulţumită. Auzim critici, opinii negative, băncile sunt criticate puternic, Banca Naţională a început să fie criticată, imaginea, reputaţia sectorului bancar este afectată în zilele noastre. Unde ne îndreptăm din punct de vedere financiar-bancar?

Mugur Isărescu: Dumneavoastră aveţi dreptate. Noi, practic, trăim un paradox. Observăm şi noi aici la BNR că pe măsură ce fundamentele macroeconomice s-au îmbunătăţit, pe măsură ce inflaţia a scăzut, nu avem nici deflaţie, dar avem o inflaţie foarte scăzută, pe măsură ce dobânzile au ajuns la minime istorice, pe măsură ce lichiditatea pieţei este multă, poate chiar mai mult decât suficientă sau înteţit vocile acestea care îşi exprimă nemulţumirea, nemulţumirea faţă de sistemul bancar, faţă de funcţionarea sistemului bancar, nemulţumiri chiar la adresa BNR. Este o realitate pe care trebuie să o recunoaştem. Nemulţumirea este categoric legată de grupuri de nemulţumiţi care sunt destul de puternic mediatizaţi. Sunt persoane şi firme care au suferit de pe urma crizei, pentru că nu-şi mai pot plăti datoriile şi este normal să-şi manifeste nemulţumirea. Sunt persoane care şi-au pierdut locurile de muncă sau au trecut printr-o experienţă traumantizantă de reduceri de salarii în timp ce trebuiau să-şi plătească datoriile, datoriile scadente. Dar există şi nemulţumiri mari, se pare că aceştia sunt cei mai violenţi în exprimare, din partea celor care au făcut investiţii păguboase, au fost surprinşi de criză şi care apar în public şi se manifestă extrem acuzator la adresa băncilor. Datoria noastră este să stabilim un echilibru între ce s-a întâmlat în România în realitate, să le dăm dreptate în mare măsură acestor oameni care au suferit de pe urma crizei, dar, în acelaşi timp, să spunem şi lucruri precum următorul: în România, statul român, banul public nu a avansat un cent, un leu, în ajutorarea băncilor româneşti, fie ele cu capital românesc sau cu capital străin. Cu alte cuvinte, or fi avut şi băncile româneşti păcatele lor şi le vom discuta în continuare, dar soliditatea sistemului bancar românesc nu a fost în această perioadă pusă la îndoială. Mai mult, trebuie s-o spun cu tărie că starea macroeconomică a României este în prezent aproape dintre cele mai bune comparativ cu ţarile din regiune.

Realizator: Vorbim de moneda naţională, de leul românesc, iubiţi şi această monedă foarte tare. În contextul acestui paradox am avut şi am văzut de curând reacţii şocante. Câţiva protestatari au aruncat cu bani. Pentru mine asta a fost un lucru nemaipomenit, cu moneda naţională în stradă în faţa Băncii Naţionale. Cum să interpretăm acest gest, domnule guvernator? Eu am înţeles că erau oameni cu probleme financiare deosebite, atunci ce să înţelegem?

Mugur Isărescu: Aşa este, ce să înţelegem? Moneda naţională, leul, este unul dintre simbolurile acestei ţări. Gestul, total nefericit, de a arunca cu bani, moneda naţională, echivalează cu terfelirea tricolorului, un alt simbol al ţării, sau cu fluieratul atunci când se cântă imnul naţional. Eu nu ştiu ce au avut sau ce au gândit organizatorii acestui marş. A arunca, de asemenea cu bani semnifică risipa şi de aceea şi eu pot să vă întreb pe dumneavoastră, oare asta au vrut organizatorii să spună. Sper că nu au vrut să transmită aceste lucruri, sper din toată inima că nu au vrut să transmită aceste lucruri şi nici alte lucruri pe care ni le putem închipui, ci că mai de grabă au dorit să facă zgomot. Probabil că au dorit să se facă auziţi. Noi ştim că ei sunt un grup destul de gălăgios, dar limitat, de persoane şi că nu reprezintă, să spunem, marea masă a celor care lucrează cu sistemul bancar românesc.

Realizator: Şi care trudesc pentru fiecare leuţ în parte. Greşesc?

Mugur Isărescu: Nu, nu greşiţi deloc, şi nu numai că nu greşiţi deloc. Am văzut câteva dintre, hai să le spunem, lozincile cu care au venit. Una este într-adevăr destul de atrăgătoare pentru publicul larg. Şi aş vrea s-o comentez. Şi anume că Banca Nţională ar apăra băncile, iar guvernatorul ar fi avocatul băncilor. Eu trebuie s-o spun aici foarte clar, să audă toţi românii. Banca Naţională nu este avocatul niciunei bănci. Banca Naţională este protector şi ea protejează banii românilor, nu protejează o bancă sau alta. Banii deponenţilor sunt zece milioane de depozite bancare în sistemul bancar românesc. Deci banii deponenţilor, aceste sume extraordinare sunt peste 150 de miliarde de lei, care sunt banii oamenilor. Mai sunt încă vreo sută banii firmelor.

Realizator: Deci avuţia noastră.

Mugur Isărescu: 250, sunt banii noştri. Aceia trebuie să fie protejaţi. Noi pe aceia îi protejăm, pentru că aceşti bani sunt în bănci. Confuzia creată între a proteja sistemul bancar şi a proteja o bancă sau alta, cu care un client nemulţumit are probleme, este o confuzie extrem de gravă. Ea nu trebuie lăsată să persiste şi de aceea insist pe acest lucru. Propagarea acestei confuzii, că Banca Naţională ar proteja o bancă sau alta mi se pare extrem de periculoasă. Sunt puţin şi eu emoţionat, dar este datoria mea s-o spun. Mai vreau să spun câteva lucruri. Banca Naţională emite moneda naţională şi anume leul. Cu această monedă naţională se fac plăţi zilnice, sunt peste 300 de mii de plăţi care se fac zilnic. Îşi poate cineva închipui cum mai poate să funcţioneze o economie, cum mai poate să funcţioneze această ţară dacă 300 de mii de plăţi sunt puse sub semnul întrebării în fiecare zi? Ar putea să fie puse sub semnul întrebării în fiecare zi, prin manifestări din acestea mai mult sau mai puţin violente. Banca Naţională asigură, de asemenea, lichiditatea de care au nevoie băncile şi pieţele, lichiditatea necesară pentru ca tot acest flux de plăţi să se deruleze aşa cum trebuie. Apără moneda naţională, nu băncile. A apăra moneda naţională este datoria acestei instituţii de când s-a înfiinţat ea, apără leul. Şi nu uitaţi, de asemenea că leul românesc, aşa cum uneori îl privim noi şi cum aruncăm cu el pe scările Băncii Naţionale, într-o manieră iresponsabilă, este după un sfert de veac convertibil, total convertibil. Se tranzacţionează nu numai la Bucureşti, el se tranzacţionează şi la Londra şi în alte părţi ale lumii. Este deţinut şi de străini. Sunt peste 20 de miliarde de lei în prezent deţinute de câteva zeci de mii de nerezidenţi. Adică aceia au încredere în leu şi noi nu.

Realizator: Şi noi nu.

Mugur Isărescu: Cam aşa rezultă. Că noi nu avem încredere în leu şi că aruncăm cu el în stânga şi în dreapta. Sunt patetic, dar trebuie să fiu când e vorba de moneda naţională, că este simbolul nostru şi este moneda noastră. Crede cineva că este simplu să asiguri stabilitatea monedei naţionale? În ultimii doi ani, şi asta nu este o laudă, este o realitate pe care a constatat-o oricine, leul este una dintre cele mai stabile monede din regiune, în condiţiile unor turbulenţe europene şi internaţionale. Să ai grijă ca evoluţia leului să fie echilibrată, să nu apară mişcări bruşte, să nu se creeze distorsiuni nu este o chestiune uşoară, dar este într-adevăr datoria Băncii Naţionale. Şi atunci apare, într-adevăr, cum să spun, curios că pe unele posturi mediatice se pune întrebarea: dar ce face BNR?

Realizator: Ce face BNR?

Mugur Isărescu: Ce face, apără moneda naţională, asigură stabilitatea preţurilor, asigură stabilitatea financiară a ţării, asigură efectuarea fără probleme a celor peste 300 de mii de plăţi zilnice, asigură ca cei peste nouă milioane, zece milioane de români care au bani în bănci să fie siguri că acei bani sunt păstraţi, sunt în siguranţă. Îi asigură, de asemenea, pe cei peste trei, patru milioane de români care au credite la bănci şi care îşi rambursează creditele. Şi fac aici o mică paranteză. A rambursa banii nu este niciodată uşor, pentru nimeni. Închid paranteza. Îi asigură pe cei trei, patru milioane de români, persoane fizice şi alte câteva sute de mii de firme care îşi rambursează plăţile şi datoriile scadente că ei se vor situa în relaţie cu alţi debitori pe aceeaşi poziţie, pe poziţii echitabile, că nu favorizăm nici pe unul, nici pe altul.

Realizator: Altă problemă stringentă. Povestea cu francul elveţian. Vedem reacţii puternice ale oamenilor, nu numai în România, care au luat credite în această monedă. Cum aţi acţionat dumneavoastră?

Mugur Isărescu: Aici, vedeţi, sunt lucruri în care nu putem să acţionăm. Nu a fost decizia noastră. Nu a fost decizia noastră, nu a fost decizia nici a Băncii Centrale Europene. Suntem membri ai Băncii Centrale Europene. A fost decizia Băncii Centrale a Elveţiei. De aceea, a spune că leul s-a depreciat faţă de francul elveţian este eronat, pentru că şi leul s-a depreciat faţă de francul elveţian, şi euro s-a depreciat, şi dolarul. Consecinţă, formularea corectă pentru specialist este că francul elveţian s-a apreciat. A creat, într-adevăr, multe turbulenţe, nu numai la noi, în toate ţările în care s-au acordat credite în franci elveţieni, pentru că sumele care a trebuit să fie rambursate au fost mai mari. Am intervenit la momentul respectiv şi am spus că în cazul României impactul este cel mai mic, comparativ cu Ungaria, cu Polonia, cu Croaţia, ţări care a trebuit să ia măsuri şi că o soluţie rezonabilă este să încurajăm atât băncile, cât şi clienţii cu credite în franci elveţieni să discute de la caz la caz. Pentru că, în afară de acest aspect, toate sunt în franci elveţieni, fiecare credit are povestea lui. Există un credit pentru cineva care şi-a luat o casă. Există un credit pentru cineva care a vrut să călătorească în străinătate. Există un credit cu garanţie imobiliară. Există un credit cu garanţie…

Realizator: Deci e o istorie în spate.

Mugur Isărescu: Şi atunci a le trata pe toate la grămadă nu numai că nu este posibil…

Realizator: Olteneşte, otova, cum s-ar zice.

Mugur Isărescu: Cam otova, s-ar spune.

Realizator: Nu este posibil.

Mugur Isărescu: Da, noi credem că nu este posibil.

Realizator: Domnule guvernator, cinstit şi corect, sunt voci care spun că băncile doar câştigă de pe seama clienţilor, că nu-şi asumă nici un risc, că pun povara doar pe spinarea clienţilor, că n-au nici o responsabilitate, că nu pierd nimic şi sunt într-o zonă de confort. Cum răspundeţi acestor lucruri?

Mugur Isărescu: Răspund simplu. Nu este adevărat. Este o acuză şi o acuză mai degrabă emoţională. Realitatea este alta. Băncile în ultimii trei ani în România, cu excepţia anului trecut, într-adevăr au avut pierderi masive. A trebuit acţionarii să vină cu bani ca să acopere aceste pierderi, pentru a asigura stabilitatea sistemului. Băncile îşi asumă riscuri. Există chiar o definiţie care spune aşa: o bancă este o instituţie care lucrează cu riscul şi cu probabilitate mare de risc. Dar până unde îşi poate asuma o bancă riscuri? Până acolo încât să nu se atingă de banii deponenţilor, să nu se atingă de banii deponenţilor.

Realizator: Deci până să nu se atingă de banii deponenţilor.

Mugur Isărescu: Până acolo. Deci, în momentul în care o bancă nu dă napoi banii deponenţilor nu mai este bancă.

Realizator: Exact.

Mugur Isărescu: Şi atunci ea îşi poate asuma riscurile, mai discută cu clienţii, mai acceptă, dar trebuie să… Ea dă bani împrumut şi deponenţilor trebuie să le dea banii înapoi, pentru că nu dă cu împrumut banii băncii. Ea dă cu împrumut banii deponenţilor. Are un contract ferm, nemilos faţă de deponenţi. În momentul în care nu poate să dea înapoi la scadenţă sau la cerere banii unui singur deponent, se poate instaura panica bancară.

Realizator: Care este cumplită.

Mugur Isărescu: Este cumplită. Aţi văzut ce a fost în Grecia. Oameni stând la coadă ca să-şi retragă banii lor.

Realizator: Proprii lor bani.

Mugur Isărescu: Proprii lor bani. Aceea este criză bancară într-adevăr. Cu alte cuvinte, formulele de tipul băncile nu-şi asumă riscuri, sau băncile trebuie să fie partenere cu clienţii. Păi băncile nu pot să fie partenere de afaceri cu clieniţi. Creditul, de aia se numeşte credit, pentru că nu este o investiţie nu este un parteneriat de afaceri. Băncile dau credite cu garanţii, trebuie să recupereze banii ca să dea banii respectivi înapoi deponenţilor.

Realizator: Să dea banii înapoi deponenţilor.

Mugur Isărescu: Da. Confuzia aceasta care persistă este periculoasă şi, o spun de pe acuma, este în mare măsură vina băncilor comericale din România, a Asociaţiei Române a Băncilor care nu au continuat ceea ce s-a început atunci în 1991 cu educaţia bancară.

Realizator: Exact.

Mugur Isărescu: Noi am cerut atunci fiecărei bănci ca la intrare la ghişeu să existe în clar un bilanţ de bancă simplificat, pentru ca lumea să ştie cum funcţionează o bancă. Dacă se creează confuzii lumea uită cum functionează banca, bineînţeles că întregul mecanism este dat peste cap. Apar nemulţumiri şi cand doreşti să explici lucrurile, de multe ori este prea târziu.

Realizator: Am pierdut un tren cu educaţia asta financiară. Trebuia să o facem demult, nu-i aşa?

Mugur Isărescu: Nu, nu trebuia făcută demult, trebuia făcută încontinuu. Continuu şi cu voce tare. De aceea am creat un institut bancar român (IBR) unde am intrat, apropo de parteneriat, partener cu ARB şi unde acuma băncile comerciale participă în foarte mică măsură. Eu mă bucur că ultima declaraţie din partea Asociaţiei Române a Băncilor este că aici s-a pierdut pasul.

Realizator: O bătălie, pasul, o bătălie mediatică. Aşa este?

Mugur Isărescu: Ei au spus asta, că au pierdut o bătălie mediatică. Sunt puţin răutăcios acum, dar spun că nu aveau cum să piardă o bătălie mediatică în care nici cel puţin nu au intrat. Au preferat de fiecare dată să stea în spatele Băncii Naţionale sub un fel de protecţie a Băncii Naţionale şi din această cauză s-a întărit şi ideea că noi suntem avocatul lor. Noi nu am luat apărarea unei bănci, repet, noi luăm apărarea sistemului. Fără sistem financiar-bancar solid, stabil, economia de piaţă nu funcţionează.

Realizator: Şi asta ne interesează.

Mugur Isărescu: Asta ne interesează pentru că de aici vine prosperitate, de aici vine creştere economică, de aici vin şi salarii mai mari, să spunem aşa, şi pensii mai mari. Şi mă opresc aici, că aş putea să mai enumăr.

Realizator: Domnule guvernator, avem o dezbatere foarte intensă în aceste zile despre Legea dării în plată. Aţi afirmat, sau am auzit că aţi afirmat că este o gogomănie. De ce vă deranjează o lege despre care iniţiatorii spun că ajută oamenii să negocieze cu băncile, le obligă să-i ia în considerare.

Mugur Isărescu: Eh Doamne! Eu nu aveam cum să spun că o lege este o gogomănie. Eu m-am referit la un alt lucru, m-am referit la confuzia care domneşte în general în societatea românească legat de lucrurile pe care le-am discutat anterior, de funcţiile băncilor, de rolul BNR şi în acest context m-am referit la faptul că o lege care a fost prezentată iniţial ca fiind o lege socială, aşa a fost prezentată, aşa a fost introdusă în dezbaterea Parlamentului României, aşa a fost aprobată. După ce preşedintele României a trimis-o înapoi în Parlament pentru a fi reanalizată, a devenit peste noapte fie o lege a dreptăţii, fie o lege, să-i spunem aşa economică, fie o lege de protecţie a consumatorilor şi mă opresc aici, pentru că nu eu am spus despre această lege că este altceva decât o lege socială. Când am auzit că această lege a devenit nu lege socială, ci o lege economică, despre acest lucru am spus că este o gogomănie. Şi pot să mă explic.

Realizator: Chiar vă rog!

Mugur Isărescu: O lege economică, cel puţin pentru economişti, este precum legea cererii şi ofertei. Este o lege care există natural.

Realizator: Independent de voinţa noastră.

Mugur Isărescu: Da, şi atunci dacă iniţiatorul, promotorul legii spune la televizor, susţinut într-adevăr de un comentator, că aceasta este o lege economică şi insistă, apoi dacă dânsul este, să spunem, logic faţă de această idee, ar fi trebuit ca imediat să se ducă şi să retragă legea din Parlament, pentru că ea oricum există, nu? Ca orice lege economică este naturală.

Realizator: Exact, este naturală.

Mugur Isărescu: Şi atunci de ce ar trebui să mai legiferăm o lege care oricum există? Păi cum puteam să calific o asemenea dezbatere şi o asemenea afirmaţie decât ca fiind o gogomănie. Dar vedeţi, necazul nostru este că avem o dezbatere pe probleme financiar-bancare oarecum degradată. Se aruncă foarte multe afirmaţii şi se creează confuzia. Asta mi se pare…

Realizator: Cel mai periculos.

Mugur Isărescu: Cel mai periculos. Eu, de fapt, am crezut că din toată prezentarea aceea se va lua o altă frază a mea, şi anume că atunci când creezi confuzie sau când induci confuzie nu faci decât să erodezi orice ordine de drept pentru că lumea nu mai ştie despre ce discuţi şi nu mai ştie în ce să aibă încredere.

Realizator: Despre ce discutăm, exact. Mai există în alte părţi aşa ceva?

Mugur Isărescu: O lege ca aceasta…

Realizator: O lege ca aceasta, sau suntem iarăşi inventatorul luminii?

Mugur Isărescu: Eu am auzit în aceeaşi serie de dezbateri şi tot de la iniţiatori că asemenea lege există în Statele Unite, există peste tot în Europa. Nu este adevărat.

Realizator: Deci nu există.

Mugur Isărescu: Nu. Aşa ceva ca la noi nu există nicăieri. În Statele Unite, din 50 de state în 11 state există legi de acum 100 de ani, deci ele nu sunt retroactive ca la noi, adică nu o aprobi astăzi ca să se aplice pe trecut.

Realizator: Scuzaţi-mă că vă întrerup, dar retroactivitatea la o lege nu prea există.

Mugur Isărescu: Păi nu prea, în afară de cele penale nu există. Dar asta este o altă discuţie şi nu aş vrea să transform discuţia noastră într-una juridică. Aş vrea totuşi ca mesajele noastre să ajungă la public. Deci, în Statele Unite, repet, din 50 de state există numai în 11 state şi în niciunul din cele 11 state nu este retroactivă şi condiţiile sunt mult, mult mai severe decât cele prevăzute în legea românească. De exemplu, dacă între valoarea imobilului dat în plată şi cât a mai rămas de rambursat din creditul respectiv, există o diferenţă pozitivă, cu alte cuvinte imobilul are o valoare mai mică decât cât mai are persoana respectivă de rambursat, acela este considerat venit suplimentar şi se impozitează. Dacă tot dăm exemple din exterior hai să le spunem, în întregime. Toate aceste explicaţii există de mai multă vreme pe site-ul Băncii Naţionale. Şi Banca Naţională în tradiţia şi în obligaţia ei informează corect publicul, informează corect publicul. Şi suntem recunoscuţi, nu numai în România, suntem recunoscuţi pe plan internaţional ca o instituţie extrem de serioasă, cu informaţii solide. În Europa, sub forma din România, nu există în nici o ţară. Principiul dării în plată este acceptat la buna înţelegere, la buna înţelegere dintre creditor şi debitor, ceea ce este cu totul altceva. Că şi acuma între debitor şi creditor se poate stabili în România, conform Codului Civil, acest principiu. Există un experiment în Spania, nu în totalitate fericit, dar acest experiment nu se referă neapărat la darea în plată. El se referă la protejarea omului care nu mai poate să-şi plătească casa în care locuieşte şi este nevoit să plece din casa sa. Deci are cu totul altă…

Realizator: O altă direcţie.

Mugur Isărescu: …destinaţie. În Letonia există, de câţiva ani, o lege a dării în plată, dar nu este retroactivă, foarte important, şi a suferit numeroase amendamente. Cu alte cuvinte dumneavoastră aveţi dreptate. Ceea ce s-a propus în forma iniţială şi s-a aprobat în Parlamentul României este un experiment unicat.

Realizator: Domnule Guvernator, totuşi prin această lege se aplică, se spune că se aplică o directivă europeană, directiva 17 din 2014.

Mugur Isărescu: Nici acest lucru nu este adevărat. Directiva respectivă se referă la alte lucruri, cu altă ocazie, pentru că acuma nu avem timp, putem să discutăm şi despre această directivă. Ea se referă, în principiu, la umanizarea creditului, la transparenţă şi în luna martie România, statul român are obligaţia să adopte o lege care să pună în practică această directivă europeană. Şi ar fi foarte bine să asistăm la un proces de convertire în măsura în care se poate, a acestei legi numită darea în plată spre adevăratul sens al directivei europene.

Realizator: Deci, domnule guvernator, ca să concluzionăm. Până acuma este o diversiune, o dezinformare, de unde credeţi, vă întreb omeneşte, acuma, că apar asemenea probleme, asemenea confuzii care fac rău nouă personal, oamenilor de rând, economiei, pieţei şi chiar pe plan internaţional, dacă stau să mă gândesc, nu?

Mugur Isărescu: Dumneavoastră aţi vorbit de diversiune. Eu îmi fac datoria ca să informez corect publicul din România. Repet, informaţiile corecte sunt pe site-ul Băncii Naţionale. Avem mai multe lucrări publicate. Oricine are acces la ele. La partea a doua a întrebării dumneavoastră, dacă ne fac rău pe plan internaţional, da. Ne ştirbesc din credibilitate.

Realizator: Domnule guvernator, înţeleg faptul că guvernul a spus ieri că Legea dării în plată nu trebuie să se aplice la prima casă. Această lege trebuie să-şi păstreze caracterul social. Ce se întâmplă cu programul „Prima casă”? Fiind postul naţional trebuie…

Mugur Isărescu: Părerea mea şi în general părerea Băncii Naţionale, că am discutat şi noi aici aceste aspecte. Este un program guvernamental. Acest program guvernamental nu are ce căuta în legea dării în plată, nu are ce căuta. A vorbi într-o lege, cum este darea în plată, despre punerea în discuţie a unei garanţii a statului român, cu alte cuvinte o lege a statului român să pună în discuţie sub orice formă garanţia statului român, eu atâta pot să spun: sună groaznic, sună groaznic şi pe plan intern şi pe plan internaţional. Cu alte cuvinte, dacă statul român, legiuitorul doreşte să se adreseze prin darea în plată şi beneficiarilor creditelor din programul „Prima casă” are posibilitatea să se adrese în altă lege, în legea proiectului respectiv ş.a.m.d., într-o manieră clară, fără confuzii, fără să apară niciun fel de interpretare privind garanţia statului român. Garanţiile statului român trebuie să nu fie puse sub semnul întrebării. De aia avem 33 de miliarde de dolari sau euro în rezerva internaţională. Mai avem şi câteva miliarde sub formă de aur, ca să garantăm orice obligaţie a statului român.

Realizator: Aşa e suveranitatea noastră, nu?

Mugur Isărescu: Bineînţeles că este.

Realizator: Eu aşa înţeleg.

Mugur Isărescu: Dacă, încă o dată, dorim să extindem, să spunem, sfera de aplicare a acestei protecţii a consumatorului de servicii financiare avem directiva 17, pe care oricum trebuie să o punem în aplicare.

Realizator: 17, da, despre care, ca să vorbim aşa, vorbirăm înainte. Domnule guvernator, timpul nostru ştiţi că se apropie de sfârşit. Am şi eu şi mai mulţi o carte, o sintagmă, vă întreb direct aşa cum vă cunosc. Unde simţiţi că ne aflăm noi astăzi, între enclavizare şi partea activă în calitatea noastră de membru în casa comună a Europei?

Mugur Isărescu: Noi ne aflăm în Europa. Nu-mi plac formulele pe care dumneavoastră le-aţi menţionat. Şi mie îmi place să spun, numai ca persoană care am contribuit alături de mulţi, mulţi alţii la acest proiect european al României, mie îmi place să spun că România se află în Europa. A fost un drum greu şi el nu este încă terminat, pentru că mai avem multe lucruri ca să putem să spunem că suntem în totalitate în Europa, că suntem integraţi. Mai avem multe lucruri de făcut. Avem, de exemplu, îmi spun şi eu obsesia mea, să trceem odată Carpaţii cu autostradă, să legăm direct nu numai Transilvania dar şi Bucureştiul, şi Moldova, şi Dobrogea de Europa. Deci, eu cred că suntem în Europa, dar drumul nostru european nu s-a terminat. El trebuie să fie consolidat.

Realizator: Şi să continue. Care este speranţa dumneavoastră, domnule guvernator?

Mugur Isărescu: Speranţa mea nu poate să fie decât o Europă unită, o unitate în diversitate, aşa cum este proiectul european, dar o Europă unită. Eu cred într-adevăr şi nu pot să neg că Europa trece în prezent, această Europă unită, prin momente grele. Este şi o criză a creşterii. Nu uitaţi, de la 10, 12 ţări am ajuns la aproape 30 de ţări. Este şi o criză a integrării. De la o piaţă comună s-a ajuns la sisteme bancare aproape comune. De aceea şi, apropo de discuţia noastră, şi sistemul bancar din România trebuie să respecte regulile europene. Altfel cum mai poţi să faci rapid plăţi în exterior? Sunt peste 10 milioane de cărţi de credit în România cu care să plăteşti oriunde în lume. Da. Şi în Europa. Credeţi că cineva ţi le acceptă dacă sistemul bancar românesc vine cu inovaţii şi creează altceva decât este în Europa? Deci, închei, spun, cred într-o Europă unită în diversitatea sa şi culturală şi naţională.

Realizator: Domnule guvernator, ultima întrebare se referă la faptul dacă este ceva care aţi dori să transmiteţi ascultătorului român, care se află pe lungimile de undă, ale Radio România şi eu nu v-am pus această întrebare.

Mugur Isărescu: Este un mesaj şi el se referă şi la situaţia actuală a României. Constat multă confuzie şi ceva pesimism. Mesajul meu acum, în prag de primăvară, este mai degrabă precaut-optimist. Trebuie să repet, nu sună nici a laudă şi nici a, să-i spunem aşa, euforie. Avem o situaţie macroeconomică bună, trebuie însă să o consolidăm. Dar aşa cum în cei 25 de ani nu am văzut în România o situaţie macroeconomică mai bună, nu am văzut niciodată atâta pericole ca acum, pericole care vin, în primul rând, din aceaste confuzii. Cred că unele sunt chiar induse din nerăbdare, din necunoaştere, din dialog dezlânat, din, hai să spun şi acest lucru, neluarea în serios sau luarea prea în joacă a unor probleme cheie. Cu sistemul bancar financiar nu putem să ne jucăm. Nu putem să ne jucăm cu focul. Este esenţial acest sistem pentru buna funcţionare a economiei româneşti. Atenţie în mod deosebit la cei care creează confuzie prin zgomot sau pe alte căi. Noi toţi vom avea de suferit dacă picăm în această capcană a confuziilor, a grabei, a unor decizii luate în pripă după analize precare. Şi în final, daţi-mi voie să citez dintr-un înţelept al României, Grigore Moisil. Academicianul Grigore Moisil afirma, cândva, când eram eu student, următoarele: „Omul când nu înţelege e contra.”

Realizator: Domnule academician Mugur Constantin Isărescu, domnule guvernator Mugur Constantin Isărescu, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru faptul că v-aţi încăpăţânat să credeţi şi să acţionaţi, că România poate şi trebuie să fie mişcată, să vă mulţumesc pentru participarea la această emisiune. Să nu ne ocoliţi.

Mugur Isărescu: Banca Naţională a României mulţumeşte din toată inima postului public de Radiodifuziune.