Viitura de pe Dunăre face ca hidrocentrala Porţile de Fier 2 să fie aproape de pragul în care să producă energie electrică în pierdere. Potrivit administratorului judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, un debit al Dunării la intrarea în ţară de peste 12.000 de metri cubi pe secundă face ca Porţile de Fier să nu mai fie rentabile în producţia de energie. Borza oferă şi explicaţii: „Ajunge să ne coste MWh peste 200 de lei, din cauză că, la asemenea debite, numai costul apei uzinate ajunge la 170 de lei. Or, în piaţă MWh se vinde cu 155 de lei. E mai economic să opreşti agregatele şi să deversezi, dar, dacă se va ajunge acolo, probabil că vom produce în continuare, ca să nu zică unii că am oprit Porţile de Fier şi că afectăm stabilitatea energetică a ţării”. În prezent, debitul Dunării este de 11.700 de metri cubi pe secundă, însă prognoza INHGA arată că debitele vor scădea, săptămâna viitoare, până la 11.300 de metri cubi pe secundă.
La peste 13.000 de metri cubi pe secundă, chiar şi Porţile de Fier 1 nu mai pot produce energie, pentru că nu mai există suficientă cădere care să antreneze turbinele. În această situaţie, Hidroelectrica trebuie să deverseze apă în bazinul inferior fără a produce curent. Dacă ar uzina, compania nu ar produce decât pierderi.
Ieri, Hidroelectrica era principala sursă de producţie de energie electrică din ţară, cu peste 2.000 de MWh, circa 30% din total. Trei dintre cele patru agregate stricate de la Porţile de Fier 1 şi 2 au fost repuse în funcţiune. „Cele două agregate de la PF1, care au fost în revizie, au reintrat în funcţiune. Funcţionează din nou şi unul dintre cele două agregate intrate în revizie de la PF2”, arată Borza.
Construcţia hidrotehnică Porţile de Fier, formată din hidrocentralele Porţile de Fier 1 şi Porţile de Fier 2, este cea mai mare de pe Dunăre şi una dintre cele mai mari din Europa, reprezentând principalul activ al Hidroelecgrica. Hidrocentralele au o capacitate instalată totală de 2.760 de MW, putere împărţită egal între România şi Serbia.