Stabilitate financiară: IMM-urile româneşti sunt mai profitabile decât firmele străine, deşi puţine iau bani de la bănci

IMM-urile românești preferă să se autofinanțeze decât să se împrumute la bănci, conform Raportului de stabilitate financiară publicat de BNR. Dacă firmele românești se plâng de garanțiile și costurile percepute de bănci, BNR atrage atenția asupra faptului că sectorul bancar este supraexpus față de sectorul imobiliar al companiilor creditate.

Mai mult decât atât, așa cum explică Florian Neagu, director adjunct, Direcţia de Stabilitate Financiară a BNR, “dacă analizăm evoluția din ultimii zece ani a firmelor cu capital autohton comparativ cu cea a firmelor românești cu capital străin, vom constata că, adunate, profiturile companiilor românești cu capital majoritar autohton sunt cu 30% mai mari decât cele ale companiilor românești cu capital străin.  

Dacă ne uităm la pierderi, tot așa, pe cele două categorii de capitaluri de firme, pe zece ani, constatăm că sunt egale. Deci, firmele străine fac același volum de pierderi ca și firmele autohtone. Ca și contribuție la valoare adăugată în cifra de afaceri a pieții, ponderea celor două categoruii este jumătate-jumătate. Dar ca număr, IMM-urile cu capital autohton sunt de 9-10 ori mai multe decât firmele românești cu capital străin”.  

Creditarea companiilor a scăzut în 2015

Finanțarea companiilor (excluzând creditele scoase în afara bilanțului) a cunoscut scăderi generalizate pentru majoritatea tipurilor de credite. Din perspectiva modificării modelului de afaceri al băncilor, se observă că în cazul sectoarelor producătoare de bunuri comercializabile, al firmelor inovative, al serviciilor comercializabile (turism, transporturi, telecomunicații) sau al sectoarelor economice productive și cu potențial de export, ajustarea finanțărilor a fost mai redusă decât în cazul celorlalte tipuri de credite.

Astfel, sectoarele producătoare de bunuri comercializabile au înregistrat o creștere cu 0,5% a creditării față de reducerea de 7,7% consemnată în cazul celor producătoare de bunuri necomercializabile; majoritatea sectoarelor principale de activitate au înregistrat reduceri ale finanțării, cea mai importantă producându-se în cazul sectorului construcțiilor (-12,9%), cu excepția agriculturii, unde s-a înregistrat un avans al fi nanțării de 5,5%; creditul acordat firmelor producătoare de bunuri cu valoare adăugată mare (medium high-tech și high-tech) a scăzut cu 10,6%, comparativ cu avansul de 0,5% în cazul firmelor care încorporează o valoare adăugată mai scăzută în bunurile pe care le produc (low-tech și medium low-tech); firmele prestatoare de servicii care presupun un nivel de cunoaștere mai ridicat (knowledge-intensive) au cunoscut o reducere a finanțărilor mai mare decât în cazul firmelor prestatoare de servicii care presupun un nivel de cunoaștere mai scăzut (less knowledge-intensive), respectiv cu -9,5% față de -5,2%. În cazul IMM s-a înregistrat o diminuare a finanțărilor de 6%, mai mare decât în cazul corporațiilor (unde scăderea a fost de 1,5%).

IMM-urile fără credite au o contribuție mai mare la creșterea economică

Un număr redus și în scădere de IMM-uri din România apelează la surse de finanțare de la băncile autohtone, reprezentând 16,1% din totalul companiilor active. Contribuția acestora în economie s-a situat sub cea a IMM-urilor care nu dețin credite de la băncile autohtone.

IMM cu credite generează 22,6 la% din valoarea adăugată creată de companiile nefinanciare și dețin 24,6% din activele totale ale acestora. Totodată, acestea angajează 24,9% din numărul de salariați ai agenților economici, prin intermediul cărora produc circa 25,7% din cifra de afaceri a întreprinderilor.

Activitatea de creditare este comasată la nivelul unui număr relativ redus de IMM-uri, iar în cadrul acestora, volumul împrumuturilor este de asemenea concentrat: primele 10% din IMM clasificate după valoarea creditelor acordate de bănci dețin 79,5% din totalul finanțării.

Cererea de credite a companiilor este „reticentă”

Conform studiului realizat de BNR, principalele obstacole întâmpinate de către firme în accesarea de finanțare de la bănci și/sau IFN vizează cerințele privind valoarea sau tipul garanției, nivelul prea ridicat al dobânzilor și comisioanelor, precum și clauzele contractuale în general. De asemenea, din chestionar mai reiese că firmele prezintă o oarecare reticență în a (mai) contracta credite, indiferent de cost (64% dintre firme nu ar contracta un credit în lei și 68% dintre firme nu ar contracta un credit în euro), intenționând să-și mențină sau chiar să-și reducă gradul de îndatorare bancară. Ca alternativă la creditul bancar, companiile preferă preponderent finanțarea internă: 44% dintre firmele respondente au optat pentru reinvestirea profitului sau vânzarea de active ca sursă alternativă de finanțare, inclusiv acele companii care au indicat o scădere a profitului în perioada de referință (35% din firmele aflate în această situație).

Sondajul privind creditarea companiilor nefinanciare și a populației conturează aceeași perspectivă. Eforturile de refacere a bilanțurilor sectorului privat au menținut, cu unele excepții, piața locală a creditului la un nivel redus, atât în ceea ce privește cererea, cât și oferta. Cererea de credit formulată de companiile nefinanciare în perioada decembrie 2013 – iunie 2015 a înregistrat evoluții oscilante, fără o tendință clară.

Agricultura, un business profitabil

După sectorul de activitate, cele mai dinamice sectoare din punct de vedere al majorării valorii adăugate brute și cifrei de afaceri au fost agricultura (cu o creștere a VAB de 9,2% și a vânzărilor de 7,9%) și industria (cu un avans de 7,7%, respectiv 3%).

Agricultura se situează de altfel pe locul trei în funcție de nivelul rentabilității capitalurilor (13,2% în anul 2014), după comerț (21,4%) și servicii (16,1%). La polul opus, sectorul utilităților înregistrează cea mai scăzută rentabilitate, în timp ce în cazul sectorului imobiliar, ROE s-a situat pentru prima oară de la declanșarea crizei financiare în teritoriu pozitiv (5,4% în decembrie 2014 față de -4% în anul anterior) pe fondul îmbunătățirii rezultatului obținut din activitatea de exploatare. Pe de altă parte, poziția lichidității în sectorul imobiliar se menține în continuare la cel mai redus nivel din economie, indicatorul de lichiditate generală fi ind 46,5% în anul 2014, în scădere comparativ cu anul precedent (48,3%) și aproape la jumătate față de media pe ansamblul companiilor nefinanciare (90,4%).

În contextul în care expunerea băncilor față de sectorul imobiliar este importantă (15,3% în iunie 2015), gradul redus de lichiditate a acestei ramuri de activitate se poate translata într-o potențială vulnerabilitate.