Lazea: Crizele se rezolvă pe calea grea a reformelor. Deflaţia este prezentată ca fiind un fel de monstru cu şapte capete

‘Politicile monetare neconvenţionale au apărut în urma unui diagnostic greşit pus de economişti acestei crize prin care încă trecem. Aceştia au spus că trecem printr-un deficit de cerere, iar politicile de stimulare vor rezolva criza. De ce diagnosticul este greşit? Pentru că această criză are la bază supra-îndatorarea. Toate sectoarele sunt supra-îndatorate: şi gospodăriile, şi companiile, şi băncile, şi statele. Şi atunci când lumea este supra-îndatorată, poţi să arunci bani şi cu elicopterul, că nu rezolvi problema’, a explicat Lazea în cadrul unei conferinţe de specialitate, precizând că vorbeşte în nume personal.

Acesta a detaliat cele două dimensiuni ale politicii de QE (quantitative easing), cea care afectează dobânda, respectiv preţul banilor, şi cea care afectează masa monetară (cantitatea).

‘Prin acestea s-a încercat, de către marile bănci centrale, să se rezolve această criză. Pe de altă parte, acestea au recunoscut că prin acţiunile lor nu pot înlocui reformele structurale, ci doar să câştige timp pentru guverne să realizeze aceste probleme. Însă, în 4 – 5 ani nu s-a făcut nimic în sensul reformelor, iar băncile centrale nu numai că nu au stopat aceste măsuri şi nu au avertizat că întorc foaia, ci le continuă şi chiar fac mai mult’, a adăugat Lazea.

În opinia sa, ‘băncile centrale ar trebui să le reamintească politicienilor că nu aşa se rezolvă crizele, ci pe calea grea a reformelor structurale’.

Economistul a analizat şi obiectivele, declarate şi nedeclarate ale acestor decizii ale băncilor centrale. Obiectivele declarate vizează stimularea creşterii economice şi combaterea deflaţiei, iar cele nedeclarate se referă la reducerea datoriilor şi la creşterea preţurilor unor active, în special a celor bursiere.

Lazea consideră că primul obiectiv, acela de stimulare a creşterii economice prin reducerea dobânzilor nu a funcţionat, pentru că aceste canale comerciale dintre bănci şi economie sunt blocate, având în vedere că, din cauza supra-îndatorării, toată lumea este ocupată să îşi plătească datoriile, nu să consume mai mult.

În ceea ce priveşte teama de deflaţie, oficialul BNR a spus că aceasta este alimentată de către cei care pierd din acest fenomen, în detrimentul celor care ar putea câştiga.

‘Deflaţia este prezentată ca fiind un fel de monstru cu şapte capete, cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Să ne amintim că, în secolul XIX, şi cât a fost etalonul aur, acesta nu era decât un instrument de reechilibrare a economiei. Cine câştigă şi cine pierde din deflaţie: câştigă vârstnicii, pierd tinerii, câştigă consumatorii, pierd producătorii, câştigă salariaţii, pierd angajatorii, cei care economisesc câştigă, pierd cei care se împrumută. Deci care este problema? Este clar că cei care ar câştiga sunt mai mulţi, dar habar nu au de acest lucru. Şi atunci cei care pierd, fiind mai uniţi şi mai vocali, dau tonul în dezbaterea publică şi spun: Vai, ce rău o să ne fie !’, a spus economistul.

Al treilea motiv al dobânzilor reduse, şi cel mai important în opinia lui Lazea, este cel legat de reducerea datoriei publice şi private.

‘Se spune foarte mult despre datoriile statelor, care sunt de 90% – 100% din PIB, şi foarte puţin despre cele private, care sunt spre 200%. În aceste condiţii, orice creştere de dobândă de politică monetară este distrugătoare pentru finanţele publice. Chiar şi Germania, cu o datorie publică de 80% din PIB, dacă ar creşte rata dobânzii la euro cu un punct procentual, ar trebui să pună deoparte 0,8 puncte procentuale din PIB suplimentar pentru plata dobânzilor. Nu mai vorbim de Grecia, Portugalia şi aşa mai departe’, a subliniat Lazea.

În viziunea acestuia, al patrulea obiectiv al acestor măsuri este creşterea preţurilor unor active, adică ‘să îi facă pe oameni să se simtă mai bogaţi’, în mod artificial.

‘Lumea nu îşi mai ţine banii la bancă, se duce cu ei pe bursă, creşte preţul caselor, deci creşte sentimentul de avuţie sporită. Problema cu aceste politici este că duc la bule speculative, dar se pare că acest lucru este acceptat. A doua problemă cu aceste politici este că ele cresc disparităţile, cei bogaţi devin şi mai bogaţi, şi astfel sunt răsplătiţi cei care au stat la origine crizei’, a menţionat Valentin Lazea, ca susţine, totodată, că cele patru scopuri fie nu sunt atinse, fie sunt perverse.

Referitor la suplimentarea cantitativă a banilor, Lazea a spus că această operaţiune trebuie să aibă în spate garanţii, însă, acestea fiind limitate, există riscul ca băncile centrale să accepte garanţii din ce în ce mai îndoielnice.

Economistul BNR a susţinut, de asemenea, că şi economiştii au avut partea lor de vină, pentru că au susţinut această politică de stimulare monetară, unii din dorinţa de a deveni celebri, alţii din interesul de a servi politicul