Celebrii pantofi italieneşti sunt, de fapt, produşi de românce. 29 de milioane de perechi ajung anual în Italia

Fostele ţări comuniste au preluat treptat, începând cu anii 90, rolul pe care statele asiatice îl au în industria europeană a modei. Forţa de muncă ieftină la mică distanţă de consumatorul final i-a făcut rapid pe managerii marilor jucători din industrie, precum Zara, Deichmann, Ara, Geox, Bata, Leder & Schuh AG or Ecco, să îşi mute capacităţile de producţie în statele sărace ale Europei. La aproape zece ani de la aderarea la UE, România a rămas încă pe harta cusătoreselor ieftine care produc lohn în Europa, alături de Slovacia, Albania, Bosnia-Herzegovina şi Macedonia, potrivit unui studiu realizat de 14 cercetători pentru Comisia Europeană. 

Cercetarea a inclus şi Polonia care a ieşit însă de pe autostrada fără sfârşit şi fără miză care este lohnul – un sistem creat în anii 70 care a dat de muncă Europei de Est, dar care nu oferă oportunităţi nici muncitorilor plătiţi foarte prost nici patronilor a căror valoare adăugată este minimă. „Sistemul OPT (prin care ţesăturile sunt trimise pentru a fi cusute într-o ţară cu salarii mici şi re-importate cu taxe vamale zero) s-a dovedit a fi o cale înfundată pentru muncitori, economiile statelor şi afaceri”, susţin realizatorii studiului care atrag atenţia că salariile din statele fost comuniste sunt menţinute la cele mai mici niveluri prin constrângerile Comisiei Europeană, FMI şi Banca Mondială. „Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială îşi exercită influneţa asupra statelor fost comuniste cu scopul de a restricţiona majorările salariale prin anumite politici negociate în în momentul acordării unor împrumuturi financiare. Aceste politici salariale restrictive duc la menţinerea unei zone europene unde veniturile sunt mici”, se arată în raport.

Studiul a vizat şase state cu producţii mari de pantofi.

Suntem al patrulea cel mai mare producător european de pantofi

Potrivit datelor prezentate în studiu, aferente anului 2014, România produce 8,2% din cele aproximativ 729 de milioane de perechi de pantofi fabricaţi în Europa, fiind al patrulea cel mai mare producător european, după Italia unde se fabrică 50% din pantofii fabricaţi în UE, Spania (13%) şi Portugalia (12%). Consumul în statele membre este de aproximativ 3,3 miliarde de perechi pe an, producţia realizată pe bătrânul continent fiind comercializată în proporţie de 90% tot în Europa.  „În multe cazuri, fabricarea pantofilor nu are loc în acele state care pun produsul pe piaţă. Multe etape ale procesului de fabricaţie sunt externalizate către statele europene care au costuri mici ale forţei de muncă şi către Turcia”, se arată în raport.

Un pantof exportat de România din doi ajunge în Italia

Este şi cazul României care exportă anual în jur de 29 de milioane de perechi de pantofi în Italia, adică 51% din totalul exporturilor pe care le realizează, atât în volum cât şi în valoare. Tot în Italia, exportă şi fabricile din Albania (11,2 de milioane de perechi de pantofi, reprezentând 99% din totalul exportului) şi cele din Macedonia (97% din exportul total). În schimb, Polonia şi Slovacia produc pentru piaţa Germaniei. „Mare parte din exporturile realizate de ţările care produc conform unor contracte OPT (tip lohn n. red.) ajung în Europa de Vest, iar marte parte în Italia. Transparenţa este de multe ori o provocare”, mai spun analiştii care atrag atenţia că mare parte dintre muncitorii din statele fost comuniste care lucrează în acest sistem nici măcar nu ştiu pentru cine produc. 

Condiţii greu de imaginat pentru muncitori

În toate cele 28 de state membre, numărul angajaţilor în industria încălţămintei şi a pielăriei se ridică la aproximativ 300.000 de persoane. Dintre aceştia, 120.000 sunt locuitori ai celor şase state analizate în cadrul studiului, iar cifrele reale ar putea fi spre 200.000 de persoane în condiţiile în care în acest domeniu munca la negru este o constantă. În ceea ce priveşte salariile acestor angajaţi, potrivit studiului, „în toate cele şase state angajaţii au salarii atât de mici că nici măcar nu le acoperă nevoile de bază”.  „În toate statele europene analizate, diferenţa dintre salariul estimat a ajunge pentru nevoile zilnice şi salariul minim pe economie este mai mare decât este în China. În România şi Macedonia, spre exemplu, salariul minim pe economie exprimat în euro este chiar mai mic decât salariul minim din China. Toţi angajaţii pe care i-am intervievat au menţionat că principala lor preocupare este salariul foarte mic. De asemenea, mulţi au menţionat că nu li se plătesc orele suplimentare, au dificultăţi în a-şi lua concediul legal, nu li se plătesc asigurările sociale, muncesc în condiţii dificile (căldură excesivă sau frig) şi au risc mare de a se îmbolnăvi pentru că lucrează în mediu toxic”, se arată în raport.

Iar acestea sunt doare câteva dintre problemele muncitorilor. În România, spre exemplu, în perioadele de vârf, angajaţii sunt puşi să lucreze şi acasă, după terminarea orele de program, pentru a-şi atinge targetul.  

Salariul românilor, mai mic decât în Bosnia

Comparând salariile muncitorilor români cu cele ale lucrătorilor din celelalte cinci state analizate, cercetătorii au ajuns la concluzia că în România se primeşte al treilea cel mai mic salariu, după Albania şi Macedonia. Astfel, potrivit cifrelor oferite de salariaţi în cadrul interviurilor, în România retribuţia unui angajat porneşte de la 143 de euro net (inclusiv sporuri pentru opre suplimentare şi bonusuri) şi ajunge la 238 de euro, media fiind de 177 de euro. În schimb, cheltuielile unei familii din care fac parte patru membrii se ridică la cel puţin 706 euro.

În Albania, venitul minim este de 100 de euro, maximum de 251 de euro şi o valoare a cheltuielilor familiale de 588 de euro. Albania este astfel ţara cu cel mai mic salariu net în industria producătoate de încălţăminte, urmată fiind de Macedonia unde salariile pornesc de la 137 de euro net, media este de 161 de euro, iar maxima atinge 194, în timp ce cheltuielile lunare sunt de 726 de euro. 

Muncitorii din fabricile de pantofi din Bosnia câştigă net cel puţin 169 de euro pe lună, salariul mediu fiind de 204 euro pe lună, iar cheltuielile gospodăriei de 859 de euro, în vreme ce în Polonia şi Slovacia veniturile minime nete trec de 300 de euro pe lună. Cel mai mult încasează slovacii-cel puţin 350 de euro. Media la ei este însă de 500 de euro, iar maxima de 600 de euro în timp ce cheltuielile lor lunare ajung la 1.360 de euro.

Spre comparaţie, salariul minim pe economie în China este de 213 euro.

Studiul a fost realizat în perioada octombrie-decembrie pe baza a 179 de interviuri cu muncitori din 12 fabrici din cele şase state.