Ce spune Diaspora despre votul prin corespondenţă: „Nu ştiu nimic despre ce trebuie să fac”

„Am votat mereu, nu m-am înscris pentru că nu ştiu absolut nimic despre ce trebuie să fac”, îmi spune Florin, fost jurnalist în România, actual doctorand în studii media şi comunicare în Hong Kong. Drumul său din redacţia de ştiri bucureşteană spre extremul Orient a trecut prin Utrecht, Olanda, unde a făcut un master tot în studii media.

De cealaltă parte a Oceanului Pacific, în San Francisco, California, Natalia nu are nici ea habar despre votul românesc prin corespondenţă. „Sinceră să fiu, nici nu am ştiut că se poate vota prin corespondenţă acum în România. Am votat o singură dată în România (sunt în SUA de când aveam 18 ani, iar aici votez doar prin corespondenţă”, îmi spune ea. Natalia a plecat din ţară în urmă cu aproximativ 15 ani şi s-a stabilit definitiv în California.

Undeva la mijloc şi mult mai aproape de scena politică dâmboviţeană, în Londra, situaţia e identică. „Nu m-am înscris pentru a vota prin corespondenţă în principal pentru că nu ştiam că e o opţiune”, îmi spune Ioana. Ea se află în capitala Marii Britanii de cinci ani, lucrează la o multinaţională şi, în paralel, a făcut şi studii masterale.

Florin, Natalia şi Ioana au în comun, în primul rând, faptul că sunt cetăţeni români cu reşedinţa sau domiciliul în străinătate, trei dintre milioanele de concetăţeni aflaţi în această situaţie. Pentru ei Parlamentul de la Bucureşti a votat anul trecut, după lungi dezbateri, legea votului prin corespondenţă. Un act normativ criticat şi contestat, care este pe cale să fie modificat cu trei luni înainte de alegeri pentru că abia acum autorităţile şi-au dat seama că poate fi îmbunătăţit.

Legea votului prin corespondenţă a adus câteva inovaţii notabile. Principala prevedere, aşa cum îi spune şi numele, este posibilitatea de a vota prin corespondenţă, adică de acasă. Ce-i drept, această posibilitate este rezervată exclusiv românilor aflaţi în afara graniţelor, dar nu celor plecaţi în vacanţă, ci pentru cei cu reşedinţa sau domiciliul într-o ţară străină. Pentru a putea vota prin corespondenţă, un român din diaspora trebuie să se înscrie în Registrul electoral, adică să trimită prin poştă sau să depună personal o cerere scrisă în acest sens la misiunea diplomatică sau oficiul consular din ţara în care se află.

Aparent e simplu. Dar din aprilie şi până pe 22 august, în aproape cinci luni, abia 5.161 dintre românii plecaţi din ţară s-au înscris pentru votul prin corespondenţă. Asta deşi diaspora românească numără între şapte sute de mii (datele puţin probabile ale recensământului din 2011) şi peste trei milioane de oameni (estimările neoficiale, dar mult mai realiste). Cauzele sunt complexe: de la absenţa informaţiilor despre noua procedură de vot, la lehamite faţă de scena politică de la Bucureşti sau pur şi simplu lipsa timpului necesar înregistrării cererii de vot prin corespondenţă.

„În mod normal, consulatul României din Hong Kong ne informează despre evenimente care au un impact asupra comunităţii de români. Însă de anul trecut, de când s-a schimbat consulul, nu s-a mai facut nicio informare. Practic, eu trebuie să caut orice info în legătură cu înscrierea mea pentru votul prin corespondenţă, însă nu am avut timp să fac asta. În mod normal, dacă se schimbă procedurile de vot cred că ar trebui sa fim anuntaţi de consulat şi să primim detalii. Informarea oficială s-a făcut doar în presa din România, însă e stupid să crezi că românii din Hong Kong şi cei din China verifică zilnic Hotnews sau Mediafax pentru a afla procedurile de vot”, spune Florin din Hong Kong.

O mărturie despre diferenţa uriaşă dintre cum se raportează statul la cetăţean vine de la Sorina, o româncă stabilită în Amsterdam. „Drept să spun, habar n-am avut că s-a implementat votul prin corespondenţă. Cu atât mai puţin să am habar despre proces. Ce-i interesant e că statul olandez are mai mare grijă de mine (şi de drepturile mele în această ţară adoptivă) decât România. Fun fact este că olandezii îmi trimit scrisori (atenţie, în limba română) să mă informeze despre drepturile mele înainte de orice fel de alegeri se petrec aici, plus toate procedurile şi link-urile posible. Şi dacă n-am drept de vot, îmi explică de ce nu”, descrie Sorina sistemul olandez.

„Trăind aici eşti cam deconectat de viaţa de acasă. Nu a fost nici o campanie de informare, nimic. Şi cred că cei mai mulţi vor face ca şi mine – adică în ziua votului te duci să votezi. O să mă duc la vot, e important”, spune Ioana din Londra. În 2014, ea a stat la lungile cozi din capitala britanică pentru a putea vota la alegerile prezidenţiale.

Informaţiile precare combinate cu zvonurile alarmiste sunt o altă cauză a apetitului scăzut al românilor pentru a vota prin corespondenţă. Raluca, project manager în IT security la o firmă din Danemarca, îşi expune cazul personal. „Eu nu m-am înscris pentru că, în afară că am vazut un articol fugitiv pe Facebook, nu am ştiut nimic despre procesul de înrolare. Mi s-ar fi părut normal să ajungă un pachet de informaţii la toate ambasadele şi să fie cumva distribuit rezidenţilor. În plus, zilele trecute am aflat (zvon sau nu) că se doreşte impozitarea tuturor cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate şi că identificarea lor se va face prin înrolarea la votul prin corespondenţă. Nu îmi e foarte clar dacă e vreun sâmbure de adevar aici, dar până nu mă informez mai bine, nu cred că voi face nimic în direcţia înrolării. Eu sunt printre cei care au stat ore în şir într-un frig infernal să îl voteze pe cel care am considerat că merită poziţia de preşedinte, aşa că nu resping ideea simplificării votului; am nevoie doar de timp să fac puţină ”, spune Raluca.

„Zvonul” pe care l-a auzit Raluca şi care este rostogolit zilele acestea chiar de unii politicieni români îşi are sâmburele lui de adevăr. Pe scurt, potrivit Codului Fiscal în vigoare, cetăţenii români cu domiciliul în ţară (inclusiv cei cu reşedinţa în străinătate) sunt obligaţi să achite contribuţia la asigurările de sănătate, indiferent dacă realizează sau nu venituri în România. Excepţie de la această regulă fac românii din afara graniţelor care au încheiată în ţara de reşedinţă o asigurare de sănătate recunoscută în România. Cu alte cuvinte, un român cu reşedinţa în Marea Britanie (sau în orice altă ţară) va trebui să achite o contribuţie în cuantum de aproximativ 200 de euro pe an (5,5% x salariul minim din România) dacă nu face dovada că are o asigurare medicală recunoscută în România, încheiată în ţara în care se află.

„Trebuie să recunosc că nu m-am înregistrat şi nu ştiu cum funcţionează votul prin corespondenţă. Am văzut discursul lui Ponta de zilele trecute referitor la votul din 2014 şi m-am cam supărat pentru prostiile pe care le zice. Dar, e adevărat că încă nu m-am înscris. E pe my to do list pentru că am stat la destule cozi la ultimele alegeri. Absolut, o să votez. Şi dacă ar trebui să stau la coadă din nou”, spune şi Anita din Londra. După mai mulţi ani petrecuţi în instituţiile europene de la Bruxelles, Anita lucrează acum în cadrul Financial Conduct Authority, o instituţie a statului britanic care reglementează şi supervizează firme de investiţii şi entităţi similare.

Al doilea lucru pe care îl au în comun cei intervievaţi, pe lângă acela că sunt români cu reşedinţa sau domiciliul în afara graniţelor, este că sunt tineri (aproximativ 30 de ani), au studii superioare făcute la universităţi din străinătate, lucrează în medii care necesită calificări înalte şi dispun de venituri peste medie. Au plecat din România pentru că ţara natală nu le-a oferit nici pe departe posibilităţile de dezvoltare găsite „dincolo”. Cu toate acestea, sunt oameni conectaţi la România, chiar dacă nu toţi şi la scena politică. Cei mai mulţi au votat la fiecare scrutin şi spun că nu au de gând să renunţe la acest drept în viitor. Şi atunci de ce este atât de mic numărul românilor din străinătate care s-au înscris în registrul electoral?

Daniel Ţecu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Români din Europa (FADERE), a identificat „cel puţin patru motive”. „În primul rând, legea este proastă. Foarte mulţi vorbesc despre faptul că legea a fost făcută împotriva noastră, împotriva românilor din diaspora, ca şi când ar fi fost făcută ca românii să nu se înscrie”, este de părere Ţecu. Pe locul doi în ierarhia motivelor din cauza cărora românii din străinătate nu şi-au manifestat dorinţa de a vota prin corespondenţă, preşedintele FADERE numeşte „campania de informare destul de slab făcută”. Al treilea motiv invocat este tocmai „zvonul” despre care a vorbit şi Raluca din Danemarca referitor la obligarea românilor din diaspora de a plăti contribuţiile la sănătate. „Iar al patrulea motiv pentru care eu cred că nu s-au înscris persoane este şi faptul că vorbim de alegeri parlamentare şi la alegerile parlamentare interesul este ceva mai scăzut decât la alegerile prezidenţiale”, a completat Daniel Ţecu.

Preşedinele FADERE, organizaţie „foarte mare, cu 65 de asociaţii”, spune că le-a făcut autorităţilor române o serie de propuneri concrete pentru realizarea unei campanii de informare eficiente. Propuneri care, spune el, au fost desprinse din „călătoriile săptămânale în mai multe zone din lume unde sunt comunităţi mari de români”. „Eu cred că Guvernul României trebuia să bage mâna în buzunar şi să plătească publicitate pentru o campanie de informare a românilor în presa românească din diaspora. Există grupuri de Facebook foarte mari. N-am văzut niciun interes ca să se facă publicitate în aceste grupuri, nu am văzut organizat niciun eveniment. Am observat că, în general, românii se conectează între ei, în cadrul câtorva evenimente, de exemplu la biserici. Cu câteva excepţii, nu am văzut campanii făcute la biserici”, a spus Daniel Ţecu.

„Un alt loc în care se mai întâlnesc românii sunt afacerile româneşti şi mă refer în mod special la magazinele româneşti. Eu cred că ar fi trebuit făcută o schemă a acestor magazine, făcut o înţelegere cu ei să pună acolo afişe, pliante în aşa fel încât toţi românii care vin acolo să fie informaţi. Ziarele româneşti se dau la magazinele româneşti. E aşa de simplu, nu trebuia să inventeze ei forma, ci trebuia doar să meargă pe formele deja cunoscute”, a mai completat preşedintele FADERE.

Sorin Sorici, preşedintele Asociaţiei Părinţilor Români din Italia, spune că „din partea Guvernului au venit la Roma, au discutat, la fel şi în Torino şi Milano”. „Problema e că nu au timp oamenii. Se lucrează zi lumină. Nimeni nu mai prea are interesul să se ducă, după 8 – 10 ore de muncă, să facă nişte lucruri. Şi, în afară de asta, lucrurile trebuie făcute în timpul zilei, ceea ce nu este posibil. Majoritatea oamenilor lucrează de dimineaţa până seara”, a făcut Sorici radiografia situaţiei din Italia.

La rândul său, Marian Cezar Vasluianu, preşedintele Federaţiei asociaţiilor de români din Austria, spune că românilor din această ţară li s-a făcut lehamite. „Cuvântul cheie care ar putea să cuprindă toată senzaţia pe care o au românii din diaspora vizavi de scena politică românească este le-ha-mi-te. Am stat de vorbă cu mulţi oameni în preajma alegerilor prezidenţiale din 2014 şi foarte mulţi au votat nu pentru că îi interesează politica, nu pentru că ei cred că politicienii vor face ceva pentru ei, ci pur şi simplu au vrut să voteze împotriva PSD-ului atunci care, dacă lua şi preşedinţia, avea toată puterea. Şi nu pentru că ar fi fost fanii domnului Iohannis, ci pur şi simplu nu doreau ca Ponta să ajungă la preşedinţie. Acest lucru spune multe şi reprezintă pur şi simplu realitatea din viaţa românului în raport cu alegeri, politică şi aşa mai departe”, a expus Vasluianu problema românilor din Austria.

Potrivit legii, instituţiile statului român responsabile de promovarea în rândul diasporei a noii modalităţi de vot prin corespondenţă sunt Ministerul Afacerilor Externe (MAE) şi Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), iar ambele entităţi se laudă cu un palmares bogat în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse.

Potrivit AEP, au fost realizate materiale informative (în format tipărit sau video) şi au avut loc întâlniri organizate în localităţile din străinătate cu prezenţă românească semnificativă. Instituţia se laudă că a realizat zeci de mii de ghiduri, pliante şi postere pe care le-a distribuit misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României din străinătate, le-a amplasat la sediile serviciilor publice de evidenţă a populaţiei şi de eliberare a paşpoartelor sau prin aeroporturile internaţionale din ţară. De asemenea, au fost realizate o serie de clipuri, încărcate pe canalul oficial de Youtube al AEP, destinate „informării şi educării cetăţenilor români din străinătate cu privire la procesul de votare”. Vizualizările acestor clipuri însă sunt extrem de puţine, între 120 – clipul cel mai puţin vizionat – şi 7.600 – clipul cu cele mai multe vizionări. Nici pagina de Facebook a AEP nu se bucură de o mai mare apreciere, având puţin peste 3.500 de like-uri.

La rândul său, MAE spune că pentru informarea românilor din străinătate despre votul prin corespondenţă „a fost folosită atât comunicarea tradiţională cu presa (conferinţe, interviuri, comunicate), comunicarea directă cu publicul ţintă (16 întâlniri ale ministrului delegat pentru românii de pretutindeni cu alegătorii din străinătate, informaţii oferite de către misiunile diplomatice în interacţiunea directă cu public solicitant de servicii consulare), precum şi comunicarea online (prin intermediul site-ului MAE, site-urile misiunilor diplomatice şi a canalelor de Social Media – în principal Facebook şi Youtube)”. Costurile aferente acestei campanii de informare s-au cifrat, potrivit MAE, la 285.720 lei.

Confruntat cu această problemă a numărului extrem de mic al românilor de peste graniţe care şi-au manifestat intenţia de a vota prin corespondenţă, Guvernul a pus zilele trecute în dezbatere publică un proiect de OUG prin care încearcă simplificarea procedurilor de înscriere a românilor din diaspora în registrul electoral. Astfel, potrivit proiectului, cererile de înscriere vor putea fi trimise şi prin e-mail, nu doar prin poşta clasică sau prin depunere în persoană la sediul ambasadelor sau consulatelor. O altă modificare vizează posibilitatea deschiderii de noi secţii de votare şi în localităţile unde nu există misiuni diplomatice dacă acolo îşi au domiciliul sau reşedinţa „cel puţin 100 de alegători”. Ordonanţa de urgenţă ar urma să fie adoptată săptămâna viitoare, după ieşirea din vacanţă a parlamentarilor.