Una dintre măsurile vizate ar atribui autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii, în cazul României ANCOM, prerogativa de a sancţiona operatorii dacă deviază de la intenţiile de investiţii anunţate în infrastructura de fibră optică, fără a furniza o justificare, potrivit unui proiect de reformă consultat de Reuters.
Autoritatea de reglemnetare ar fi responsabilă, astfel, cu monitorizarea deciziilor de investiţie ale operatorilor.
În interpretarea Reuters, scopul ar fi protejarea companiilor care fac primul pas în dezvoltarea infrastructurii în aşa-numitele zone albe, unde investiţiile în reţele de comunicaţii broadband nu sunt fezabile economic şi intrarea unui operator concurent pe piaţă ar submina randamentul investiţiei primului. Cu alte cuvinte, scopul sancţiunilor nu ar fi să descurajeze nerealizarea unor investiţii, ci reglementarea situaţiei în care destinaţia resurselor alocate este schimbată fără o notificare prealabilă, fără justificare, în detrimentul unui operator concurent care şi-a asumat un risc.
Comisia ar avea de gând şi să încurajeze companiile care se implică în proiecte comune de extindere a reţelelor de fibră optică de tip FTTx (fibră până în locaţie/locuinţă), care ar urma să beneficieze de mai multă indulgenţă din partea autorităţilor de reglementare.
Cele mai controversate măsuri, la nivel european, din pachetul de reformă a cadrului regulatoriu în telecom, de restrângere a atribuţiilor autorităţilor naţionale în ceea ce priveşte obligarea operatorilor mari să-şi deschidă reţelele pentru companii concurente, nu vizează în acest moment şi România. ANCOM a decis anul trecut că piaţa serviciilor de acces la internet în bandă largă la puncte fixe este concurenţială – aproximativ 750 de furnizori la finele anului 2015 – şi nu mai necesară impunerea de obligaţii de acest tip vreunei companii.
Astfel de măsuri vizează în principal ţările codaşe în ceea ce priveşte infrastructura telecom, unde gradul de dezvoltare a reţelelor broadband aminteşte de situaţia infrastructurii rutiere din România. Potrivit unor date statistice recente de la CE pe anul 2015, România se numără printre ţările cu cea mai bună acoperire FTTx din UE – 60% din populaţie – chiar dacă stăm destul de prost în mediul rural. La capitolul fibră, România este peste ţările nordice şi este devansată doar de ţările baltice şi Portugalia. În coada clasamentului apare Grecia.
De asemenea, noile reguli pregătite de UE în telecom ar slăbi poziţia autorităţilor naţionale de reglementare în raport cu companiile telecom care au încheiat acorduri comerciale de tip network sharing atunci când ia decizia dacă este necesară intervenţia statului pentru a obliga operatorii reţelelor să permită accesul unui furnizor concurent la infrastructură.
Alianţele din telecom, de tip network sharing, au devenit comune şi în România în ultimii doi ani. RCS & RDS oferă servicii de telefonie mobilă, acolo unde nu are acoperire, prin reţeaua Vodafone. Orange tocmai a lansat servicii de televiziune, internet şi telefonie pentru acasă graţie unui acord prin care a dobândit accesul la infrastructura de fibră a Telekom. Totodată, Telekom şi-a consolidat acoperirea mobilă printr-un acord de acces la reţeaua Orange.
În zona comunicaţiilor mobile, una dintre măsurile luate în calcul de UE pentru stimularea investiţiilor este stabilirea unei durate minime de 25 de ani pentru licenţele de spectru wireless acordate operatorilor prin licitaţii. În România, miza ar fi de sute de milioane de euro.
Cea mai mare licitaţie de spectru wireless a fost realizată de ANCOM în 2012, când autoritatea a adus aproape 700 de milioane de euro la bugetul de stat prin alocarea de licenţe pe o perioadă de 15 ani.
Creşterea duratei minime a licenţelor pentru spectru wireless la 25 de ani, propusă de CE potrivit Reuters, ar slăbi controlul reglementatorului local asupra pieţei, dar ar presupune un angajament financiar iniţial mult mai mare din partea operatorilor interesaţi. În Vest, astfel de licitaţii aduc miliarde de euro în cuferele statului.