Referendumul din Ungaria privind sistemul cotelor obligatorii de refugiaţi va avea loc pe 2 octombrie 2016

La referendum, alegătorii din Ungaria vor fi întrebaţi: ‘Doriţi să permiteţi Uniunii Europene să impună relocarea cetăţenilor care nu sunt unguri, fără aprobarea Adunării Naţionale?’.

Guvernul de la Budapesta a iniţiat referendumul în contextul în care nu este de acord cu sistemul cotelor obligatorii pentru repartizarea de migranţi între statele membre, adoptat de Consiliul UE, în septembrie 2015, susţinând că aceste cote impuse îi încalcă suveranitatea. Propunerea guvernului a fost adoptată de parlamentul ungar la 10 mai 2016, iar la 5 iulie, preşedintele ţării, Janos Ader, a stabilit data referendumului pentru 2 octombrie.

Guvernul ungar a anunţat intenţia de a organiza un referendum pe tema cotelor de refugiaţi la 24 februarie 2016. ‘Guvernul răspunde unei opinii publice acum. Credem că introducerea cotelor de relocalizare a migranţilor fără susţinerea poporului echivalează cu un abuz de putere’, a afirmat premierul ungar, Viktor Orban, la 24 februarie 2016.

Guvernul Viktor Orban susţine varianta refuzului cotelor de la Bruxelles, reprezentând totodată vocea anti-cote obligatorii din cadrul campaniei de pe marginea referendumului. Formaţiunea MKKP (Hungarian Two-tailed Dog Party) s-a implicat, de asemenea, în campanie, ironizând mesajele guvernamentale anti-migranţi, prin sloganuri precum: ‘Ştiaţi că există un război în Siria?’, ‘Ştiaţi că un million de unguri vor să migreze în Europa?’, ‘Ne cerem scuze pentru premierul nostru’ etc.

Partidele parlamentare FIDESZ (Alianţa Civică ungară, la guvernare), KDNP (Partidul Creştin Democrat al Poporului, la guvernare), dar şi Partidul Jobbik (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună, de opoziţie) s-au pronunţat încă de la început în favoarea respingerii cotelor obligatorii de repartizare a refugiaţilor. Partidele de opoziţie (MSZP – Partidul Socialist Ungar, DK – Coaliţia Democratică, Together, PM – Dialog pentru Ungaria etc) au boicotat şedinţa parlamentară în cadrul căreia s-a dat votul pentru organizarea referendumului, cele mai multe dintre ele cerând consultarea, în acelaşi timp cu referendumul privind refugiaţii, şi cu privire la alte domenii precum sănătatea sau educaţia. Singurul partid parlamentar care s-a pronunţat explicit pentru cotele de refugiaţi este MLP (Partidul Liberal Ungar), acesta susţinând că nu există o bază legală la nivelul UE pentru aceste ‘cote obligatorii’.

Aproape toate sondajele realizate în Ungaria începând cu februarie 2016 arată un vot covârşitor (peste 60-70%) pentru respingerea cotelor obligatorii impuse de UE, fără aprobarea parlamentului ungar, potrivit Daily Mail.

În mai 2016, mai multe ONG-uri din Ungaria au argumentat că referendumul nu este unul legal, invocând articolul 8 din Constituţia Ungariei, care spune că referendumurile naţionale nu pot fi convocate dacă au ca subiect vreo obligaţie a ţării care decurge din tratatele internaţionale.

Despre referendumul din Ungaria, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a precizat, la 7 mai 2016, citat de express.co.uk/, că ‘este o problemă pentru că unii colegi din Consiliul European se conduc exclusiv după opinia publică din ţara lor. Şi dacă te conduci după opinia publică naţională, nu reuşeşti să dezvolţi ceea ar trebui să fie un simţ comun european: sentimentul că este nevoie să punem eforturile în comun’.

Comisarul european pentru Migraţie, Afaceri Interne şi Cetăţenie, Dimitris Avramopoulos, a declarat, la 25 februarie 2016, că referendumul este o chestiune de afaceri interne ale Ungariei, dar a precizat că iniţiativele izolate ale ţărilor membre nu duc nicăieri şi că unitatea UE şi vieţile oamenilor sunt, pentru moment, în pericol.

La rândul său, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a numit referendumul din Ungaria ‘o decizie ideologică’, având în vedere că nu este motivată de o lipsă de resurse sau de capacităţi din partea Ungariei.

Ungaria este unul dintre statele cele mai afectate de criza europeană a migranţilor, aceasta ridicând, în perioada iul. – sept. 2015, garduri de sârmă ghimpată la graniţele cu Serbia şi Croaţia, şi punând în practică măsuri legislative mai aspre pentru trecerea ilegală a frontierei.

Consiliile Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) ale UE din 9, 14 şi 22 septembrie 2015, au decis transferul între statele UE a 160.000 de persoane (o parte în baza cotelor obligatorii, o parte pe baze voluntare) din Italia, Grecia şi Ungaria. La Consiliul JAI din 23 septembrie, Ungaria a votat, alături de Cehia, România şi Slovacia, împotriva propunerii Comisiei Europene privind sistemul de cote.

Potrivit art. 8 din Constituţia Ungariei din 2011, referendumul naţional în Ungaria poate fi iniţiat de preşedintele ţării, de guvern, o treime dintre parlamentari sau 100.000 de cetăţeni. Referendumul nu poate avea loc, însă, fără aprobarea parlamentului care trebuie să voteze iniţiativa cu două treimi dintre voturi. În 15 zile de la aprobarea de către parlament a referendumului, preşedintele trebuie să fixeze data referendumului, conform Legii electorale din Ungaria.

Un referendum naţional este valabil dacă 50%+1 din totalul alegătorilor şi-au exprimat un vot valabil şi este definitiv, dacă 50%+1 dintre alegătorii care şi-au exprimat un vot valabil au dat acelaşi răspuns la o întrebare.

De asemenea, referendumurile valabile şi definitive trebuie respectate în mod obligatoriu de către parlament, care trebuie să îl pună în aplicare.

Tot Constituţia prevede şi subiectele care nu pot face obiectul referendumului: un aspect care vizează modificarea Legii fundamentale; conţinutul legilor privind bugetul de stat şi punerea în aplicare a acestuia, impozitele centrale, taxele, contribuţiile, taxele vamale sau condiţiile impuse de stat cu privire la taxele locale; legislaţia privind alegerea parlamentarilor, a aleşilor locali şi a europarlamentarilor; orice obligaţie a statului care decurge din tratatele internaţionale; dizolvarea parlamentului; dizolvarea unui organ reprezentativ; declararea stării de război, a unei stări de criză naţională, a unei stări de urgenţă; participarea la operaţiunile militare; acordarea graţierii generale.