Un inginer face, în premieră în România, turbine eoliene cu ax vertical, destinate inclusiv populaţiei

Dragoş Preda, un inginer care şi-a dezvoltat din 2010 propria afacere în domeniul confecţiilor metalice şi a celor textile, a primit de la statul norvegian 200.000 de euro pentru un proiect ce vizează construirea primelor turbine eoliene verticale produse în ţara noastră şi adaptate la condiţiile meteorologice din România. Investitorul a pornit la drum gândidu-se la micile companii din mediul urban şi rural, dar şi la consumatorii casnici care şi-ar putea lumina casele cu energia produsă de vânt. „Eu am mai cochetat cu energia neconvenţională. Am făcut panouri solare, dar business-ul nu a  strălucit din cauza concurenţei cu China de unde veneau produse mult mai ieftine. aşa că am schimbat cu energia eoliană”, a povestit pentru ECONOMICA.NET Dragoş Preda, care a investit până acum 350.000 de euro în ideea sa. „Am depus proiectul în 2013, în 2014 am semnat contractul, iar acum am primit banii”, mai spune investitorul, al cărui plan a fost să construiască, pentru început, patru turbine cu ax vertical care să funcţioneze optim în condiţiile meteo din România unde viteza vântului este sub 7 m/s pentru 60% din teritoriu, inclusiv zona Bucureşti. Toate părţile componente ale eolienelor sunt realizate în România de compania deţinută de Preda, Rolix Impex Series. 

Primele turbine verticale 100% româneşti

Până acum, compania a pus în funcţiune două astfel de turbine, în Bucureşti, la sediul central al companiei şi în Bragadiru, urmând a da în funcţiune alte două în Buşteni şi Fundeni. „Cea din Buşteni urmează să primească aprobările de la primărie, iar cea de la Fundeni este în lucru. Clienţii sunt firme private care le instalează pentru consumul propriu”, a explicat inginerul, reticent insă la succesul acestor eoliene pe piaţa din România.

Investiţie de 10.000 de euro

Pentru o putere instalată de 5 kW, costurile totale pentru o astfel de turbină se cifrează la aproximativ 10.000 de euro, având în vedere şi faptul că trebuie să cumperi şi echipamente pentru stocarea energiei. Aceasta în condiţiile în care nu există încă un cadru legal pentru ca persoanele fizice să vândă surplusul de energie electrică în reţea, iar pentru persoane juridice sistemul certificatelor verzi este foarte complicat. „În condiţiile actuale, amortizarea investiţiei se face lent, în aproximativ opt ani. Sunt foarte mulţi români interesaţi, dar când le spui cât costă renunţă. Dacă s-ar putea face compensare, o parte din echipamente, precum bateriile, care sunt scumpe, nu ar mai fi necesare”, explică inginerul, care încearcă să îşi vândă eolienele şi la export, în Belgia.

Din consumator, poţi deveni producător de energie

Potrivit acestuia, o eoliană de acest tip poate produce de două ori mai mult decât poate consuma o persoană fizică, spre exemplu. „Peste 50% sau chiar mai mult din energia produsă poate intra în sistem”, spune Preda, pentru care varianta din statele din Vest este optimă. „Ei au contor dublu: unu cu energia care intră, altul cu energia care iese şi se face diferenţa”.

Inginerul vede şi două soluţii pentru rezolvarea situaţiei, ambele necesitând însă sprijinul statului. „Ori se reglementează posibilitatea persoanelor fizice de a vărsa energie în reţea, ori Ministerul Mediului acordă subvenţii printr-un sistem similar cu Casa Verde”, propune acesta.

Cum funcţionează o eoliană cu ax vertical

O astfel de turbină are o putere instalată cuprinsă între 3 şi 10 kW şi se compune din trei pale verticale ce preiau energia cinetică a vântului şi o transmit mai departe printr-un ax la un generator care, fiind rotit, transformă energia mecanică (cinetică) in energie electrică trifazică. Ea a fost creată special pentru a putea colecta eficient vântul de slabă intensitate, inconstant sau în rafale existente la joasă inălţime deasupra solului. Are aceeaşi performanţă a puterii unei turbine eoliene clasice, dar are o constructie generală mult mai mică si nu produce zgomot sau umbre deranjante. Totodată, porneşte la viteze mai mici ale vântului (2,5 m/s), nu ţine cont de direcţia si turbulenţele acestuia şi se comportă mai bine la viteze foarte mari ale vântului (totusi se recomandă sa nu se folosească la vanturi mai mari de 42,5 m/s (153 Km/h). 

Finanţarea proiectului a venit prin Programul „Inovare Verde în Industria din România” ce face parte din Granturile Norvegiene 2009-2014 ce au ajuns anul acesta la final, odată cu încheierea majorității celor 50 de proiecte finanțate. În perioada martie 2013 – aprilie 2016, Guvernul norvegian a acordat finanțări de 26 de milioane de euro inclusiv pentru idei noi și inovatoare de proiecte verzi, în cadrul Programul „Inovare Verde în Industria din România”.

30 de proiecte au fost finanțate în schema de proiecte individuale, cu sume între 200.000-1.500.000 euro, iar alte 20 de idei de afaceri au fost finanțate prin schema de granturi mici, cum sume între 50.000-200.000 euro.