Raportul Comisiei de specialitate pe proiectul Codului muncii ar putea fi elaborat până la finele lunii octombrie

‘Urmează să se finalizeze redactarea articolelor pe care există consens. Estimarea e că până la sfârşitul lunii Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor va elabora raportul, după care proiectul va fi supus dezbaterii şi aprobării Plenului. În caz contrar, ţinând cont de faptul că actualul Parlament îşi încheie mandatul şi începe campania electorală, este greu de apreciat când va fi aprobat’, au explicat sindicaliştii într-un punct de vedere transmis la solicitarea Agerpres.

Potrivit reprezentanţilor CNS Cartel Alfa, în prezent sunt în divergenţă o serie de puncte, printre care durata perioadei de probă, problema obligaţiei de informare a persoanei înaintea angajării, data pensionării, prelungirea contactului individual de muncă pe perioadă determinată, munca temporară şi responsabilităţile agentului de muncă temporară, telesalariatul (verificarea activităţii şi a locului în care se prestează munca), sporul pentru munca suplimentară, problema contractului la nivel naţional.

În privinţa muncii suplimentare, actualul Cod prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în acest termen, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu de minimum 75% din salariul de baza. Proiectul prevede modificarea sporului minim de la 75% la 100%, însă acest punct este în divergenţă.

De asemenea, proiectul urmăreşte introducerea în Codul muncii a posibilităţii angajatorului de a-l chema pe salariat la serviciu când acesta se află în timpul său liber în schimbul unei compensaţii băneşti al cărei cuantum se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă, după caz, în condiţiile legii. Activitatea prestată de salariat când este chemat la serviciu din timpul său liber se remunerează în regim de muncă suplimentară. Proiectul nu stabileşte un cuantum minim al compensaţiei.

‘CNS Cartel ALFA a propus introducerea unui cuantum minim al compensaţiei pentru că în absenţa reglementării legale a unui cuantum minim angajatorul poate stabili o compensaţie de 1% din salariul de bază şi salariaţii pot fi restricţionaţi din timpul liber pentru un spor infim’, au precizat reprezentanţii confederaţiei.

Proiectul mai reglementează introducerea în Codul muncii a telemuncii, adică acea formă de organizare a muncii, prin intermediul căreia salariaţii, utilizând tehnologiile informatice, îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţin în alt loc decât sediul sau domiciliul angajatorului, după caz. Iniţiatorii, sindicatele şi patronate au avut divergenţe de opinie în privinţa acestui articol la punctul care specifica faptul că ‘angajatorul este în drept să verifice activitatea telesariatului în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă’. Textul adoptat de Senat prevedea că angajatorul poate verifica activitatea telesariatului în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă, după caz.

În ceea ce priveşte durata perioadei de probă, textul adoptat de Senat prevede în cazul muncitorilor necalificaţi o perioadă de probă ce nu poate depăşi zece zile lucrătoare, în timp ce Grupul de lucru propune 14 zile calendaristice.

Divergenţe există şi la art 32, senatorii propunând introducerea unui punct conform căruia ‘neinformarea persoanei care solicită încadrarea în muncă pe posturi pentru care verificarea aptitudinilor profesionale şi personale se poate face atât pe bază de concurs, cât şi prin perioadă de probă, duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului prin perioada de probă, cu excepţia situaţiei în care salariatul îşi dă acordul în scris cu privire la verificarea aptitudinilor sale printr-o asemenea modalitate’.

Părţile nu s-au pus de acord nici asupra unei propuneri conform căreia contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului prevăzut şi de cel mult două ori consecutiv. Textul de bază prevede doar prelungirea pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.

Textul adoptat de Senat, pe care există opinii divergente, propune menţionarea în Codul muncii a faptului că între părţi sau pe acelaşi post se pot încheia cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată succesiv, iar la încetarea celui de al treilea contract individual de muncă, dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive, propunându-se a fi eliminată prevederea conform căreia aceste contracte succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

O altă modificare avută în vedere de proiect este majorarea termenului în care angajatorul are obligaţia să îi reîncadreze pe salariaţii concediaţi dacă reînfiinţează posturile (de la 45 de zile la 3 luni). Salariaţii au la dispoziţie cinci zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului pentru a-şi da consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.

De asemenea, proiectul urmăreşte să limiteze obligaţia salariatului care a urmat un curs de formare profesională finanţat de angajator de a nu îşi da demisia. În prezent, indiferent de durata cursului şi de costul acestuia, salariatul poate fi obligat, dacă semnează un act adiţional în acest sens, să nu îşi dea demisia o anumită perioadă de timp convenită cu angajatorul. Conform proiectului, doar salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională finanţat de angajator cu o durată de cel puţin două luni sau al cărui cost depăşeşte valoarea a de zece ori salariul minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, nu pot avea iniţiativă încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.

Grupul de lucru a agreat, în ceea ce priveşte clauza de confidenţialitate, că pe toată durata contractului individual de muncă, precum şi după încetarea acestuia, pe o perioadă determinată să nu transmită categorii de date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în cele individuale.

Textul actual prevede că ‘prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă’.

Proiectul prevede introducerea unui articol conform căruia durata timpului de muncă poate fi modificată în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile calendaristice. În această situaţie, angajatorul poate reduce programul de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului.

Reducerea temporară a activităţii poate afecta toţi salariaţii sau numai o parte dintre aceştia.

Condiţiile în care poate avea loc reducerea temporară a activităţii se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau ca urmare a consultării organizaţiilor sindicale reprezentative de la nivelul unităţii ori, în lipsa acestora, a reprezentanţilor salariaţilor, în scopul ajungerii la un acord.

Proiectul introduce, de asemenea, un nou articol conform căruia ‘timpul alocat reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor reprezentative este de cel puţin 20 de ore pe lună şi se consideră timp efectiv lucrat, iar activitatea desfăşurată este salarizată corespunzător. Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate se poate stabili un număr mai mare de ore’.