Teamă la Marea Baltică. Ţările nordice, forţate de victoria lui Trump să adere la NATO, sau să rămână singure în faţa Rusiei

Aderarea la NATO este una dintre cele mai controversate teme pe agenda electorală pentru 2018 în Suedia, care nu a mai făcut parte dintr-o alianţă permanentă de mai bine de un secol, dar colaborează strâns cu SUA şi NATO, mai ales începând din 1995, când a intrat în Uniunea Europeană. Moderaţii speră să câştige alegerile în parteneriat cu trei partide de centru-dreapta şi conduc deja în sondaje în această formulă, iar avansul ar putea fi consolidat printr-un parteneriat cu Partidul Democrat, care promovează o agendă anti-imigraţie.

Victoria lui Donald Trump a dat naştere unui paradox pentru Suedia, crede Hans Wallmark, purtătorul de cuvânt al Moderaţilor pe probleme de apărare, citat de Financial Times.

Cu excepţia Rusiei, Suedia şi Finlanda – care a avut două conflicte sângeroase cu Uniunea Sovietică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – sunt singurele state non-NATO de la Marea Baltică. Suedia se bazează pe acordul bilateral de apărare cu Statele Unite, însă există temeri că parteneriatul ar putea fi slăbit în timpul administraţiei Trump.

„Trebuie să ne bazăm pe o persoană care este foarte dificil de citit. Argumentele în favoarea aderării Suediei (la NATO – n.r.) sunt, astfel, mult mai puternice astăzi. Suntem mai puternici dacă vom coopera cu 28 de ţări, nu cu una singură”, a spus Wallmark, citat de FT.

Ministrul suedez al Apărării, Peter Hultqvist, parte a guvernului de centru-stânga, şi-a reiterat opoziţia faţă de aderarea la NATO, deşi admite că agresiunea rusă din ultimii ani l-a pus pe gânduri. „Indiferent ce se va întâmpla, ţările din jurul Mării Baltice trebuie să fie apropiate, să coopereze mai strâns. Însă soluţia pentru noi nu este aderarea la NATO. Avem o anumită poziţie geografică şi o anumită istorie, ca şi Finlanda”.

Suedia vrea să majoreze cheltuielile pentru apărare în medie cu 2,2% pe an în următorii cinci ani, potrivit strategiei de apărare 2016-2020 adoptată în acest an de guvernul de la Stockholm. Suedezii vor investi în principal în aviaţie, blindate şi sisteme antisubmarin. Alte măsuri includ un nou sistem de antrenamente pentru soldaţi şi marină, îmbunătăţirea capacităţilor antiaeriene, consolidarea prezenţei militare în Marea Baltică, reorganizarea forţelor terestre, inclusiv a diviziilor de blindate, măsuri de „revigorare a protecţiei civile”, consolidarea capacităţilor în zona cyberwarfare.

Hultqvist subliniază în principal cooperarea mai strânsă cu Polonia şi Germania, cele mai puternice state NATO de la Marea Baltică.

Ministrul în funcţie şi-a reiterat încrederea în acordul bilateral cu SUA.

Şi guvernul finlandez se menţine, pentru moment, împotriva aderării la NATO, însă uşa este mereu deschisă. Fostul premier finlandez Alex Stubb scria, recent, într-un editorial în Financial Times, că este îngrijorat de perspectiva unei posibile înţelegeri între Donald Trump şi liderul rus Vladimir Putin privind îngheţarea extinderii NATO. În acest scenariu, Finlanda şi Suedia ar rămâne fără opţiunea de a mai adera la Alianţă.

Suedia a fost agitată, în ultima vreme, de mai multe evenimente interpretate drept provocări din partea Rusiei, precum incursiuni ale aeronavelor ruseşti în spaţiul aerian suedez şi o „vânătoare” tensionată după un presupus submarin rusesc care ar fi fost detectat în apropiere de Stockholm.

În 2014, după incursiunea „omuleţilor verzi” în regiunile din estul Ucrainei şi anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, Finlanda şi Suedia au decis să strângă rândurile în domeniul apărării, lansând de atunci diverse studii şi programe în acest sens şi participând împreună la mai multe eforturi de menţinere a păcii în regiuni afectate de conflicte. Ambele ţări au de asemenea parteneriate puternice cu Statele Unite.

Chiar zilele trecute, UE şi NATO au anunţat că vor dezvolta în Finlanda un centru de studiere a războiului hibrid, terminologie utilizată pentru a descrie strategia adoptată de Rusia în Ucraina în 2014, o combinaţie între forţe militare convenţionale şi neoficiale, propagandă, atacuri cibernetice şi alte tactici indirecte. Luna trecută, autorităţile finlandeze exprimau temeri privind intensificarea acţiunilor de propagandă sponsorizate de Rusia pe teritoriul Finlandei.

La sfârşitul lunii octombrie, un raport oficial releva că serviciile secrete din Finlanda au suspiciuni că „rezidenţi străini” ar acumula portofolii mari de proprietăţi imobiliare în ţară care ar putea fi utilizate „în cazul unei invazii ruseşti”, în sprijinul logistic al trupelor străine.

Finlanda şi Suedia nu sunt state membre NATO, populaţiile celor două ţări fiind împotriva aderării la Alianţă. Cele două state au întrat în UE în 1995. Finlanda are 1.340 de kilometri de frontieră cu Rusia.

Opoziţia populară faţă de aderarea la NATO în Finlanda şi Suedia se bazează pe percepţia că Rusia devine treptat o ţară mai democratică, iar interdependenţa economică va preveni izbucnirea vreunui conflict. Odată cu agresiunea rusă din Georgia din 2008, şi, mai târziu, din Ucraina în 2014, această percepţie s-ar putea să fi suferit anumite evoluţii. Instalarea la Casa Albă a unei administraţii aparent mai izolaţioniste, care pare să privească mai pragmatic relaţia cu Rusia şi parteneriatul cu Europa în domeniul apărării, ar putea înclina şi mai mult balanţa.