Analiştii şi sociologii cred că prezenţa românilor la scrutinul din 11 decembrie nu va depăşi pragul de 50%

Analiştii şi sociologii Radu Magdin, Cristian Pîrvulescu, Alfred Bulai, Marius Pieleanu, Bogdan Ficeac şi Barbu Mateescu susțin că sărbătorile de iarnă nu reprezintă un factor determinant în privinţa prezenţei alegătorilor la urne, dar se aşteaptă ca aceasta să scadă în situaţia unor prognoze meteorologice nefavorabile.

„Sărbătorile de iarnă vor influenţa un număr scăzut de oameni înscrişi pe listele electorale. Mai degrabă, aş merge pe cheia neprevăzutului, dacă există avertizare de vreme proastă, înzăpeziri care să ţină oamenii în case şi să îi oprească fizic să ajungă la secţiile de vot. În acest scenariu, prezenţa scăzută la vot va avantaja partidele mari sau competitorii cei mai vocali din campania electorală”, consideră Radu Magdin.

Barbu Mateescu explică faptul că alegerile parlamentare au loc, de obicei, „în noiembrie sau decembrie, dar nu destul de aproape de Crăciun, pentru ca această sărbătoare să aibă impact”, iar Alfred Bulai opinează că 11 decembrie „nu este o dată chiar atât de periculoasă”.

În opinia lui Cristian Pîrvulescu, scăderea mobilității românilor la vot, din 1990 încoace, s-a datorat organizării separate a alegerilor prezidențiale de cele parlamentare.

„După 1990, când alegerile au fost simultan prezidențiale și legislative, iar prezența la scrutin a fost de 86%, mobilizarea la vot a intrat inevitabil într-o tendință de scădere, trecând la 76% în 1992 și 1996, pentru a scădea deja la 65% în 2000. În 2004 a fost de 58% pentru ca în 2008 să ajungă la 39%, iar în 2012 la 41%. Acest fapt s-a datorat, cel mai probabil, separării alegerilor parlamentare de cele prezidențiale. Cum condițiile nu s-au schimbat față de 2008 și 2012, prezența nu va fi cu mult mai mare”, spune analistul.

Bogdan Ficeac crede că fixarea procentului de prezență în jurul a 40-50% se datorează faptului că „în general, clasa politică a dezamăgit”.

„Prezența, probabil, va fi sub sau apropiată de 50%, ca de obicei. Nu cred că va fi o miză foarte mare în aceste alegeri pentru că, în general, clasa politică a dezamăgit, iar cei care au apărut nou pe scena politică încă nu au convins”, afirmă Ficeac.

Alfred Bulai vede o posibilă explicație pentru acest procent de prezență în faptul că românii și-au pierdut interesul pentru alegerile parlamentare. El susține că electorii preferă, mai degrabă, să își exprime părerea prin vot când vine vorba de alegerea șefului statului sau de rezolvarea problemelor comunităților locale.

„Prezența va fi în logica a 50%, undeva în marja normală pentru că miza este și nu este mare. Adică nu este la fel de mare ca la alegerile prezidențiale, unde de regulă este cel mai mare interes, dar nu este nici la nivelul localelor, unde iarăși există un interes mare pentru că este o implicare a tuturor la nivel local. Depinde, însă, de foarte multe lucruri care se vor întâmpla în această campanie, cât de spectaculoasă și incitantă este. Deocamdată, senzația mea este că nu se întâmplă ceva dramatic, semnificativ, încât să urnească o populație mare. Deci, va fi o prezență mai mică decât în 2014, dar în jurul a ceea ce este de obicei”, declară Alfred Bulai.

Barbu Mateescu nu exclude „probabilitatea de a se ajunge la cote semnificativ mai înalte” în privința prezenței românilor la urne, iar Marius Pieleanu spune că, deși în prezent participarea este cotată „undeva la 40%”, este posibil ca aceasta „să crească sau să scadă în funcție de cum vor evolua lucrurile în campania electorală”.

„Dacă în campania electorală nu vor apărea ‘surprize de noiembrie’, prezența la urne va rămâne asemănătoare alegerilor legislative precedente”, susține și Cristian Pîrvulescu.

Radu Magdin atrage atenția că miza clasei politice ar trebui să o reprezinte electorii indeciși fiindcă „această majoritate tăcută poate avea capacitatea de a răsturna toate predicțiile sociologice, atunci când există o motivație destul de puternică”.

„Dacă ar fi să urmăm trendul alegerilor locale, care au cumulat în jur de 50 de procente prezență la vot, putem spune că nu vom avea surprize majore în acest scrutin electoral. Cu toate acestea, miza pe termen mediu a clasei politice ar trebui să o reprezinte restul de 50 + de procente de electori care nu se prezintă la vot din diverse motive subiective: dezamăgire, apatie, lipsa reprezentativității, etc. (…) Trebuie să ținem cont de nivelul de încredere pe care partidele politice, ca organizații, îl au în ochii electoratului țintă — nu ne referim aici la electoratul dur, acei votanți foarte bine cristalizați, ci la oamenii cu drept de vot nehotărâți, fluizi decizional. Aceștia sunt dezamăgiți de clasa politică actuală și, probabil, vor sancționa anumiți candidați cu un vot negativ sau absentând de la urne în ziua cu pricina”, afirmă analistul.

Revenirea la votul pe liste în defavoarea sistemul uninominal reprezintă pentru Radu Magdin o întoarcere „la disciplina marilor partide și la o competiție a mașinilor de vot”, iar Barbu Mateescu susține că „brand-ul partidului va conta mai mult decât candidații”.

„Votul pe listă presupune o acțiune de partid, adică programe, candidați, responsabilitate în desemnarea candidaților și în prezentarea programelor. Înseamnă mai puțini bani pentru că am observat că la votul uninominal au fost introduși pe liste și o mulțime de cetățeni care nu aveau prea multă tangență cu politica, ci mai mult cu afacerile și cu bănuții prin care finanțau campaniile”, declară Bogdan Ficeac.

În opinia lui Alfred Bulai, revenirea la votul pe liste nu are impact electoral, ci doar conferă conducerii partidelor un mai mare control asupra listelor de candidați.

„Și înainte exista un control pe nominalizare, dar în campanie este mai unitar acum deoarece interesul este pentru listă și nu la nivel de colegiu, unde, în mare măsură, trebuiau să răspundă cei nominalizați. Electorii votează în același mod, adică cu partide și, eventual, cu o persoană sau două de pe liste. De fapt, și la alegerile uninominale, o mare parte dintre candidați nu erau cunoscuți și s-a votat tot cu partidul”, amintește Bulai.

Și Marius Pieleanu spune că „se va vota mai degrabă politic”, dezavantajați fiind candidații independenți și partidele mici.

„Dacă până acum șanse aveau și independenți sau persoane care ar fi candidat pe listele unor partide mici, dar care însemnau ceva pentru comunitatea locală, astăzi, când vorbim, vor fi favorizate în primul rând partidele mari, cu bazine electorale omogen distribuite la nivel național și cu o rețea electorală bine pusă la punct. Cei mai defavorizați, în mod evident, vor fi cei care candidează ca independenți sau partidele mici și fără structură electorală”, opinează Pieleanu.

Cristian Pîrvulescu subliniază că „modul de distribuție a mandatelor nu se schimbă” prin revenirea la votul pe liste.

„De fapt, sistemul electoral a rămas constant proporțional. Au fost operate doar modificări de echilibru. Spre exemplu, în 1926 s-a introdus sistemul primei electorale, dar distribuția proporțională a mandatelor s-a respectat permanent. Alegerile din 2008 și 2012 s-au realizat într-un colegiu uninominal, însă repartizarea mandatelor se făcea proporțional, tot la nivel județean, și pentru resturi, la nivel național, așa cum s-a întâmplat întotdeauna cu sistemul reprezentării proporționale la noi. Ba mai mult, disproporționalitatea reprezentării — diferența dintre procentul de voturi obținute de un partid și cel al mandatelor — a fost mai mică în 2008 și 2012 decât înainte. În 2000, de exemplu, cu 37% din voturi PDSR a obținut 46% din mandate, iar PRM cu 21% din voturi a obținut 26% din mandate. Situația se va repeta, cel mai probabil, și la alegerile de anul acesta, unde pragul electoral de 5% nu va putea fi depășit de partidele ale căror organizații locale sunt mai puțin dezvoltate, iar voturile obținute de acestea vor fi redistribuite pentru partidele care vor depăși pragul. Aceste consecințe nu se datorează legii electorale, ci noii legi a partidelor”, susține analistul.

Radu Magdin explică faptul că actuala legislație obligă partidele politice să aibă același plafon de cheltuieli și interzice multe dintre practicile de comunicare clasice, folosite până acum — afișaj stradal, flyering, cadouri inscripționate, „forțând candidații să devină mult mai creativi în abordarea electorală și trasând o linie egală de start între toți cei înscriși pentru fotoliul de senator sau deputat, indiferent de partidul sau alianța din care fac parte, independenți sau nu”.

„Diferența dintre cele două sisteme de vot, separat de proceduri, legislație și calcule electorale, este tipologia candidaturilor. Cu alte cuvinte, prin sistemul de vot uninominal se alegea persoana și nu sigla de partid. Era o luptă pe două fronturi: în fața electoratului țintă, în funcție de fiecare colegiu în parte — urban sau rural, cu micro atributele respective—, dar și în interiorul partidului, în fața celorlalți competitori paraleli”, susține Magdin.

El spune că sistemul de vot uninominal a fost unul „costisitor”, însă „teoretic, candidatul cel mai abil din punct de vedere al campaniei și al mesajului era câștigător”. Radu Magdin vede un minus al acestui sistem de vot în faptul că existau „anumite colegii abordabile electoral, ușor de câștigat și cu număr mare de votanți înscriși pe liste”, dar și colegii dificile din punct de vedere electoral.

„În plus, sistemul inducea în eroare votanții deoarece existau cazuri în care candidații aceluiași partid, pe aceeași stradă, aveau mesaje diferite de campanie — să ne amintim că afișajul stradal nu era interzis. Existau cazuri prin care un candidat nu intra în Parlament chiar dacă beneficia de majoritatea voturilor”, adaugă Radu Magdin.

Analistul apreciază că în cazul votului pe liste procedura este simplificată fiind vorba despre „o campanie electorală unitară”, însă plasarea candidaților în spatele siglei de partid ar putea avea ca efect declanșarea unui „non-combat inerțial” în rândul celor înscriși în cursă.

În ce privește actuala legislație electorală, analiștii cred că aceasta ar putea determina formațiunile politice să se orienteze spre spațiul online sau spre campania door-to-door pentru a-și distribui mesajele la nivelul bazinului electoral.

„E foarte posibil să se repete situația de la locale, având în vedere că e un control ceva mai strict referitor la finanțarea campaniilor electorale. Și atunci, respectivele modalități sunt mai ieftine, mai accesibile”, crede Bogdan Ficeac.

Marius Pieleanu atrage atenția asupra faptului că, în mediul rural, campania online nu a înregistrat în trecut vreun succes.

„Cu siguranță campania door-to-door va fi folosită în continuare. În comunitățile mari, de tip urban, campania online va avea un impact. În comunitățile rurale, campania online, ca și până acum, are un impact aproape spre zero. Probabil că lucrurile se vor tranșa, ca de obicei, în fața televizorului, în spațiile de audiență mari, la principalele canale de televiziune”, spune analistul.

Pentru Radu Magdin, campania door-to-door este „coloana vertebrală a oricărei campanii electorale sănătoase”.

„Sunt de acord că doar așa omul politic/candidatul își poate construi o bază de votanți sănătoasă, solidă și bine închegată. Însă, campania door-to-door trebuie făcută constant. Mulți votanți au memorie scurtă, iar temele generale din opinia publică se schimbă constant. Nu poți îngrășa niciodată porcul în ajun, așa cum nu poți să ai așteptări mari dintr-o campanie făcută cu două săptămâni înaintea alegerilor. Oamenii politici nu trebuie să mai subestimeze electoratul și nu trebuie să se culce pe o ureche — să se bazeze doar pe voturile venite din partea electoratului dur”, susține acesta.

El estimează că cei care vor face cel mai mult door-to-door în această campanie vor fi „candidații pe locurile aproape eligibile, unde se duce bătălia de 1-2 procente în plus”.

„Din punct de vedere al campaniilor online, această tactică va deveni din ce în ce mai pregnantă datorită capacității mari de propagare a mesajului, foarte targetat. Din păcate, în acest moment, online-ul românesc este foarte acid, însă, cu timpul, publicurile țintă vor deveni mult mai atente și mai informate în ceea ce privește candidatul politic”, adaugă Magdin.

Alfred Bulai consideră că, prin structurile locale, candidații vor trebui să discute cu cetățenii în încercarea de a-i atrage la vot.

„Date fiind restricțiile care există acum, cu totul aberante, partidele nu mai au voie să folosească foarte multe mijloace. Deci, nu au cum să facă mare lucru. Vor trebui să discute cu cetățenii, tot prin structurile locale, fiindcă, la nivel local, tot primarii, consilierii și evident candidații vor încerca să facă tot felul de evenimente și alte tipuri de acțiuni. Cei puternici, care au bani, vor încerca să acopere și media. Acolo, accesul nu va fi chiar atât de permisibil, depinde de banii pe care îi au partidele”, subliniază Bulai.

Totodată, Cristian Pîrvulescu susține că alegerile locale din vară au permis partidelor „să-și consolideze structura locală” și că „odată (re)confirmați, primarii vor deveni principalul mijloc de mobilizare a electoratului”.

„În aceste condiții, campania electorală, care va fi mai degrabă un exercițiu impus, va avea forme naționale și mai puțin locale. Dacă la alegerile locale o campanie door-to-door își avea sensul, câtă vreme candidații se deplasau într-un mediu cunoscut lor, acum, o astfel de campanie e mai puțin importantă, dar nu va fi abandonată cu totul”, spune analistul.

În ceea ce privește campania online, Pîrvulescu amintește un studiu publicat în anul 2015 de Robert Epstein care arată că „efectul manipulării de către motoarele de căutare (SEME — search engine manipulation effect) poate influența alegerile într-o manieră perversă”.

„Motoarele de căutare pe internet, de tipul Google sau Facebook, au un impact semnificativ asupra alegerilor consumatorilor câtă vreme aceștia au încredere în modul în care aceste motoare de căutare ierarhizează — prin algoritmi sofisticați — rezultatele căutărilor. Or, aceste ierarhii, demonstrează Epstein în studiul său, nu sunt deloc neutre și se adaptează preferințelor fiecărui consumator, în cazul nostru elector”, explică Cristian Pîrvulescu.

El adaugă că Epstein a atras atenția asupra faptului că algoritmii de căutare pot schimba cu ușurință preferințele de vot ale alegătorilor indeciși „cu de la 20% până la 80% în cazul unor grupuri demografice izolate”.

„Cum la noi internetul este folosit mai mult doar de cei sub 55 de ani, asupra acestora efectul va fi mai mare. În rest, așa cum s-a mai întâmplat în cazul unor alegeri generale, campania televizată își va avea rolul său în mobilizarea unui electorat specific”, concluzionează Cristian Pîrvulescu.