Necesarul de trai în mediul urban presupune un coş minim de consum a cărui valoare este de 2.273 de lei pentru o familie medie formată din „2,8 persoane”, adică doi adulţi şi doi copii aflaţi în întreţinerea acestora, arată cercetătorii de la ICCV. În mediul rural, unde o parte din produse şi servicii sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării, valoarea acestui coş minim este de 1.831 de lei.
Studiul mai analizează şi un alt palier de consum, cel necesar supravieţuirii fizice a familiei – coşul minim „de subzistenţă”. Acesta are o valoare de 1.842 de lei în mediul urban şi de 1.600 de lei în mediul rural.
ICCV precizează că acesta este un coş minim necesar pentru consum, pe când Institutul Naţional de Statistică (INS) estimează un coş minim deja cheltuit, subliniind astfel diferenţa dintre cei doi indicatori. „Prin metoda normativă (ICCV), consumul este normat de specialiştii nutriţionişti aşa cum persoanele şi familiile lor ar trebui să consume pentru a fi sănătoase în raport cu efortul fizic, psihic şi intelectual desfăşurat de salariaţi şi de copii, în timp ce consumul mediu lunar (INS) reflectă ceea ce cheltuie populaţia, uneori fără a se respecta normele de nutriţie şi igienă”, precizează ICCV.
Definirea minimului de trai are, potrivit ICCV, două aspecte. Cel legat de obişnuiţele de consum (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, servicii), tradiţie, obiceiuri, educaţie şi formare profesională, dar şi participarea individului şi familiei sale în societate. „Toate aceste aspecte definesc minimul decent de trai corespunzător unui anumit grad de demnitate al individului şi familiei sale. De la acest nivel de trai în jos putem vorbi de sărăcie pentru individ şi familia sa”. Al doilea aspect este cel legat de supravieţuirea unei persoane, care este definit ca minim de subzistenţă, de aceea elementele de dezvoltare şi afirmare socială a persoanei şi familiei sale nu sunt prevăzute. „De la acest nivel în jos putem vorbi de sărăcia absolută”, notează autorii studiului.
„În viaţa de zi cu zi, o persoană are nevoie de adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, pentru a se menţine într-o formă cât mai bună fizică şi psihică. Însă nu trebuie neglijat şi un alt aspect important acela, că o fiinţă umană este integrată în societate, iar pentru aceasta are nevoie de informaţii (presă, TV, lucrări de specialitate, etc.) în timpul rămas liber după acoperirea orelor cu activitatea profesională. Fiecare persoană sau familie are un consum legat direct, nu numai de sfera materialului, ci şi de sfera spiritualului, deloc de neglijat. Desigur că acest consum este în strânsă legătură cu o serie de factori: venituri, profesie, locul de provenienţă, tradiţii, obiceiuri, nivel de pregătire, educaţie, starea de sănătate, etc, procesele social-economice şi nivelul de dezvoltare economică atins de ţara respectivă”, se mai arată în studiul citat.
Potrivit acestuia, coşul minim corespunzător unui nivel de trai decent cuprinde necesarul de resurse pentru consumul curent (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă, servicii în cantităţi minime şi la preţuri de achiziţie a produselor şi serviciilor de asemenea minime) la care se adaugă cheltuielile cu educaţia şi formarea profesională ce favorizează afirmarea persoanei şi statutul social (serviciile culturale, poştă, telecomunicaţii) care să permită dezvoltarea şi participarea individului şi familiei sale în societate.
În calculul minimului de trai decent „a fost prevăzut un cuantum de 10% din calculul final al coşului de consum, pentru un fond de siguranţă şi economie, în vederea acoperirii diverselor cheltuieli necesare în situaţii neprevăzute de bucurie (nuntă, botez) sau de necaz (boală, spitalizare, deces) ce apar în vieţile oamenilor”, se mai arată în studiul citat.