Războiul rece al lui Dodon cu România – Deutsche Welle

Întâi schimbă limba de pe pagina web a președinției din „română” în „moldovenească”, scoate drapelul Uniunii Europene de pe sediul președinției cu tot cu suport, retrage cetățenia moldovenească fostului președinte al României, Traian Băsescu, invocând încălcări de procedură, cere revocarea din funcție a ambasadorului Republicii Moldova la București pentru declarațiile făcute în presă pe marginea acestui subiect, apoi afirmă că va insista pentru introducerea în școli a istoriei moldovenești ș.a.m.d. Aceste acțiuni au stârnit un val de nemulțumiri atât la Chișinău, cât și la București, analiștii comentând că acestea vor incita societatea puternic polarizată, dar se vor reflecta și asupra relațiilor cu România și UE. Opiniile lor au fost expuse, în exclusivitate pentru DW, în materialul ce urmează.

Primii pași cu stângul

Igor Munteanu, fostul ambasador al R. Moldova la Washington, consideră că acțiunile lui Igor Dodon discreditează instituția prezidențială și îl descalifică ca președinte ales într-un proces electoral democratic și liber, deoarece pentru el contează mai mult aprecierile primite pe coridoarele de la Kremlin, decât a fi elementul coagulant de solidaritate internă a cetățenilor R. Moldova.

„O problemă a lui Igor Dodon este că el nu s-a detașat nici psihologic, nici politic, nici instituțional de propriul lui partid, iar acesta nu este un partid majoritar, care ar reprezenta toată societatea R. Moldova. De asemenea, el nu citește Constituția și nu înțelege că rolul unui șef de stat este să creeze un echilibru armonios în societate. El urmărește, de asemenea, ‘să vândă’ această tensionare a relațiilor cu România pe dimensiunea rusă. Probabil că el se gândește că, cu cât e mai rău în relația cu România, cu atât va fi mai bine cu Moscova. Eu cred că pentru opiniile neutre pe care le-a făcut ambasadorul Gribincea este total inadecvată o asemenea reacție. Dar logica președintelui Dodon este diferită de logica ordinară. El este un politician și nu a ieșit din această ‘șubă’, în care permanent se afla în piață pentru a chema la schimbare de regim, la război total contra altor partide. Dodon nu este sigur că îi va reuși să îl retragă (pe ambasadorul Gribincea, n. red.), deoarece aceste decizii se iau în colaborare cu alte puteri ale statului, inclusiv cu Guvernul, iar dacă acesta va susține retragerea diplomatului atunci va apărea încă o problemă. Aceasta va însemna că actualul Guvern nu își respectă promisiunea de a echilibra năstrușniciile președintelui Dodon, ci îi joacă cadrilul. În orice caz, asemenea semnale pot influența relațiile moldo-române pentru că Dodon își dorește o moldovenizare a ambasadorilor, ceea ce este un concept politic de inspirație stalinistă. Dacă în acest fel Dodon își înțelege rolul, atunci vom asista la o deteriorare fără precedent a calității politicii externe a R. Moldova”, a declarat Igor Munteanu, în exclusivitate pentru DW.

Economia bate populismele

Acțiunile nechibzuite a lui Igor Dodon sunt contrazise și de statisticile economice cu România, care a devenit în ultimii ani principalul partener al Republicii Moldova. Astfel, potrivit datelor oficiale privind evoluția relațiilor comerciale în ultimii 20 ani, se observă o tendință pozitivă de creștere atât a importurilor cât și a exporturilor între cele două țări. Astfel, dacă în anul 1997 importurile din România se situau la nivelul de circa 9 % din volumul total al importurilor, atunci în anul 2016 acestea se situează la nivel de 14 %. Însă cel mai important aspect care demonstrează consolidarea relațiilor economice cu România este volumul exporturilor, care a crescut de la 7 % din volumul total al exporturilor în anul 1997 la 25 % în anul 2016.

Un impuls în consolidarea relațiilor comerciale între București și Chișinău l-a jucat semnarea Acordului de Asociere și crearea Zonei de comerț liber cu UE. De la intrarea în vigoare a Acordului, ponderea exporturilor spre România din volumul total al acestora s-a mărit cu circa 30 %. Mai exact, dacă în anul 2013 R. Moldova a exportat în România 17% din totalul exporturilor, în anul 2016 a exportat peste 25%. Majoritatea produselor ce au reușit să penetreze piața UE din categoria celor supuse cotelor stabilite în Acordul de Asociere au ajuns în primul rând pe piața românească. Vorbim despre fructe – mere și struguri, dar și despre produsele cerealiere cum ar fi grâul, orzul, cereale prelucrate etc.

Adrian Ermurachi, analist la Institutul pentru Politici și Reforme Europene, este de părere că victoria unui președinte pro rus în alegerile prezidențiale din 2016 nu va afecta prea mult relațiile economice moldo-române.

„Consolidarea relațiilor dintre Republica Moldova și România a putut fi remarcată și prin încrederea pe care o acordă Guvernul de la București pentru Chișinău prin oferirea unui împrumut în condiții avantajoase. Mă refer aici la împrumutul de 150 mln. Euro, din care a fost acordată prima tranșă de 60 mln. Euro, tranșă ce a jucat un rol crucial în acoperirea deficitului bugetar de la sfârșitul anului 2016 și asigurarea unei stabilități financiare până la deblocare programelor de suport bugetar din partea UE și Băncii Mondiale. Un alt obiectiv comun important al Guvernelor de la Chișinău și București este crearea interconexiunilor energetice. Pentru construcția gazoductului Iași-Ungheni, Guvernul Român în afară de cheltuielile pentru conducta de pe partea română a acoperit și costurile ce urmau a fi asigurate de Guvernul Republicii Moldova în sumă de 8,2 mln. Euro din bugetul integral de 20,2 mln. Euro. La acestea se mai adăugă și alte proiecte educaționale și culturale ce au fost finanțate în ultimii ani de Guvernul României. Am în vedere reabilitarea a peste 800 de grădinițe, reparația Sălii cu Orgă din Chișinău, a Muzeului Național de Artă a Moldovei, a Teatrului B.P. Hașdeu din Cahul etc.”, a declarat pentru DW analistul.

Frate, frate… da’ Moscova îi mai aproape

În pofida dinamicii îmbucurătoare în relația moldo-română, Igor Dodon își dorește restabilirea relațiilor cu Federația Rusă, promisiune, de fapt, făcută în cadrul programului său electoral. În opinia noului președinte, relațiile istorice cu Moscova au fost grav afectate în ultimii ani de partidele pro-europene aflate la guvernare. Astfel, după vacanța petrecută în orașul rus Soci, Dodon urmează să întreprindă, pe 17 ianuarie 2017, o vizită oficială în capitala Federației Ruse. În cadrul acesteia, președintele moldovean vrea să discute despre situația migranților moldoveni din Rusia, dar și restabilirea relațiilor economice cu Moscova, care pe parcursul ultimilor ani a impus neîntemeiat mai multe embargouri la produsele moldovenești.

Leonid Litra, cercetător superior la Institutul de Politică Mondială de la Kiev, este de părere că vizita lui Igor Dodon la Moscova vine sa confirme, pentru simpatizanții pro-ruși, că el este consecvent și nu a fost ales în zadar pe valul unor sentimente pro-rusești.

„Faptul ca Igor Dodon a optat să facă prima sa vizită oficială la Moscova are și o încărcătura simbolică, care într-un fel arată că punctul de reper în acțiunile sale va fi Kremlinul. Având în vedere și componența delegației oficiale, pare că această vizită este mai degrabă de suflet. Totuși, e foarte greu să prezici actualmente dacă va reuși să restabilească relațiile dintre R. Moldova și Federația Rusă. Dodon are un avantaj în comparație cu alți oficiali din Moldova prin faptul că este un pro-rus declarat. Însă, aceasta nu îi va asigura în nici un caz o misiune ușoară. Puterile lui sunt limitate, iar majoritatea parlamentară nu este controlată de el. Mai mult, pentru a restabili relațiile trebuie să poți oferi ceva în schimb, pentru că ‘Moscova nu crede în lacrimi’, iar situația în care se află Igor Dodon nu-i oferă prea multe competențe. De asemenea, să nu uităm că ex-președintele comunist Voronin tot a venit pe un val pro-rus, dar a încheiat-o pe un val pro-european”, susține Litra.

În virtutea declarațiilor optimiste ale lui Igor Dodon, se pare că schimbarea vectorului politicii externe a R. Moldova este o prerogativă certă a noului președinte, iar acțiunile acestuia demonstrează o clară îndepărtare de România și UE. Lupta cu „dușmanul extern al țării” aduce la o polarizare etnică și geo-politică a societății moldovenești, precum și la o sustragere a atenției de la problemele reale ale țării, la cele inventate pentru a-și menține popularitatea pe segmentul său electoral.