Petroliştii americani dau drumul la investiţii. Care va fi efectul asupra preţurilor la pompă

Companiile petroliere, de la giganţii globali la multitudinea de firme care sapă după gaze şi petrol de şist în Statele Unite, vor creşte în 2017 investiţiile în explorare şi în dezvoltarea de exploatări de petrol şi gaze, un semnal că în piaţă a reapărut încrederea în revenirea preţului petrolului la cote mai favorabile producătorilor, sau măcar menţinerea cotaţiilor aproape de nivelurile actuale.

În zona exploatărilor cu tehnologii convenţionale, în acest an vor fi luate decizii de investiţie pentru 20 de proiecte mari (rezerve de minimum 50 de milioane de barili fiecare), număr dublu faţă de nouă în 2016, respectiv opt în 2015, potrivit analiştilor de la Wood Mackenzie, citaţi de Bloomberg. Spre comparaţie, în perioada 2007-2014, când preţul petrolului a urcat şi s-a menţinut multă vreme peste pragul de 100 de dolari pe baril, erau pornite anual, în medie, 40 de proiecte mari.

Investiţiile totale în proiecte de explorare şi producţie vor creşte în acest an cu 3%, la 450 de miliarde de dolari, estimează casa de consultanţă. Aparent o creştere modestă, este prima evoluţie ascendentă din ultimii trei ani. În 2014, investiţiile în upstream totalizau aproape 800 de miliarde de dolari la nivel global.

Companiile americane care sapă după gaze şi petrol de şist, primele victime ale înjumătăţirii preţului barilului de petrol în perioada 2014-2015, se dovedesc cele mai agile odată cu revenirea pieţei. În SUA, investiţiile în proiecte onshore vor creşte în acest an cu 23%, la 61 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Wood Mackenzie.

O analiză a influentei bănci de investiţii Barclays, bazată pe un sondaj în rândul a 200 de companii americane de petrol şi gaze, arată că investiţiile în America de Nord vor creşte cu 27% anul acesta, o prognoză chiar ceva mai optimistă decât a celor de la Wood Mackenzie. Şi Barclays vede cea mai bună dinamică tot în zona companiilor de gaze şi petrol de şist, mai flexibile şi mai agile decât companiile uriaşe, cu afaceri în întreaga lume.

Preţul petrolului Brent a înregistrat, anul trecut, cea mai spectaculoasă revenire din 2009, urcând cu 52% pentru a încheia la peste 50 de dolari pe baril un an care a început cu cotaţiile sub pragul de 30 de dolari pe baril. Petrolul este totuşi cotat la jumătate faţă peste 100 de dolari pe baril în vara anului 2014, când a început declinul.

La trei ani după ce au dat startul unui război al preţurilor în încercarea de a-i scoate din piaţă pe producătorii din SUA, care au transformat cea mai mare economie a lumii din importator net de energie în consumator autonom cu potenţial de export, ţările OPEC au convenit, la finele lui 2016, să reducă semnificativ producţia pentru a readuce preţurile la cote mai favorabile. La înţelegere a aderat şi Rusia, cel mai mare producător de petrol şi gaze din afara OPEC, care a promis că nu va profita de oportunitate pentru a-şi extinde cota de piaţă.

Ţările OPEC nu s-au ţinut însă întotdeauna de cuvânt atunci când au semnat angajamente de limitare a producţiei, iar în piaţă se manifestă jucători precum Iranul şi Venezuela, ale căror necesităţi de moment fac inoportună reducerea exporturilor de petrol – din motive foarte diferite, cele două ţări nu au nici un interes să suporte pierderi dureroase pe termen scurt în interesul unui presupus câştig pe termen lung, pe care nici măcar nu pot fi sigure. Creşterea investiţiilor din SUA în upstream înseamnă că în piaţă va începe să intre, la un moment dat, probabil din 2018, mai mult petrol american, punând din nou presiune negativă pe preţuri.

Indiferent de angajamentul real pe care îl vor dovedi stateşe membre ale OPEC faţă de noile ţinte de producţie, mai există un ostacol semnificativ în calea revenirii preţurilor la cote mai ridicate. Stocurile existente de petrol sunt aproape de maximele istorice, inclusiv în SUA şi China, cei mai mari consumatori din lume. Cine a avut bani şi capacitate de depozitare a profitat de ieftinirea masivă de până la începutul anului trecut şi profită de preţurile încă relativ reduse pentru a acumula rezerve. Existenţa acestor rezerve limitează infuenţa OPEC asupra pieţei, potrivit unei analize a Wall Street Journal.

Estimările analiştilor plasează preţul petrolului undeva între 50 şi 60 de dolari pe baril pe parcursul acestui an, evident cu fluctuaţii conjuncturale. În prezent, cotaţia Brent se menţine în jur de 55 de dolari pe baril.