Oancea, FGDSPP: Legea privind plata pensiilor private trebuie adoptată de urgenţă

Acesta susţine că lipsa de educaţie reprezintă principalul risc cu care se confruntă participanţii la fondurile de pensii din Pilonul II, iar dacă oamenii nu înţeleg acest sistem ‘nu vor face presiuni’ asupra autorităţilor pentru consolidarea şi dezvoltarea acestuia în avantajul lor.

Mircea Oancea susţine că există riscul şi în România ca fondurile de pensii de pe Pilonul II să fie anulate, la fel cum s-a întâmplat în Ungaria sau parţial, în Polonia.

Cum vedeţi evoluţia sistemului de pensii private în acest an?

Mircea Oancea: Eu văd o păstrare în limitele actualei performanţe, care din păcate va fi în scădere din cauza structurii portofoliilor. Acestea sunt, după părerea mea, foarte conservatoare şi conţin în proporţie de aproximativ 70% instrumente cu venit fix şi unde titlurile de stat au ponderea cea mai mare. Acest lucru poate fi echilibrat prin evoluţia acţiunilor pe piaţa bursieră. În momentul de faţă evoluţia este favorabilă, dar eu mă aştept la o volatilitate accentuată în cursul anului 2017 în privinţa evoluţiei acţiunilor, ceea ce se va reflecta şi în evoluţia randamentelor, pentru că activele fondurilor de pensii sunt evaluate la piaţă. Fondurile de pensii deţin acţiuni între 15 şi 20% (din valoarea activului n.r.) ceea ce nu influenţează în proporţie foarte mare evoluţia randamentelor.

La ce randament vă aşteptaţi, per ansamblu, în 2017?

Mircea Oancea: Din câte am văzut din comunicatul Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) au raportat un randament mediu anualizat de 9%. Avem 9 ani de administrare pe Pilonul II şi aproape 10 ani pe pilonul III. La momentul de faţă este un randament bun, dar nu există nicio garanţie că această evoluţie se va păstra pe viitor şi eu aici văd nişte riscuri importante în ceea ce priveşte riscul administrării activelor care sunt cauzate de legislaţia primară şi secundară. După părerea mea această legislaţie ar trebui actualizată pentru a reflecta evoluţia sistemului de pensii, dar şi evoluţia economiei. Ar trebui să se reflecte această reglementare prin diversificarea portofoliului investiţional care ar face să se ofere mai multe posibilităţi de gestiune a riscului. După părerea mea cea mai bună gestiune a riscului investiţional o reprezintă diversificarea scadenţelor, instrumentelor, iar aceasta nu se poate face decât prin diversificarea cadrului investiţional.

Cum comentaţi evoluţia sistemului în cei 9 ani de administrare pe Pilonul II?

Mircea Oancea: Evoluţia este foarte bună în această perioadă, dar nu este suficient nici pe departe. Un sistem de pensii private cu adevărat vom avea în momentul în care vom avea legislaţia primară completă şi vom avea ambele etape care definesc sistemul de pensii private. Am în vedere, pe lângă cele două legi primare, şi viitoarea lege de plată a pensiilor. Sistemul este definit prin cele două etape, de acumulare şi de plată a pensiilor. După părerea mea, sistem de pensii cu adevărat vom avea când vom avea fonduri de pensii în plată pentru că aici sunt abordări diferite şi riscuri mult mai mari în perioada de plată. La momentul respectiv fondurile de pensii trebuie să investească, pe de o parte, pentru a creşte valoarea activelor, dar pe de altă parte vor trebui să plătească pensii, iar acestea vor fi stabilite prin acea lege de plată a pensiilor şi vor transforma sistemul într-unul de tip ‘defined benefit’, în care drepturile sunt stabilite prin contracte şi oamenii trebuie să primească banii care li s-au stabilit sub formă de pensii. Acesta presupune să gestionezi un risc de administrare astfel încât cotaţia activelor la piaţă să nu reflecte prin scădere pensiile în plată, adică lichiditatea fondurilor. Să nu ajungi la situaţia în care tu, lunar, trebuie să plăteşti pensii şi să ai probleme în a lichidiza sau a o face la valori foarte mici, ceea ce va duce la pierderi ale fondurilor. Atunci administratorii îşi vor asuma riscuri mult mai mari şi supraveghetorul va trebui să aibă o abordare proactivă, mult mai aplicată.

Cum consideraţi că ar trebui făcută diversificarea portofoliilor?

Mircea Oancea: Fondurile de pensii reprezintă o oportunitate foarte bună de a investi în economia reală pentru că sunt investiţii pe termen lung. Pot fi oferite resurse pentru fondurile de ‘private equity’ sau se pot face investiţii directe în afaceri noi sau în afaceri în dezvoltare. Se pot face investiţii în afaceri din zona guvernamentală. Mă refer la genul de vehicul investiţional de care se vorbeşte acum, la fondul de dezvoltare. Astfel de fonduri atrag investiţii de la fonduri de pensii, bănci şi investitori privaţi şi mai departe, devin acţionari la diverse companii listate sau nelistate. Afacerile nelistate presupun un gen de administrare bazată pe încredere în management, pe nişte reguli foarte clare de administrare. Nu este uşor de administrat şi este costisitor pentru că presupune să ai specialişti în evaluări, presupune să urmăreşti investiţia, să găseşti afaceri în care să ai încredere, dar altă modalitate de a dezvolta acest sistem, de a diversifica riscurile şi a obţine randamente superioare pe termen lung nu există.

Am putea vedea fuziuni pe piaţă şi o reducere a numărului de jucători?

Mircea Oancea: Nu sunt mulţi. Eu mi-aş fi dorit să fie mai mulţi jucători. Au fost 18, dar ar fi foarte greu ca să mai intre la momentul de faţă alţi investitori.

Din punct de vedere al dimensiunii, cum vi se par fondurile din piaţă?

Mircea Oancea: Nu sunt fonduri mari. Două sau trei putem spune că sunt încă prea mici, dar după părerea mea ele se vor consolida pentru că suntem la jumătatea procesului de acumulare. În mod normal, nu mai devreme de 2027 vor fi plăţi masive de pensii. Până atunci se vor consolida. Nu este exclus să mai vedem vreo fuziune, dar de intrat pe piaţă, după părerea mea, nu văd cum altfel decât printr-o preluare.

Care sunt principalele riscuri pentru participanţii la fonduri?

Mircea Oancea: Lipsa de informare şi de educaţie este după părerea mea principalul risc cu care se confruntă participanţii la fonduri. Atâta vreme cât oamenii nu înţeleg acest sistem, nu vor face presiuni, inclusiv asupra guvernului sau autorităţilor, pentru consolidarea sistemului şi dezvoltarea acestuia în avantajul lor. La momentul de faţă, sistemul de pensii private, care aşa cum a fost lansat ar trebui să fie o politică publică de reformare a sistemului public de pensii, practic, nu există nici în dezbateri, nici în media. Nu prezintă interes nici pentru cei care ar urma să beneficieze de acesta. El funcţionează la momentul de faţă foarte bine, dar într-o linişte nefirească care aduce beneficii foarte importante pentru moment la câteva companii multinaţionale care administrează fondurile de pensii şi care emit un comunicat o dată la trei luni în care spun că în beneficiul participanţilor s-au realizat până acum profituri de 5 miliarde de lei. Dar aceste profituri sunt profituri potenţiale pentru că este vorba de o evaluare la un moment dat. Nu sunt profituri reale. Aş mai adăugă ceva. Nu se vorbeşte în momentul de faţă că randamentele la fondurile pensii sunt calculate din punct de vedere legal fără a se lua în calcul comisionul iniţial suportat de participanţi din fiecare contribuţie nouă la fond. Pentru orice 100 de lei a unui participant, se opreşte 2,5% comisionul administratorului şi numai diferenţa se investeşte. Randamentul se calculează la suma investită, ori din randament trebuie scăzut şi acest cost, ceea ce nu se face. Pentru a avea o imagine corectă asupra randamentelor investiţiilor ar trebui să se ia în calcul şi acest cost.

Care este posibilitatea ca la finalul unui stagiu de cotizare, un participant să aibă în cont mai puţini bani decât a cotizat?

Mircea Oancea: Este posibil să aibă mai puţini bani decât valoarea brută investită, dar nu va avea niciodată mai puţini bani decât valoarea netă. Acesta este garanţia minimă prevăzută de lege. Nu include comisionul de 2,5% din fiecare contribuţie şi comisionul din valoarea activului net de 0,6% pe an. Eu apreciez că aşa cum este construit sistemul şi cu toate problemele privind cadrul investiţional nu se va ajunge aici. Vorbim din punct de vedere strict legal. Ar trebui garantate contribuţiile brute. Dacă am investit un leu, un leu să fie garantat.

Numărul participanţilor la fond care sunt repartizaţi aleatoriu este mai mare decât al celor care aderă. Cum explicaţi această situaţie?

Mircea Oancea: Situaţia este cauzată de legislaţie. O altă cauză o constituie lipsa de motivaţie a administratorilor, iar pe locul trei se situează lipsa de informare. Legea prevede că persoanele care sunt obligate să se înscrie, când obţin prima slujbă, şi nu se înscriu în termenul legal sunt alocate automat şi sunt repartizate aleatoriu. Nu aleg pentru că nu cunosc sistemul, nu ajunge nimeni la ei să îi informeze. Nu există campanii de marketing, iar acestea nu se fac pentru că nu există interes din partea administratorilor, pentru că se câştigă puţin din aceasta activitate. Sunt puţini cei care intră lunar în sistem şi atunci ar fi o piaţă de împărţit foarte mică.

Ce schimbări credeţi că sunt necesare în cadrul acestui sistem?

Mircea Oancea: Schimbarea celor două legi de funcţionare a cadrului actual. Mă refer la echilibrarea costurilor de administrare între administratori şi fond care să genereze un interes mai mare, să genereze o politică de investiţii activă. În momentul de faţă politica de investiţii este pasivă întrucât toate costurile de administrare sunt suportate de administrator, nu de fond şi atunci administratorii nu au interes să cheltuiască cu comisioanele de administrare pentru a obţine un randament pentru care nu sunt premiaţi în mod deosebit, decât din valoarea activului net pe care de multe ori nu îl pot controla. Ar fi necesară schimbarea organizării fondurilor. Este o politică pe care am promovat-o de la început, s-a vorbit mult de ea şi în ultimii ani s-a abandonat complet. Este necesară organizarea a trei tipuri de fonduri în funcţie de vârstă şi de gradul de risc, astfel încât politica de investiţii să fie mai riscantă în prima parte a vieţii şi pe măsură de înaintezi în vârstă să treci spre fondurile conservatoare. La Pilonul III ar trebui simplificată procedura de aderare numai pe bază de hârtii, ci ar trebui să se permită aderare electronică pe bază de semnătură electronică. Cadrul acesta trebuie să fie mult mai dinamic ca să fie atrăgător. De asemenea, ar trebui adoptată de urgenţă legea privind plata pensiilor.

De ce este aceasta o urgenţă?

Mircea Oancea: Este o urgenţă, chiar dacă nu se vor plăti pensii mai devreme de 10 ani pentru că altfel oamenii nu vor înţelege sistemul. Sistemul are un cadru de reglementare cu două etape şi inclusiv administratorii de fonduri de pensii ar trebui să aibă posibilitatea de a promova la potenţialii participanţi un produs de la intrarea în sistem şi până la plata efectivă. Oamenii trebuie să înţeleagă cum funcţionează sistemul, cum intră în sistem şi cum vor deveni pensionari şi ce tipuri de pensii vor primi, care sunt avantajele fiecărui tip de pensii. În momentul de faţă nu se face nimic în privinţa asta şi este de neînţeles. Aceasta creează suspiciuni că aceste fonduri de pensii nu sunt susţinute şi există oricând riscul să fie anulate, ca în Ungaria, sau parţial, ca în Polonia.

Ar putea fi eliminate titlurile de stat din aceste fonduri de pensii?

Mircea Oancea: Oricând există riscul acesta. Nu poate fi eliminat riscul acesta din păcate. La rândul meu, sunt participant şi sunt personal îngrijorat de aspectul acesta pentru că mi-aş dori sa beneficiez de rezultatele acestui sistem. Eu am promovat întotdeauna o politică în care spuneam că odată ce a fost lansată reforma sistemului de pensii publice oamenii trebuiau să vireze 10,5%, cât este acum contribuţia individuală, la fondul privat la care doreşte şi contribuţia angajatorului să rămână la sistemul public. Aici trebuie discutate mecanismele de susţinere a deficitului, dar acesta creşte în continuare în cu totul alte moduri şi pe cu totul alte politici. Deficitul trebuia definit clar de la început şi modul în care este susţinut.

 În momentul de faţă există vreun risc să vedem probleme majore la un fond de pensii?

Mircea Oancea: Acest risc este exclus pe cadrul actual de reglementare. Aceasta nu înseamnă că actualul cadru de reglementare nu trebuie să se schimbe. Este exclus pentru că activele fondului sunt evidenţiate şi administrate distinct de activele companiei de administrare. În al doilea rând, toate documentele, plăţile şi încasările se fac printr-o bancă depozitară şi se fac şi prin validarea depozitarului. Nu există posibilitatea de a vinde active şi operaţiunea să nu fie văzută timp de o săptămână, să zicem, iar banii să dispară.